Appeal dismissed: BEC lacked procedural capacity after election results publication, rendering annulment action inadmissible

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 06.08.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/10.07.2024 privind centralizarea pe ţară a voturilor şi constatarea rezultatului pentru alegerea Consiliului General al Municipiului Bucureşti din 9 iunie 2024. Reclamanta a solicitat şi suspendarea efectelor actului atacat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public, şi a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal contestat şi contestaţia formulată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, reclamanta A.. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat şi suspendarea efectelor hotărârii recurate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a criticat soluţia de respingere a acţiunii ca urmare a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Biroului Electoral Central, învederând că instanţa de judecată a dat prevalenţă excepţiilor invocate de Ministerul Public, încălcând obligaţiile statuate de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 178 alin. (5) C. proc. civ., referitor la invocarea cauzelor de nulitate şi ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate, fiind incidente, astfel, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că menţiunile cu privire la desfiinţarea Biroului Electoral Central nu pot fi reţinute, întrucât la data efectuării procedurii de citare, acest organism încă funcţiona, fiind în cunoştinţă cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi cu privire la alte cauze având acelaşi obiect, respectiv anularea proceselor-verbale rezultate ca urmare a scrutinului electoral din data de 09.06.2024 care se referă la Alegerea Administraţiei Publice Locale şi Alegerea Membrilor din România a Parlamentului European din anul 2024. Procedurile de citare au fot îndeplinite la data de 23.08.2024 prin comunicarea citaţiilor la unele dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central din Secţiile de Votare Bisoca, Judeţul Buzău şi Bistra, Judeţul Alba dar şi prin efectuarea de convorbiri telefonice cu membrii acestor dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central, astfel că nu poate fi reţinută excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acestui organism electoral.

În ceea ce priveşte acţiunea principală, a arătat că excepţia nulităţii actelor emise de către B. survine ca urmare a demersului de excludere din cadrul acestui organism parlamentar a reprezentantului minorităţii naţionale italiene şi drept urmare, potrivit art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., actele emise de către acest organism în organizarea procesului electoral sunt lovite de nulitate absolută.

În considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond face referire la excepţiile invocate, dar nu se pronunţă pe acestea.

Cu privire la excepţia lipsei interesului Camerei Deputaţilor în ambele scrutinuri electorale, a susţinut că Instituţia Monitorul Oficial al României este în subordinea Parlamentului României, astfel că există un conflict funcţional în ceea ce priveşte scrutinul electorat şi consemnarea rezultatului acestor alegeri datorită prezenţei Camerei Deputaţilor în textul de lege al Legii nr. 115/2015 privind alegerea administraţiei publice locale, excepţie, de asemenea, absolută, pe care instanţa de fond nu a mai luat-o în discuţie.

De asemenea, prima instanţă a omis să cerceteze aspectele ce ţin de regulile care reglementează drepturile, îndatoririle şi obligaţiile nu numai ale cetăţenilor, dar şi ale organismelor colective printre care cele ale Camerei Deputaţilor şi ale Biroului Electoral Central, şi a aplicat greşit aceste norme, devenind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte demersul de publicare a rezultatelor alegerilor privind administraţia publică locală şi pentru membrii din România a Parlamentului European di anul 2024, a susţinut că este un demers nelegal, întrucât, la data publicării rezultatelor alegerilor, există pe rolul instanţelor contestaţiile împotriva proceselor-verbale încheiate în condiţiile menţionate mai sus, iar hotărârile pronunţate în aceste dosare, chiar daca sunt definitive, au un caracter provizoriu. Biroul Electoral Central nu are atribuţii de legiferare, astfel, Deciziile adoptate de către acest organism, nu pot fi considerate ca având putere de lege. Hotărârârea atacată nu se poate bucura de autoritatea de lucru judecat tocmai datorită caracterului provizoriu.

Referitor la excepţia nelegalităţii constituirii Biroului Electoral Central, a arătat că instanţa de fond nu a verificat niciuna dintre condiţiile de îndeplinit şi prevăzute de Legea nr. 115/2015 privind alegerea administraţiei publice locale, acest act normativ având un caracter superior ordonanţei Guvernului nr. 21/2024, unde numărul membrilor acestui organism este diferit, sens în care era imperior necesară admiterea excepţiei invocate, aceasta fiind, de asemenea o excepţie absolută, de ordine publică.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a aprofundat aspectele referitoare la nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central din perspectiva reprezentării politice în acest organism, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, în condiţiile în care un competitor electoral, C., este tratat atât ca partid politic, cât şi ca organizaţie a cetăţenilor aparţinând B., aspecte care au un impact bugetar major şi afectează legalitatea procesului-verbal contestat. Totodată, prima instanţă a trecut cu vederea probatoriul administrat în cauză, din care rezultă imposibilitatea asigurării participării la scrutinul electoral al unei alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţii bulgare. Astfel, sentinţa recurată nu conţine în mod clar motivele pe care se întemeiază, iar motivele prezentate sunt contradictorii, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tot pe cale de excepţie, recurenta-reclamantă a invocat nulitatea absolută a Procesului - Verbal Nr. 2RFL/BEC/10.07.2024 privind constatarea rezultatului pentru alegerea Consiliului General al Municipiului Bucureşti din data de 9 iunie 2024, în raport cu împrejurarea că actul atacat conţine denumiri greşite ale organizaţiilor politice din componenţa Biroului Electoral Central şi este netemeinic, respectiv la poziţia 16 este menţionat Grupul B., competitor electoral inexistent, iar domnul D., semnatarul procesului-verbal contestat din partea acestei formaţiuni, nu poate justifica niciun interes în compunerea Biroului Electoral Central potrivit Legii nr. 115/2015.

Nu în ultimul rând, a criticat faptul că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, pronunţându-se pe excepţia invocată de către Ministerul Public fără ca acesta să depună întâmpinare la contestaţia formulată, fiind astfel decăzut din dreptul de a depune probe şi de a formula excepţii, în afară de cele de ordine publică.

Referitor la acest aspect, a susţinut că excepţiile absolute invocate de reclamantă pe calea acţiunii principale sunt eminamente de ordine publică, neputând astfel să prevaleze cele invocate de Ministerul Public.

4. Alte aspecte

4.1. Intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu a formulat apărări la recursul declarat de recurenta-reclamantă.

4.2. La termenul de judecată din 5 iunie 2024, Înalta Curte a luat act de renunţarea recurentei-reclamante la cererea de recalificare a căii de atac, din recurs în apel, şi la cererea de suspendare a executării actului administrativ vizat de acţiunea dedusă judecăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării recurate este inadmisibilă, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente

1. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă A. a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/10.07.2024 privind centralizarea pe ţară a voturilor şi constatarea rezultatului pentru alegerea Consiliului General al Municipiului Bucureşti din 9 iunie 2024, emis de Biroul Electoral central.

Prin sentinţa civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public, şi a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal contestat şi contestaţia formulată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Odată cu exercitarea recursului împotriva hotărârii menţionate, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 9 octombrie 2024, partea recurentă-reclamantă a solicitat şi suspendarea executării sentinţei civile atacate până la soluţionarea căii de atac, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 484 alin. (2) din C. proc. civ.

Această din urmă normă juridică de drept procesual, care constituie, în acord cu principiul disponibilităţii, temeiul invocat de recurenta-reclamantă în argumentarea cererii sale de suspendare, prevede că "La cererea recurentului, formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi alin. (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).".

În acest context se impune a fi observat şi art. 484 alin. (1) C. proc. civ., care arată că "Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.".

Din lectura atentă a textelor normative menţionate, Înalta Curte constată că premisele esenţiale ale unei cereri de suspendare a hotărârii sunt atât existenţa unei hotărâri executorii, cât şi conţinutul său în sensul de a dispune o măsura în sarcina unei părţi. Câtă vreme respectiva hotărâre judecătorească nedefinitivă nu se bucură de caracter executoriu sau nu obligă vreuna dintre părţile procesului într-un anumit sens, ci, în acest din urmă caz, doar respinge o cerere, nu devine incidentă instituţia suspendării de executare, deoarece hotărârea în discuţie nu este susceptibilă de a produce nicio modificare în realitatea juridică existentă.

Aşadar, cererea de suspendare a hotărârii formulată în prezenta cauză nu îndeplineşte o cerinţă de admisibilitate esenţială şi anume aceea că, pentru a putea face obiect al suspendării, hotărârea judecătorească trebuie să dispună o măsură cu caracter executoriu, pe care titularul cererii de suspendare o consideră vătămătoare la adresa drepturilor şi intereselor sale.

Astfel, sentinţa civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024 nu cuprinde nicio astfel de măsură în dispozitivul său, ci doar respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. Hotărârea judecătorească nu tranşează, aşadar, niciun aspect de fond al cauzei, nu dispune anularea unui act administrativ sau îndeplinirea unei obligaţii care ar putea afecta în vreun fel drepturile şi interesele recurentei-reclamante, altfel spus nu cuprinde nicio obligaţie care ar putea fi dusă la îndeplinire prin executare silită, astfel încât să justifice admiterea unei cereri de suspendare în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., cu efectul temporizării executării titlului.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai reţine şi că, la acest moment procesual, recurenta-reclamantă nu mai justifică interesul susţinerii cererii de suspendare, câtă vreme recursul este soluţionat la prezentul termen de judecată, fiind pronunţată o hotărâre cu caracter definitiv asupra căii de atac declarate, iar suspendarea se poate dispune doar până la soluţionarea recursului, astfel cum rezultă din dispoziţiile coroborate ale art. 484 şi art. 719 C. proc. civ.

Prin soluţia dată asupra căii de atac, instanţa de control judiciar tranşează situaţia sentinţei civile a cărei suspendare se solicită, deoarece în cazul admiterii recursului aceasta este casată, astfel că nu ar mai exista, iar, în cazul respingerii recursului, sentinţa va fi menţinută, căpătând caracter definitiv şi având autoritate de lucru judecat, astfel că suspendarea executării sale nu mai poate fi dispusă în condiţiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 484 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind suspendarea executării sentinţei civile nr. 1444 din 11 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

2. În ceea ce priveşte recursul formulat, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs reclamanta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând, între altele, că instanţa nu ar fi respectat atribuţiile puterii judecătoreşti dând mai mult decât s-a cerut, aspect care ar viza cazul de casare de la pct. 4 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuşi, motivele efectiv expuse şi raţionamentul juridic detaliat de recurenta-reclamantă se referă, în realitate, la pretinse aplicări eronate ale normelor de drept substanţial ori la greşita aplicare a normelor de procedură, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de respingere a acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central, consecutiv admiterii excepţiei omonime. Toate considerentele hotărârii privesc această chestiune, analizată cu prioritate, în condiţiile art. 248 C. proc. civ.. Constatând că BEC a fost dizolvat la data publicării rezultatului final al alegerilor locale (10.07.2024), anterior formulării acţiunii de faţă (06.08.2024), instanţa de fond nu a mai procedat la analiza argumentelor din contestaţie ce privesc fondul cauzei.

Prin recursul declarat în cauză, reclamanta a formulat mai multe critici de nelegalitate, dintre care unele privesc soluţia de admitere a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului BEC, iar restul privesc aspecte ce ţin de fondul cauzei, recurenta-reclamantă pretinzând că instanţa nu a soluţionat sau a soluţionat greşit excepţiile şi argumentele din contestaţie referitoare nulitatea procesului-verbal contestat. Or, atâta vreme cât prima instanţă nu a mai analizat fondul cauzei, în raport de excepţia a cărei admitere a făcut inutilă această analiză, toate criticile recurentei-reclamante vizând fondul pricinii sunt străine de cauza de faţă şi vor fi respinse, ca nefondate.

Rezumativ, Înalta Curte constată că sunt străine pricinii: criticile recurentei formulate în susţinerea excepţiei nulităţii actelor emise de către B., excepţiei lipsei interesului Camerei Deputaţilor în ambele scrutinuri electorale, excepţiei nelegalităţii constituirii Biroului Electoral Central, excepţiei nulităţii absolute a Procesului - Verbal Nr. 2RFL/BEC/10.07.2024; criticile privind faptul că prima instanţă a omis să cerceteze aspectele ce ţin de regulile care reglementează drepturile, îndatoririle şi obligaţiile nu numai ale cetăţenilor, dar şi ale organismelor colective printre care cele ale Camerei Deputaţilor şi ale Biroului Electoral Central, aplicând greşit aceste norme; criticile referitoare la demersul de publicare a rezultatelor alegerilor privind administraţia publică locală şi pentru membrii din România a Parlamentului European din anul 2024, apreciat de recurentă ca fiind nelegal, întrucât, la data publicării rezultatelor alegerilor, există pe rolul instanţelor contestaţiile împotriva proceselor-verbale, iar hotărârile pronunţate în aceste dosare, chiar daca sunt definitive, au un caracter provizoriu; susţinerile privind faptul că instanţa de fond nu a aprofundat aspectele referitoare la nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central din perspectiva reprezentării politice în acest organism, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, în condiţiile în care un competitor electoral, C., este tratat atât ca partid politic, cât şi ca organizaţie a cetăţenilor aparţinând B., aspecte care au un impact bugetar major şi afectează legalitatea procesului-verbal contestat.

Chestiunile cu privire la care recurenta-reclamanta pretinde că au fost examinate greşit ori necorespunzător de către instanţa de fond nu se regăsesc în cuprinsul sentinţei recurate, iar aspectele de nelegalitate a actului administrativ litigios, pretins omise de prima instanţă, nu puteau fi şi nu au fost analizate în raport de admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului, soluţie care împiedică tranşarea aspectelor de fond ale cauzei.

Concluzionând, toate aceste critici ale recurentei-reclamante, încadrate, după caz, în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de admitere a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central, cu respingerea în consecinţă a acţiunii, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici apte să conducă la reformarea sentinţei recurate.

În esenţă, pentru a reţine lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului BEC, excepţie absolută, de ordine publică, invocată de reprezentantul Ministerul Public, instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015, din cuprinsul cărora rezultă că Biroul Electoral Central îşi încetează activitatea după publicarea în Monitorul Oficial al României a rezultatului alegerilor. A mai reţinut prima instanţă că rezultatul alegerilor locale a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 10.07.2024, astfel că, la data înregistrării acţiunii - 06.08.2024, Biroul Electoral Central nu mai era legal constituit şi nu mai deţinea capacitate procesuală de folosinţă, conform art. 56 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ.

În recurs, reclamanta a susţinut că menţiunile cu privire la desfiinţarea Biroului Electoral Central nu pot fi reţinute, întrucât la data efectuării procedurii de citare, acest organism încă funcţiona, fiind în cunoştinţă cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi cu privire la alte cauze având acelaşi obiect. De asemenea, a susţinut că pârâtul a fost legal citat în cauză, procedurile de citare fiind îndeplinite la 23.08.2024 prin comunicarea citaţiilor la unele dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central din Secţiile de Votare Bisoca, Judeţul Buzău şi Bistra, Judeţul Alba, dar şi prin efectuarea de convorbiri telefonice cu membrii acestor dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu se confirmă.

Astfel, în ceea ce priveşte procedura de citare realizată în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, la fond, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul pentru termenul de judecată din 22.08.2024 a fost restituită cu menţiunea "funcţionarul aflat la sediu declară că BEC este desfiinţat"; dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 11.09.2024, când s-a soluţionat cauza în sensul admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a BEC, poartă ştampila Autorităţii Electorale Permanente; dovada de comunicare a hotărârii recurate poartă ştampila Biroului Electoral Central constituit în vederea alegerilor parlamentare, în temeiul art. 7 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente .

Or, Biroul Electoral Central constituit pentru alegerile locale, respectiv Biroul Electoral Central constituit pentru alegerile parlamentare şi Autoritatea Electorală Permanentă sunt autorităţi distincte, care se înfiinţează, funcţionează şi au componenţă şi atribuţii proprii, specializate şi strict circumscrise scopului în care sunt înfiinţate, stabilite de legile speciale în temeiul cărora îşi desfăşoară activitatea. Ca urmare, între aceste entităţi nu operează o transmisiune a drepturilor şi obligaţiilor biroului care şi-a încetat activitatea de către biroul care continuă să funcţioneze.

Încetarea activităţii Biroului Electoral Central constituit pentru alegerile locale a intervenit după data publicării în Monitorul Oficial a rezultatului alegerilor locale (10.07.2024), astfel că, la data promovării acţiunii (06.08.2024), acea autoritate nu mai exista şi nu mai avea astfel capacitate procesuală de folosinţă, neputând deci sta în judecată în calitate de pârât, cum corect a reţinut instanţa de fond.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentei-reclamante în sensul că activitatea BEC nu poate fi considerată ca încetată, atât timp cât pe rolul Înaltei Curţi mai există cauze vizând alegerile locale, aceste alegaţii fiind în evidentă contradicţie cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015, care prevăd încetarea activităţii Biroului după data publicării rezultatului alegerilor, fără nicio altă condiţie referitoare la prezenţa sau nu a BEC în cadrul procesual al unor litigii judiciare. Situaţia acestor litigii, dacă există, se tranşează conform normelor de procedură civilă, însă nu temporizează/stopează încetarea activităţii Biroului Electoral Central conform dispoziţiilor legale.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe dată asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, este legală, fiind pronunţată în acord cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015 şi art. 56 C. proc. civ., iar criticile reclamantei sunt nefondate, în speţă nefiind incidente cazurile de casare invocate.

În final, Înalta Curte subliniază că recurenta-reclamantă a chemat în judecată Biroul Electoral Central, entitate inexistentă la data învestirii instanţei judecătoreşti, fără însă ca partea reclamantă să fi depus minime diligenţe în vederea identificării autorităţii publice eventual succesoare în drepturi şi obligaţii a celei a cărei activitate încetase.

Pentru toate aceste considerente, constatând că niciuna dintre criticile recurentei-reclamante nu este întemeiată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 484 alin. (2) C. proc. civ. şi incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă, şi recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de supendare a executării sentinţei nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.