Revision of enforcement penalties: failure to establish res judicata violation where original judgment did not adjudicate obligation's nature or duration

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

La data de 31 martie 2021, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat calea extraordinară de atac a revizuirii cu privire la decizia civilă nr. 397/12 martie 2021, pronunţată de către Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, solicitând anularea cesteia trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă, în contradictoriu cu intimata Municipiul Constanţa.

Revizuenta a invocat incidenţa motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa a 2 hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Hotărârile potrivnice referite de revizuentă sunt: decizia civilă nr. 397/12.032021 pronunţată de către Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018; sentinţa civilă nr. 2605/20.11.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Tribunalul Iaşi:

Prin sentinţa nr. 3172/20.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Judecătoria Constanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul Municipiul Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, ce constituie obiectul cererii de revizuire, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de Municipiul Constanţa în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3172/20.03.2019 a Judecătoriei Constanţa, schimbând în tot sentinţa apelată, după cum urmează: s-a dispus înlăturarea penalităţilor în valoare de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016; s-a anulat executarea silită însăşi, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de B.E.J. B., şi, implicit, s-au anulat toate actele de executare emise în dosarul execuţional menţionat: s-a anulat încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul civil nr. x/2018; s-a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B.; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât instanţa mai mare în grad celei care a pronunţat prima hotărâre este Curtea de Apel Iaşi, revizuenta s-a adresat acestei instanţe în raport de prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare secţiei civile a Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea din data de 12 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia de contencios administrativ fiscal şi secţia civilă ale Curţii de Apel Iaşi şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare a conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1658/24 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a pronunţării acestei decizii, cauza a fost înregistrată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 4/15.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire formulată de către S.C. A. S.R.L. privind decizia nr. 397/12.03.2021, pronunţateă de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 5914/08.12.2022, a admis recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021, a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu argumentul că:

"instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu a analizat şi nu a răspuns criticilor revizuentei referitoare şi la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în privinţa hotărârilor considerate a fi potrivnice, considerând greşit că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere această premisă.

Ca urmare a pronunţării acestei decizii, cauza a fost înregistrată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi, în data de 06.02.2023, cu nr. x/2021.

Hotărârea pronunţată în calea de atac a revizuirii

Prin Decizia nr. 2 din 06 martie 2023 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397/12.3.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia recurată, instanţa de revizuire a dispus respingerea cererii reţinând, în esenţă, următoarele: curtea de apel constată că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia civilă nr. 397/12.03.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II a civilă în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În ceea ce priveşte criticile revizuentei referitoare la faptul că prin decizia nr. 397/12.03.2019, Tribunalul Constanţa a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat întrucât a statuat, contrar sentinţei civile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, faptul că obligaţia la care a fost condamnat Municipiul Constanţa este una de a da, limitată în tîmp, şi nu de a face şi care trebuia executată începând cu 1.11.2011, fără limită temporală, instanţa de revizuire reţine că motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are în vedere efectul negativ al lucrului judecat, nu pe cel pozitiv, pentru că, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este în afara oricărei discuţii faptul că norma prevăzută la art. 513 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căreia "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre" - nu poate să constituie un cadru adecvat soluţionării unei cereri de revizuire ce pretinde nesocotirea efectului posîtiv al autorităţii de lucru judecat al uneî hotărâri, prin hotărârea atacată.

În această situaţie, a concluzionat instanţa nu ar fi suficientă anularea hotărârii atacate întrucât ar rămâne nerezolvat raportul juridic litigios din cel de-al doilea dosar, dosar aflat în legătură, dar nu identic, cu cel soluţionat prin hotărârea a cărei autoritate se încearcă a fi apărată.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2 din 06 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În opinia recurentei-reclamante, hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei - instanţa nu a răspuns motivelor de revizuire în raport de reglementarea şi conţinutul normativ al instituţiei autorităţii de lucru judecat, sub aspectul efectului pozitiv al lucrului judecat, protejat prin intermediul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de revizuire nu a examinat motivele de revizuire în raport de conţinutul normativ al instituţiei autorităţii de lucru judecat astfel cum este reglementată în art. 430 C. proc. civ. si art. 431 C. proc. civ.

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de revizuire nu a analizat în concret niciuna dintre criticile aduse deciziei contestate, limitându-se la câteva constatări generale cu privire la neîndeplinirea cerinţei triplei identităţi, reţinându-se că "obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic".

Precizează reecurenta-reclamantă că instanţa de revizuire mai retine că "schimbarea obligaţiei la care a fost condamnat Municipiului Constanta din a da, nelimitată în timp în a face nu poate fi primită, întrucât vizează o contrarietate între considerentele celor două hotărâri.

În motivarea căii de atac, se mai arată că instanţa nu a observat că art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. indică soluţia pe care o dispune instanţa de revizuire în cazul prevăzut de art. 509 alin. (8) C. proc. civ., de anulare a celei din urmă hotărâri şi trimitere a cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat. Tot astfel, este important de subliniat ca Legea nr. 310/2018 nu a modificat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul având acelaşi continut "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Câtă vreme, textul art. 509 alin. (8) C. proc. civ. nu a fost modificat, rezultă că acest motiv de revizuire putea fi exercitat în aceleaşi condiţii atât înainte, cât si după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Prin neobservarea acestor dispoziţii legale, instanţa de revizuire a concluzionat greşit că anularea hotărârii ar lasă nerezolvat raportul juridic litigios din cel de-al doilea dosar.

Susţine recurenta că este lipsit de fundament şi argumentul conform căruia, din soluţia ce urmează a se pronunta, aceea a anulării ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., ar rezulta că nu pot fi sancţionate decât contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecatoresti, nefîind permisă reanalizarea ultimei hotărâri. În fapt soluţia este de anulare a ultimei hotărâri în ambele ipoteze, indiferent că aceasta a nesocotit efectul negativ sau efectul pozitiv al primei hotarari, cu precizarea că atunci când s-a incalcat efectul pozitiv al lucrului judecat, cauza se trimite spre rejudecare.

Aceasta motivare superficială a instanţei de revizuire ilustrează incidenţa in cauza a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Al doilea motiv de casare al deciziei pronunţată de instanţa de revizuire vizează aplicarea şi interpretarea greşită a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 430 si art. 431 C. proc. civ.

Interpretarea noţiunii autorităţii de lucru judecat din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se poate face decât prin raportare la dispoziţiile ce definesc autoritatea de lucru judecat (art. 430) şi reglementează efectele acestuia (art. 431).

Contrar susţinerilor instanţei de revizuire, consideră recurenta că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4), art. 430-431 C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a vizat prin acest caz de revizuire atât încălcarea efectului negativ al lucrului judecat, cât şi a efectului pozitiv al lucrului judecat.

În cauza dedusă judecăţii, decizia civil nr. 397/12.03.2021 pronunţată de Tribunalul Constanta-sectia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat al sentinţei civile nr. 2605/2012 din data de 20.11.2012 pronunţată de Tribunalul laşi în dosar nr. x/2012, (rămasă definitivă), întrucât obligaţia de ajustare a tarifelor reprezintă o obligaţie de "a face" şi nu obligaţie de " a da".

Tribunalul Constanta-sectia a II-a civilă, prin decizia nr. 397/12.03.2021 pronunţată în dosar nr. x/2018 a socotit contrar hotărârii nr. 2605/2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, că obligaţia de ajustare a tarifelor cuprinsă în Titlul executoriu reprezintă o obligaţie de "a da" si nu o obligaţie de "a face".

Calificarea naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligaţie de "a da" contrazice considerentele si dispozitivul sentinţei nr. 2605/2012, precum si hotărârile anterioare prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că neîndeplinirea obligaţiei de ajustare a tarifelor reprezintă o obligaţie de " a face", intuituu personae.

Apărările formulate de în cauză

Intimatul-pârât Municipiul Constanţa solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, şi, în consecinţă, menţinerea deciziei recurate, ca legală şi temeinică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Primul motiv de recurs invocat de recurenta-revizuentă se referă la faptul că decizia recurată nu este motivată sau cuprinde motive străine de natura pricinii, iar instanţa de fond nu a analizat toate motivele de revizuire invocate în cererea de revizuire.

În cauza dedusă judecăţii, decizia recurată respectă exigenţele art. 425 C. proc. civ., instanţa de revizuire realizând o amplă expunere a raţionamentului juridic care a condus la soluţia adoptată. Simpla lecturare a deciziei recurate relevă faptul că instanţa de fond a procedat la o analiză judicioasă a argumentelor părţii, considerentele sale fiind mai mult decât îndelustătoare pentru a stabili care au fost resorturile judecătorului fondului în adoptarea deciziei sale.

Contrar celor afirmate de recurentă, instanţa nu este ţinută să expună fiecare probă administrată şi nici să stabilească fiecare detaliu al situaţiei de fapt. Instanţa a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente şi a procedat la aplicare corectă a lor în cauza dedusă judecăţii; poziţia recurentei în sensul că soluţia exprimată prin dispozitiv ar fi nesusţinută şi pur formală nu se verifică raportat la dimensiunea şi profunzimea motivării realizate de judecători.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 este neîntemeiat. Decizia nr. 379/12.03.2021 nu aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2605/2012.

În privinţa efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, Curtea de Apel Iaşi în mod corect a reţinut că nu este îndeplinită în cauză tripla identitate, respectiv nu există identitate de obiect şi cauză între cele 2 litigii în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice.

Astfel, a observat instanţa că la data de 12.10.2011, A. S.R.L a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. x/2011 la Primaria Municipiului Constanţa, ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008. Autoritatea publică nu a dat curs acestei solicitări, ceea ce i-a determinat pe reprezentanţii societăţii să se adreseze instanţei de judecată.

Prin sentinţa nr. 2605/CA/2012, pronunţată la data de 20.11.2012 în dosarul nr. x/2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu Municipiul Constanta şi l-a obligat pe pârât la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Această hotărâre a fost pusă în executare prin mecanismul specific reglementat de art. 24 din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, fapt ce a implicat derularea altor proceduri judiciare ulterioare,

Prin sentinţa nr. 3172/20.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa a respins contestaţia la executare.

Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, ce a format obiectul cererii de revizuire, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de Municipiul Constanţa împotriva sentinţei nr. 3172/20.03.2019 a Judecătoriei Constanţa şi a înlăturat penalităţile în valoare de 28857120 RON, stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, reţinând că, anterior înregistrării cererii de executare silită, apelanta a achitat suma de 2750917 RON, astfel cum a rezultat din considerentele deciziei nr. 4/21.05.2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, şi că doar de la momentul comunicării acestei decizii apelanta a avut cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale, iar acest aspect constituie un motiv temeinic în executarea cu întârziere a obligaţiei, aşa încât sunt îndeplinite cerinţele de la art. 906 alin. (5) din C. proc. civ.

Analizând comparativ sentinţa civilă nr. 2605/CA/20.11.2012 şi decizia civilă nr. 397/12.03.2021, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Iaşi că hotărârile nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, soluţionat prin prima hotărâre, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, iar în cel de-al doilea dosar, soluţionat prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, Municipiul Constanţa a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităţilor stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, soluţiile pronunţate în cele două litigii fiind în mod evident diferite.

În privinţa pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în mod judicios s-a reţinut că argumentele revizuentei A. S.R.L. au caracter nefondat.

Înalta Curte reţine că pentru a se manifesta efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat într-un al doilea litigiu, este necesar ca aspectele litigioase esenţiale să fi fost dezlegate definitiv într-un proces anterior.

În acord cu judecătorul curţii de apel, această condiţie nu este îndeplinită în cauză deoarece în litigiul ce a format obiect al dosarului nr. x/2012, soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, cele 2 chestiuni invocate de către recurenta revizuentă nu au format obiect al judecăţii, nu au constituit chestiuni litigioase analizate de către tribunal.

Prin cererea de chemare în judecată soluţionată în primul proces, recurenta din prezenta cauză a solicitat ca instanţa de contencios administrativ să dispună obligarea Municipiului Constanţa la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare, în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicile lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de către INS, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Admiţând cererea de chemare în judecată, în sensul obligării Municipiului Constanţa la ajustarea tarifelor, începând cu data de 01.10.2011, Tribunalul Iaşi nu a statuat prin nici un considerent asupra naturii juridice a acestei obligaţii de ajustare şi nici a întinderii în timp a obligaţiei de ajustare a tarifelor.

Curtea de Apel Iaşi a reţinut corect că pentru a constitui lucru judecat şi a se manifesta ca prezumţie în al doilea proces soluţionat de către Tribunalul Constanţa, aceste aspecte invocate de către recurenta-revizuentă - natura obligaţiei de ajustare a tarifului şi durata în timp a acestei obligaţii - trebuiau să constituie aspecte litigioase esenţiale asupra cărora Tribunalul Iaşi să ofere un răspuns concret.

Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi aceste aspecte nu au fost analizate şi dezlegate, şi mai mult decât atât nici măcar nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin cererea de chemare în judecată. Aşadar, obiectul şi limitele investirii instanţei de contencios administrativ în primul proces soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2605/2012 corect s-a reţinut că nu susţin argumentele revizuentei referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În susţinerea netemeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază faptul că decizia recurată respectă principiul securităţii raporturilor juridice.

Principiul securităţii raporturilor juridice presupune ca o hotărâre rămasă definitivă să nu mai poată fi contestată de partea care a căzut în pretenţii. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Rezultă că revizuirea este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şl să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi personae şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat". Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot duce la îndeplinire.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de revizuire în mod corect a observat că procesele nu sunt identice, cauza acţiunilor ce au format obiectul dosarelor finalizate cu pronunţarea, pe de o parte a Titlului Executoriu şi, pe de altă parte, a deciziei civile nr. 397/12.03.2021, fiind diferită, chiar dacă se află în legătură procesuală evidentă, fiind etape distincte ale aceleiaşi proceduri execuţionale.

Pe de o parte, titlul executoriu obligă autoritatea publică să procedeze la o operaţiune administrativă - ajustarea tarifelor specifice serviciului public de salubrizare. Titlul Executoriu a făcut obiectul analizei cu privire la efectele şi întinderea acestora, sens în care a fost pronunţată Decizia nr. 4/2018 de către Curtea de Apel Iaşi, decizie prin care instanţa de executare a stabilit valoarea în bani a obligaţiei de ajustare şi a calculat penalităţile de întârziere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa, învestit cu o contestaţie la executare (faza apelului), a verificat situaţia de fapt, a analizat operaţiunile efectuate de debitorul Municipiul Constanţa şi, raportat la considerentele definitive şi obligatorii ale Deciziei nr. 4/2018, a apreciat că acestea se circumscriu unei executări conforme a obligaţiei de ajustare.

Prin urmare, Curtea de Apel Iaşi constată că decizia civilă nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei irevocabile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi.

Din perspectiva efectului negativ al autorităţii de lucru judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi între cele două litigii, întrucât obiectul şi cauza juridică sunt diferite: primul dosar a vizat ajustarea tarifelor de salubrizare, iar al doilea a vizat contestaţia la executarea penalităţilor stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat (art. 431 alin. (2) C. proc. civ.), nu este necesară existenţa triplei identităţi; este suficient ca aspectele esenţiale dezlegate în primul proces să fie relevante şi să se opună în mod eficient în cel de-al doilea. În speţă, natura obligaţiei şi întinderea temporală a ajustării tarifelor nu au fost dezlegate în sentinţa nr. 2605/2012, iar decizia Tribunalului Constanţa privind cuantumul penalităţilor a vizat doar evaluarea obligaţiei de a face.

În concluzie, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. este neîntemeiată şi a fost corect respinsă.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2 din 06 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.