Appeal annulled as invalid for lacking concrete illegality grounds; prior dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 04.09.2023, creditorul A. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României amendarea Primului Ministru al României, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere de la data de 08 mai 2019, până la îndeplinirea obligaţiei, aşa cum a fost menţionat în Decizia nr. 2370 din 08 mai din dosarul nr. x/2015, venit care se va face la bugetul de stat al României, coroborat cu art. 905 C. proc. civ. şi 906 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 138/2014, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 906 alin. C. proc. civ., precum şi obligarea Guvernului României, în calitate de debitor să plătească penalităţi de întârziere 1000 RON/zi de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligaţiei, în speţa de faţă până la data de 16.01.2023, când a fost pronunţată Decizia nr. 2/16.01.2023 în dosarul nr. x/2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1508 din 26 septembrie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de obiect/interes în cauza privind pe creditorul A. în contradictoriu cu debitorii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Primul-Ministru al României, ca neîntemeiate.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind stabilirea definitivă a penalităţilor, formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, şi respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Respinge, în rest, acţiunea având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti - art. 24 din Legea nr. 554/2004", ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-reclamant A., apreciind că aceasta este netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a motivelor de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente (art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004), a etapelor procedurii de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ, recurentul a solicitat "respingerea excepţiei perimării dreptului de a solicita executarea silită, întrucât Guvernul României nu a respectat titlul executoriu Decizia nr. 2370/08 mai 2019 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind în culpă."

4. Apărările formulate de intimat şi răspunsul la întâmpinare

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

La data de 17.12.2024, redirecţionat de la Curtea de Apel Bucureşti, a fost depus la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de către recurentul A., în cuprinsul căruia au fost invocate, în susţinerea recursului, considerente ale Deciziei nr. 2/16.01.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, recurentul a solicitat instanţei de recurs să dispună executarea silită în cele două etape prevăzute de art. 24 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 alin. (4) C. proc. civ., în prima etapă să aplice conducătorul Guvernului, în speţă Primul Ministru al României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, care se va face venit la bugetul de stat, iar ulterior să oblige Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului să plătească penalităţi de 1000 RON/zi de întârziere de la data de 8 mai 2019 până la data pronunţării hotărârii, în cuantum de 2.345.000 RON, precum şi despăgubiri de 200.000 RON, potrivit art. 892 C. proc. civ., întrucât penalităţile nu acoperă valoarea acţiunilor - de 7% în natură.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva sentinţei prin care prima instanţă a analizat cererea de chemare în judecată şi a constatat că solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, iar cererea de executare întemeiată pe art. 24 alin. (3) este neîntemeiată faţă de emiterea H.G. nr. 746/2022, susţinerile din calea de atac promovată reprezintă apărări asupra fondului cererii de chemare în judecată, fără ca recurentul să facă vreo referire concretă la considerentele sentinţei pronunţate de curtea de apel, astfel încât simpla sa nemulţumire faţă de soluţia pronunţată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

În acelaşi timp, Înalta Curte nu poate examina şi nu poate avea în vedere eventualele motive noi de recurs formulate prin răspunsul la întâmpinare, având în vedere termenul procedural în care acestea puteau fi depuse, respectiv termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen reglementat pentru declararea şi motivarea căii de atac.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1508 din 26 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.