Pension levy refund: Government liable for indexation and interest; pension fund lacks standing

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României:

1. repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma CASS datorate de persoanele fizice pentru partea din pensie care depăşeşte suma de 4.000 RON lunar, respectiv:

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute din pensiile reclamantului, începând cu luna ianuarie 2022, reţineri făcute cu titlu de CASS, de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei, conform art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de CASS, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului - art. 6 din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului, începând cu data pronunţării hotărârii - art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

2. În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Prin sentinţa nr. 385 din 21.03.2023, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa nr. 490 din 31.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 137 din 23.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 461 din 30.01.2024, a stabilit competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor şi Internelor şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 88 din 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI;

A respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României;

A admis în parte cererea, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (MAI);

A obligat pârâţii la plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute din pensia reclamantului cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la data sistării lor, indexate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recursuri recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

3.1. Prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, aceasta a solicitat, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susţine că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în condiţiile în care trebuia să soluţioneze cauza în baza lipsei de interes a reclamantului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi referitor la restituirea sumelor reţinute, invocă excepţia lipsei de interes în raport cu publicarea O.U.G. nr. 4/2023, care a prevăzut restituirea sumelor reţinute din pensie.

Invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că recurenta-pârâtă doar a calculat şi reţinut la sursă contribuţiile pe care ulterior le-a virat către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în bugetul asigurărilor sociale de sănătate, astfel că nu poate restitui sume pe care nu le-a încasat.

Solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii faţă de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât restituirea contribuţiilor s-a făcut din oficiu.

Astfel, consideră că se impune respingerea cererii ca rămase fără obiect şi fără interes, în raport cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023.

Referitor la sumele solicitate cu titlu de accesorii, arată că această cerere nu a fost întemeiată în drept şi că nu se poate reţine caracterul ilicit al conduitei pârâtei.

3.2. Prin recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României s-a solicitat, în baza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că se impune obligarea sa la plata despăgubirilor, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Susţine că Guvernul României nu are capacitate juridică civilă şi nici calitate procesuală pasivă, astfel că poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

În acest context, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative, care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, raporturile de drept administrativ fiind unele de subordonare ierarhică, ce se supun principiilor proprii dreptului administrativ şi jurisdicţiei speciale administrative.

Arată că susţinerile sale privind lipsa capacităţii civile a Guvernului sunt confirmate de dispoziţiile art. 187 şi următoarele din Legea nr. 287/2009, fiind reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în decizia nr. 363 din 4 februarie 2014, prin care s-a reţinut că potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, instituţia pârâtului este reglementată ca o autoritate publică, organ cu caracter colegial, lipsit de personalitate juridică şi capacitate juridică civilă, însă lipsa personalităţii juridice şi a capacităţii juridice civile, nu exclude existenţa capacităţii juridice administrative, care este o capacitate juridică cu caracter special şi limitat, caracteristică autorităţii publice, în derularea unor raporturi juridice specifice, cum ar fi cele de drept administrativ.

Precizează că, deşi dispoziţiile Legii nr. 90/2001 au fost abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, argumentele instanţei supreme îşi păstrează valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege, la care se face referire în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.

Mai arată că nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către societăţile de pensii private, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

Menţionează că a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2023, prin care au fost transpuse în practică efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi s-a reglementat, în sensul solicitat de către partea reclamantă, restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale, astfel că nu se poate susţine că se impune în continuare sancţionarea autorităţilor publice pârâte.

Mai arată că la formularea cererii de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, precum şi un obiect constând în pretenţia concretă dedusă judecăţii şi că în cauză, cererea reclamantului a rămas fără obiect.

Pe de altă parte, arată că nu poate fi obligat la plata sumelor stabilite de către instanţa de fond în sarcina sa, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023, competenţa restituirii sumelor reţinute a fost dată prin lege exclusiv în sarcina caselor teritoriale/sectoriale de pensii sau entităţilor care plătesc venituri din pensie, astfel că Guvernul României nu are atribuţii sub acest aspect, nefiind debitorul obligaţiei băneşti principale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

În esenţă, consideră că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi normele de drept aplicabile, pronunţând o soluţie legală.

Consideră că ambii recurenţi au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că instanţa de fond a respins în mod corect această excepţie.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 februarie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 11 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamantului, începând cu luna ianuarie 2022, indexate cu rata inflaţiei; obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de CASS, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului.

Instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI; a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României; a admis în parte cererea şi a obligat pârâţii la plata de despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute din pensia reclamantului cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la data sistării lor, indexate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzilor legale aferente sumelor cu titlu de despăgubiri, calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recursuri recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

6.1. Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că este nefondat.

Potrivit textului de lege de mai sus, casarea unor hotărâri se poate cerere când "instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti".

Prin primul motiv de recurs, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne susţine în esenţă că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în condiţiile în care prezenta cauză trebuia soluţionată în baza lipsei de interes.

Motivul de casare anterior evocat presupune ca prin hotărârea judecătorească pronunţată, instanţa să fi depăşit sfera propriilor atribuţii şi să fi intrat în sfera activităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separaţiei puterilor în stat.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că soluţionarea cauzei de către prima instanţă pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, fără a se reţine excepţia lipsei de interes a reclamantului, nu constituie o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi nu pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa de judecată soluţionând cauza conform prerogativelor legale pe care le are şi în limitele învestirii.

Prin urmare, acest prim motiv de casare nu este fondat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată şi reţine următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

În acest sens, casele de pensii, prin reţinerile efectuate din pensia intimatului-reclamant, au procedat doar la aplicarea O.U.G. nr. 130/2021, act emis de către Guvernul României, în calitatea sa de legiuitor delegat.

De altfel, urmând aceleaşi coordonate de respectare a actelor normative intrate în vigoare, la momentul emiterii şi publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 4/2023, casele de pensii au procedat la restituirea etapizată a sumelor anterior reţinute din drepturile de pensie ale intimatului-reclamant, astfel că nu i se poate reţine vreo culpă acestei autorităţi, pentru a putea fi obligată la plata dobânzii legale şi la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne nu instituie răspunderea patrimonială a acestei entităţi în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi Casa de Pensii, referitor la atribuţiile conferite acesteia de lege, ci, aşa cum s-a arătat, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu schimbă datele problemei, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat în mod greşit la obligarea ambilor pârâţi la plata către reclamant a sumelor reţinute din pensie, cu titlu de CASS pentru partea din pensie care depăşeşte suma de 4000 RON, fără a observa că, în speţă, nu Casei de Pensii îi incumbă o asemenea obligaţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Ca urmare a deciziei de mai sus, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

În cauză, se reţine că la momentul pronunţării hotărârii recurate - 16.09.2024, sumele reţinute efectiv din pensia intimatului-reclamant erau deja restituite, având în vedere că textele de lege de mai sus prevăd restituirea lunară a acestora în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanţă s-a învestit pe fond doar cu pretenţiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 şi dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.

Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul, şi nu de la casele de pensii.

În acest context, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, casele de pensii nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.

În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne referitoare la o pretinsă lipsă de interes a acţiunii, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reţinută, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat atât restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cât şi repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

Astfel fiind, prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a stabilit restituirea eşalonată a sumelor reţinute, or, acest aspect nu poate conduce la concluzia că acţiunea este lipsită de interes, dat fiind faptul că reclamantul a solicitat, pe lângă restituirea sumelor reţinute din pensie şi repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, prejudiciu ce nu a fost acoperit prin restituirea sumelor reţinute.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, chiar dacă sumele reţinute din pensie au fost restituite recurentului-reclamant, acesta justifică în continuare interes cu privire la acordarea beneficiului nerealizat, respectiv actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţia şi dobânda legală, astfel că instanţa de fond a respins în mod corect excepţia lipsei de interes.

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, va casa, în parte, sentinţa şi, rejudecând, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi va respinge în consecinţă acţiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

6.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." (alin. (5).

Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Înalta Curte subliniază aşadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

Punctual, astfel cum s-a arătat mai sus, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, textul de lege ce a constituit temeiul reţinerilor din pensia intimatului-reclamant a fost declarat neconstituţional, şi în consecinţă, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023, prin care s-a reglementat modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Însă, în cauză, intimatul-reclamant a solicitat, pe lângă restituirea sumelor reţinute din pensie şi repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, cerere formulată în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Cu alte cuvinte, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Totodată, referitor la sumele reţinute din pensiile reclamanţilor cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 4/2023 (art. 1) s-a stabilit că sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

Având în vedere această împrejurare, Înalta Curte constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, sumele reţinute fiind restituite eşalonat în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Prin urmare, în rejudecare, se va admite în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, care va fi obligat la plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, precum şi a dobânzii legale aferentă aceloraşi sume.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa şi, rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; va respinge actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi va obliga pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, actualizare calculată începând cu data primei reţineri din venitul din pensie, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debit principal); va obliga pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând dobânda legală, conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, dobândă calculată începând cu data primei reţineri din venitul din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

De asemenea, respinge în rest acţiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, actualizare calculată începând cu data primei reţineri din venitul din pensie, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debit principal).

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând dobânda legală, conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, dobândă calculată începând cu data primei reţineri din venitul din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, şi până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

Respinge în rest acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.