State aid financing procedures: Admissibility of presidential order to suspend administrative operations rather than unilateral acts under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2024 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Ajutor de Stat, instituită prin H.G. nr. 300/2024, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare, aferente cererilor de acord pentru finanţare înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, cu consecinţa suspendării provizorii a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare, din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Piteşti, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că înţelege să critice neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de ordonanţa preşedinţială, iar în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică reţinerea de către instanţa de fond a inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că nu avea la îndemână procedura specială reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar prin cererea de ordonanţă preşedinţială nu a urmărit suspendarea executării H.G.. nr. 300/2024 sau a Ghidului solicitantului.

În ce priveşte inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, reţinută de instanţa de fond pe motiv că finalitatea urmărită prin acest demers procesual putea fi atinsă prin suspendarea Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, arată că acest act nu este susceptibil de suspendare.

Susţine că Scrisoarea de respingere nr. 28/01.11.2024 este un act administrativ care a stins raporturi juridice, respectiv a avut ca efect excluderea recurentei din procedura de acordare a ajutorului de stat în temeiul H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, or, efectele unui astfel de act administrativ nu sunt susceptibile de suspendare, iar pe de altă parte, o eventuală suspendare nu ar avea efectul dorit, deoarece nu îi conferă nicio protecţie din perspectiva evoluţiei procedurilor şi operaţiunilor administrative.

Mai susţine că pentru a obţine rezultatul dorit, este necesară anularea Scrisorii de respingere, şi nu doar suspendarea acesteia; că eventuala suspendare a Scrisorii de respingere nu poate conduce la continuarea procedurii în ceea ce o priveşte pe recurentă, întrucât ar presupune încheierea contractului de finanţare, iar pe de altă parte, nu poate conduce nici la suspendarea procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare.

A doua critică subsumată aceluiaşi motiv de casare vizează faptul că instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea cererii de ordonanţa preşedinţială şi pentru motivul că, deşi reclamanta nu a solicitat în mod expres suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operaţiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecinţe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ.

Consideră că suspendarea operaţiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 nu reprezintă o consecinţă directă a suspendării H.G. nr. 300/2024, în condiţiile în care, în baza acestei hotărâri s-au deschis mai multe sesiuni de acordare a ajutorului de stat în cadrul acestei scheme.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi art. 38 din H.G. nr. 300/2024, referitoare la deschiderea mai multor sesiuni de depunere de cereri de acord pentru finanţare.

Susţine că pentru suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 nu există un caz bine justificat, respectiv un motiv de nelegalitate.

Recurenta precizează că prin cererea formulată nu tinde la suspendarea efectelor H.G. nr. 300/2024, ci doar la suspendarea operaţiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii în discuţie, iar suspendarea operaţiunilor administrative nu echivalează cu suspendarea actului normativ în baza căruia au loc respectivele operaţiuni administrative.

Mai arată că atacarea cu acţiune în anulare a scrisorii de respingere (dosar nr. x/2024) nu o protejează pe recurentă de evoluţia în continuare a procedurii administrative din cadrul schemei de ajutor de stat; că pentru a nu conferi caracter iluzoriu dreptului urmărit prin acţiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2024 (pentru eventualitatea recunoaşterii acestuia de către justiţie), societatea nu are altă opţiune juridică decât suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative derulate de pârât în cadrul respectivei sesiuni.

În ceea ce priveşte aparenţa în drept, arată că faptul că în susţinerea acesteia a invocat unele aspecte din acţiunea în anulare nu înseamnă că prezentul demers procesual a devenit inadmisibil, întrucât nu a solicitat suspendarea unui act administrativ pe calea ordonanţei preşedinţiale şi nici constatarea, la nivel formal, a nelegalităţii actelor reţinute de către instanţa de fond, astfel că s-a reţinut în mod eronat inadmisibilitatea acţiunii, câtă vreme dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu erau aplicabile în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, reglementat de art. 9 C. proc. civ., precum şi art. 997 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu poale fi înlăturată decât prin anularea/casarea hotărârii pronunţate în primă instanţă.

Cu privire la încălcarea art. 9 C. proc. civ., arată că nu a iniţiat un demers procesual sub imperiul art. 15 al Legii nr. 554/2004, deoarece nu vizează suspendarea efectelor unor acte administrative, ci suspendarea provizorie a unor operaţiuni şi proceduri administrative, ceea ce face ca respingerea ca inadmisibilă a cererii, reţinută în raport cu procedura specială din art. 15 al Legii nr. 554/2004, să încalce principiul disponibilităţii.

Consideră că o atare inadmisibilitate ar fi putut fi atrasă dacă ar fi solicitat, în procedura ordonanţei preşedinţiale, suspendarea actelor administrative a căror anulare o solicită în acţiunea de fond, ceea ce nu este cazul.

Mai arată că prima instanţă nu a avut în vedere obiectul cererii deduse judecăţii

Referitor la încălcarea art. 997 C. proc. civ., arată că cererea sa nu presupune o prejudecare a fondului dreptului dedus judecăţii în dosarul nr. x/2024, cum greşit a reţinut prima instanţă printr-o motivare generală.

Pe de altă pare, arată că faptul că o instanţă, într-o procedură de ordonanţă preşedinţială validează sau invalidează un raţionament sau o interpretare, nu înseamnă că prejudecă fondul, întrucât hotărârea dată în soluţionarea unei ordonanţe preşedinţiale nu are autoritate de lucru judecat în dosarul de fond.

De asemenea, arată că instanţa de fond a fost chemată să examineze aparenţa în drept, care nu presupunerea administrarea de probe specifice, ci doar cercetarea înscrisurilor şi interpretarea dispoziţiilor legale, sens în care apreciază că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 997 alin. (5) C. proc. civ.

În concret, arată că instanţa trebuia să analizeze faptul că, la nivel de aparenţă, recurenta este o întreprindere asociată (legată) cu societatea B. S.R.L. şi că a făcut dovada sursei de finanţare, ce reieşea din înscrisurile ataşate cererii, care nu necesitau o analiza amănunţită sau administrarea de probe specifice, precum şi faptul că în dovedirea celor de mai sus, cerinţa legii (art. 3 pct. 10 lit. j) din H.G. nr. 300/2024) a fost îndeplinită, întrucât a dovedit încheierea unui împrumut intra-grup, sens în care a depus înscrisurile prevăzute de Ghidul solicitantului, respectiv: Hotărârea A.G.A. a beneficiarului de ajutor de stat cu privire la asigurarea surselor de finanţare, prin care se aprobă încheierea unui contract de împrumut în favoarea întreprinderii, cu destinaţie precisă finanţarea proiectului de investiţii; contractul de împrumut de la acţionar sau întreprinderi asociate cu destinaţie precisă, finanţarea proiectului de investiţii cu precizarea valorii. Totodată, instanţa trebuia să ţină cont de faptul că nici în H.G. nr. 300/2024 şi nici în Ghidul solicitantului nu este prevăzută cerinţa de a demonstra că împrumutătorul are capacitatea de a acorda împrumutul la care s-a obligat.

Prin urmare, consideră că aceste aspecte puteau fi verificate sumar şi nu presupuneau prejudecarea dreptului dedus judecăţii în dosarul de fond.

Critică faptul că prima instanţă nu a analizat decât condiţia referitoare la neprejudecarea fondului.

Susţine că este îndeplinită condiţia aparenţei dreptului în favoarea sa. Intimatul-pârât a considerat că documentele depuse nu fac dovada îndeplinirii indicatorului calitativ "Asigurarea contribuţiei proprii necesare derulării investiţiei", pe motiv că un document neprevăzut de Ghid şi pe care recurenta l-a depus benevol, în urma solicitării de clarificări, respectiv Hotărârea AGA nr. IN0-20240906.7/06.09.2024 a împrumutătorului B. S.R.L., nu identifică sursele de finanţare certe, care să-i permită acestuia acordarea împrumutului, deşi cerinţa din H.G. nr. 300/2024 şi din Ghidul solicitantului era să facă dovada asigurării contribuţiei proprii necesare derulării investiţiei, prin demonstrarea existenţei sursei de finanţare certe, iar nu împrumutătorul.

Astfel, susţine că intimatul a cerut ca dovada existenţei sursei de finanţare "certe" să fie făcută şi de împrumutător, deşi H.G. nr. 300/2024 şi Ghidul solicitantului nu impun o astfel de cerinţă, astfel că cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea unei condiţii neprevăzute de lege, ceea ce reprezintă un exces de putere din partea Ministerului Finanţelor, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, dreptul de apreciere al Ministerului Finanţelor în ce priveşte îndeplinirea respectivului indicator trebuia exercitat în limitele competenţelor prevăzute de lege, respectiv prin verificarea existenţei hotărârii AGA a solicitantului şi a contractului de împrumut.

Consideră că printr-o astfel de solicitare, Ministerul Finanţelor adaugă la cerinţele legale şi pretinde o veritabilă garanţie, ce încalcă H.G. nr. 300/2024 şi Ghidul solicitantului, precum şi prezumţia de bună credinţă, de vreme ce pretinde a dovedi, la data încheierii contractelor de împrumut, că împrumutătorul deţine în conturi întreaga sumă, deşi prin contracte s-a obligat să-i pună la dispoziţie suma respectivă, în tranşe, pe o durata de 96 şi, respectiv 120 de luni.

Mai mult, potrivit art. 9 din H.G. nr. 300/2024 principiul alocării este plata în baza cheltuielilor eligibile efectuate, astfel că intimatul-pârât nu este în pericol a achita sume pentru o investiţie care nu s-ar realiza.

Astfel, susţine că, la nivel aparent, a îndeplinit cerinţa de eligibilitate prevăzuta la art. 17 lit. e) din H.G. nr. 300/2024 şi în art. 2.3.5 din Ghidul solicitantului - Revizia 0, prin aceea că a făcut dovada împrumutului contractat de la o întreprindere asociată.

Pe de altă parte, arată că măsura solicitată are caracter esenţialmente provizoriu, până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024

Consideră că este dovedită şi condiţia urgenţei, scopul luării măsurii fiind păstrarea dreptului său la primirea ajutorului de stat, precum şi prevenirea unei pagube iminente, constând în imposibilitatea emiterii unui acord de finanţare, în ipoteza pronunţării unei hotărâri definitive favorabile, după epuizarea bugetului alocat acestei sesiuni.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

Invocă excepţia tardivităţii recursului.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 mai 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Ajutor de Stat, instituită prin H.G. nr. 300/2024, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor de finanţare, aferente cererilor de acord pentru finanţare înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, iar împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, din perspectiva motivelor invocate de către aceasta, Înalta Curte constată că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de casare s-a invocat faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Instanţa de recurs apreciază că acest motiv de casare ar fi incident doar în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la invocarea excepţiei, comunicarea acesteia celorlalte părţi sau discutarea excepţiei cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, aspecte care nu au fost invocate de recurentele-reclamante.

În speţă, însă, ceea ce se critică este soluţia dată de către instanţa de fond cererii de ordonanţă preşedinţială, din perspectiva îndeplinirii/neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, şi nu încălcarea unor norme de procedură referitoare la admisibilitate, ca o condiţie de fond a acestei cereri.

Prin urmare, această critică se subsumează motivului de casare privind interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept materiale, urmând a fi analizată în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat.

Astfel, motivul de casare de mai sus a fost invocat în raport cu reţinerea de către instanţa de fond a inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, prin raportare la prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că prima instanţă a reţinut în mod greşit că acţiunea este inadmisibilă, având în vedere că reclamanta nu a solicitat suspendarea efectelor Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, iar pe de altă parte, că, deşi formal reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 şi/sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operaţiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecinţe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ.

De asemenea, se constată că în dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Scrisorii de respingere a cererii de acord pentru finanţare, cu număr de înregistrare din Registrul special 28/01.11.2024, emis de Ministerul Finanţelor; anularea Deciziei de respingere a contestaţiei, emise de Ministerul Finanţelor sub nr. x/05.12.2024; obligarea Ministerului Finanţelor la emiterea şi transmiterea către reclamantă a acordului pentru finanţare, pentru cererea depusă în baza H.G. nr. 300/2024, înregistrată la Ministerul Finanţelor sub nr. x/08.09.2024 şi în Registrul special al schemei de ajutor de stat sub nr. x/08.09.2024.

Referitor la aspectul reţinut de către instanţa de fond în sensul că cererea este inadmisibilă, în condiţiile în care finalitatea urmărită prin acest demers procesual putea fi atinsă prin suspendarea Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, instanţa de recurs reţine că, deşi obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială nu este identic cu cel din acţiunea în anulare, finalitatea demersului reclamantei este aceeaşi, respectiv de a se asigura că la momentul soluţionării definitive a acţiunii în anulare şi în ipoteza admiterii acţiunii, demersul său judiciar poate fi fructificat prin accesul la sumele destinate finanţării, care în cadrul acestui program sunt limitate.

Pe de altă parte, nu există nicio prevedere legală care să impună ca obiectul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale să fie identic cu obiectul cererii care vizează fondul dreptului.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit şi că, deşi reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 şi/sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operaţiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecinţe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ.

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a solicitat în cauza pendinte suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare, aferente cererilor de acord privind finanţarea, înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, şi nu suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării H.G. nr. 300/2024 şi/sau a Ghidului solicitantului.

Prin urmare, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a solicitat suspendarea executării unui act administrativ unilateral, ci suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare.

Or, în această ipoteză, nu se poate reţine aplicabilitatea în cauză a art. 15 din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba de o cerere de suspendare a unui act administrativ unilateral şi, cum nu este interzisă formularea unei cereri de ordonanţă preşedinţială în materia contenciosului administrativ, cu excepţia cererilor având ca obiect suspendarea executării actelor administrative cu caracter unilateral, pentru care contenciosul administrativ are prevederi speciale, reglementate prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reţinută inadmisibilitatea demersului judiciar de faţă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă este admisibilă.

Referitor la critica privind reţinerea de către instanţa de fond a neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate privind cererea de ordonanţă preşedinţială, prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv condiţia nerejudecării fondului litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că şi aceasta este fondată.

Instanţa de fond a reţinut că soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială implică cercetarea fondului cauzei şi administrarea de probe specifice soluţionării cererii de anulare a Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, iar prin validarea sau infirmarea interpretării reclamantei s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei, contrar dispoziţiilor 997 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt."

Înalta Curte constată că cererea privind suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanţare a fost solicitată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, având ca obiect acţiunea în anularea Scrisorii de respingere a cererii de acord pentru finanţare şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, emise de Ministerul Finanţelor şi, prin urmare, are caracter vremelnic.

De asemenea, prin soluţionarea cererii privind suspendarea provizorie a procedurilor şi operaţiunilor administrative derulate în scopul obţinerii acordurilor de finanţare nu se prejudecă fondul litigiului, câtă vreme aspectele de nelegalitate sunt analizate doar la nivel aparent şi nu presupun o analiză a aspectelor de fond ale cauzei.

Analizând argumentele reclamantei din cererea de ordonanţă preşedinţială, se constată că aceasta a invocat şi aspecte ce puteau fi analizate în cadrul acestei proceduri sumare, fără ca prin aceasta să fie prejudecat fondul cauzei.

Astfel, recurenta-reclamantă a susţinut că nici în H.G. nr. 300/2024 şi nici în Ghidul solicitantului nu este prevăzută cerinţa de a demonstra că împrumutătorul are capacitatea de a acorda împrumutul la care s-a obligat şi că cerinţa din H.G. nr. 300/2024 şi din Ghidul solicitantului era să facă dovada asigurării contribuţiei proprii necesare derulării investiţiei, prin demonstrarea existenţei sursei de finanţare certe.

În acest context, cel puţin critica de mai sus se impunea a fi analizată de către instanţa de fond, aceasta putându-se face fără prejudecarea fondului cauzei, astfel că, din această perspectivă, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că toate criticile formulate de către reclamantă prejudecă fondul.

Din perspectiva aspectului pus în discuţie de către Înalta Curte la termenul de judecată din 11 iunie 2025, referitor la extinderea cadrului procesual în cauza pendinte, subsumat motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că se impune, în rejudecare, introducerea în cauză şi a celorlalţi participanţi în această etapă a procedurii, respectiv a celorlalţi ofertanţi persoane declarate eligibile şi interesate în procedură.

Înalta Curte reţine că extinderea cadrului procesual se impune având în vedere efectele pe care o eventuală admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială le poate produce asupra drepturilor participanţilor în cadrul procedurilor având ca finalitate emiterea acordurilor de finanţare, aferente cererilor înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024.

Astfel, Înalta Curte constată că în acest mod, a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, fiindu-i cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca pe fond cererea formulată de către reclamantă, reţinând că cererea de chemare în judecată, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, este admisibilă, instanţa urmând a identifica şi examina aspectele de nelegalitate ce pot face obiectul analizei la nivel aparent în cadrul acestei proceduri, după extinderea cadrului procesual şi introducerea în cauză şi a celorlalţi participanţi în această etapă a procedurii.

Totodată, faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă, urmează a fi avută în vedere de către instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.