Unconstitutional pension health contributions: appeal partially allowed and claim for principal restitution dismissed as moot due to subsequent statutory restitution

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 21.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11 pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12,13,16,18] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, constând în:

a) plata sumei de 7704 RON reprezentând echivalentul sumelor reţinute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12.2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlul de contribuţie Ia asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflaţiei;

b) plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;

- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 121 din data de 08 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamantă a următoarelor sume:

- 7.704 RON cu titlu de despăgubiri, actualizată cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală penalizatoare, aferentă sumelor reţinute cu titlu de CASS calculate de la data primei reţineri şi până la plata efectivă a sumei,

- 1.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales în sumă de 750 RON şi taxă timbru în sumă de 300 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 121 din data de 08 iunie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică vizează aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât acţiunea formulată de reclamantă are un obiect exclusiv patrimonial, fără a fi însoţită de o cerere principală specifică contenciosului administrativ, respectiv anularea unui act administrativ emis în temeiul ordonanţei guvernamentale declarate neconstituţionale. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în despăgubiri trebuie să fie subsecventă unei cereri de anulare sau de obligare la emiterea unui act administrativ ori la realizarea unei operaţiuni administrative. În speţă, instanţa a dispus obligarea Guvernului la plata unor despăgubiri fără a verifica existenţa unui act administrativ concret emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale, ceea ce contravine regimului juridic al contenciosului administrativ şi jurisprudenţei constante în materie. În lipsa unui act administrativ subsecvent, admisibilitatea cererii de reparare a prejudiciului nu poate fi reţinută, întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei unei vătămări directe cauzate printr-un act administrativ.

A doua critică priveşte stabilirea nelegală de către instanţa de fond a unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Instanţa a reţinut existenţa unei fapte culpabile, a vinovăţiei autorităţii pârâte, a prejudiciului suferit de reclamantă şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, fără a analiza dacă autoritatea pârâtă are calitatea de autor al faptei ilicite şi dacă există o legătură de cauzalitate între conduita acesteia şi prejudiciul invocat. În realitate, sumele reţinute din pensia reclamantei cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate au fost operate de către casele teritoriale de pensii, entităţi distincte de Guvernul României, în cadrul raporturilor de asigurări sociale. Astfel, obligaţia de restituire a sumelor reţinute revine acestor entităţi, iar nu Guvernului, care nu are atribuţii în calcularea sau reţinerea contribuţiilor din pensii. În consecinţă, nu poate fi angajată răspunderea delictuală a Guvernului în absenţa unei fapte proprii ilicite şi a unei legături de cauzalitate directe între conduita sa şi prejudiciul pretins.

A treia critică priveşte lipsa capacităţii juridice civile şi, implicit, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României în litigiile care nu privesc legalitatea actelor administrative emise de acesta. Guvernul, în calitate de organ colegial al administraţiei publice centrale, are o capacitate juridică specială de drept public, limitată la exercitarea atribuţiilor conferite de Constituţie şi de actele normative de organizare şi funcţionare. În lipsa unei dispoziţii exprese care să confere Guvernului calitatea de subiect de drept civil, acesta nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri cu caracter patrimonial în afara sferei sale de competenţă administrativă. În acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat constant că Guvernul nu are personalitate juridică civilă şi nu poate fi subiect al unor raporturi juridice de drept privat.

A patra critică vizează lipsa de obiect şi de interes a cererii reclamantei, ca urmare a intervenţiei O.U.G. nr. 4/2023, care a reglementat expres restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute în temeiul normelor declarate neconstituţionale. Potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., cererea rămâne fără obiect atunci când, ulterior introducerii acesteia, intervine o împrejurare care înlătură interesul reclamantului. În speţă, actul normativ adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 a stabilit cadrul legal pentru restituirea sumelor, ceea ce face ca cererea reclamantei să nu mai justifice un interes actual şi legitim, fiind lipsită de finalitate practică.

A cincea critică priveşte nelegalitatea obligării Guvernului României la plata dobânzilor legale şi la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, întrucât competenţa de restituire revine caselor teritoriale şi sectoriale de pensii, iar Guvernul nu are atribuţii în acest sens. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă, însă în speţă, Guvernul nu are calitatea de debitor, iar obligaţia principală nu îi incumbă. În plus, în lipsa unei culpe şi a unei obligaţii certe, lichide şi exigibile, nu se poate angaja răspunderea pentru dobânzi sau actualizări.

A şasea critică priveşte obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1050 RON, fără ca instanţa să fi verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit normelor aplicabile, partea care a câştigat procesul poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care dovedeşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora. În lipsa unor înscrisuri justificative şi în absenţa unei culpe procesuale a pârâtului, obligaţia de plată nu poate fi stabilită în mod legal.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 121/08.06.2023 şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu există o faptă ilicită imputabilă Guvernului, iar competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţelor specializate în materia asigurărilor sociale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele următoare:

În cauză, intimata-reclamantă s-a considerat vătămată în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MOf nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimaţilor-reclamanţi, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurentului-pârât, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională, şi nu priveşte plata pensiei ori a unor drepturi de pensie pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanţi şi casele de pensii/entităţile care plătesc venituri din pensii. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamanţii.

Aşadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la anularea actelor administrative ori obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care, prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă. În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligaţia să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

Astfel, Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, astfel că acesta din urmă justifică o calitate procesuală pasivă în proces, în condiţiile în care este emitentul actului vătămător, respectiv a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

Altă critică a recurentului se referă la faptul că litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

Înalta Curte reţine că această critică este neîntemeiată şi că instanţa de fond a respins în mod corect excepţia necompetenţei sale materiale, având în vedere că a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând plata unei despăgubiri egale cu diferenţa supraimpozitată pentru ceea ce depăşea 4000 RON în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate, suma urmând a fi actualizată cu dobânda legală penalizatoare.

Prin urmare, obiectul cauzei fiind acţiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, competenţa materială de soluţionare revine Curţii de Apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurentului-pârât Guvernul României, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamanţilor, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, pârâtul este obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În fine, critica vizând soluţia dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât instanţa de fond, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru, dovada achitării acestora aflându-se la dosarul de fond.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că este fondat recursul pârâtului Guvernul României doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate în sumă de 7.704 RON reţinute conform O.U.G. nr. 130/2021, în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 121 din 08 iunie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 7.704 RON reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 121 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare,

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 7.704 RON reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.