EU funding correction upheld after expensive CT scanners ruled unnecessary for AI imaging project

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în temeiul art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 50 alin. (1) şi art. 50 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul platforma inovativă de analiză a imaginilor bazată pe Inteligenţă Artificială pentru detectarea afecţiunilor pulmonare, inclusiv cele cauzate de Covid-19", cod SMIS 142764, beneficiar A. S.R.L. nr. 184349/31.10.2023 precum şi obligarea pârâţilor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluţionarea acestui litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 328 din 9 iulie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Program Operaţional Competitivitate şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 328 din 9 iulie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a invocat, în primul rând, faptul că prima instanţă a încălcat prevederile art. 2 din H.G. nr. 399/2015.

A arătat faptul că rezultă din documentele care au stat la baza obţinerii fondurilor nerambursabile caracterul necesar al computerelor tomograf, necesitatea achiziţiei rezultă din cererea de finanţare, după cum s-a specificat în cererea de finanţare şi în planul de afaceri, anexă la cerere, proiectul nu implica doar sistemul de inteligenţă artificială propriu-zis, ci şi instalarea acestuia pe două computere tomograf împreună cu containerele aferente

Documentele care au stat la baza obţinerii fondurilor rambursabile cuprind explicaţii privind necesitatea computerelor tomograf şi a containerelor mobile, constatările primei instanţe sunt eronate şi ignoră toate explicaţiile şi probele existente la dosarul cauzei, necesitatea achiziţiei nu rezultă doar din cererea de finanţare şi planul de afaceri, ci şi din modul în care activităţile aferente etapelor proiectului au fost concepute.

Caracterul necesar al cheltuielilor rezultă din vizitele de monitorizare şi implementare proiectului, pe de o parte computerele tomograf au fost validate ca făcând parte din proiect, pe de altă parte au fost utilizate în perioada de implementare a proiectului, acest caracter a fost confirmat de Autoritatea pentru Digitalizarea României privind rezultatul etapei de evaluare tehnico-economică, rezultă din rapoartele de audit tehnic şi financiar realizate de experţii independenţi, prima instanţă apreciind fără absolut niciun fundament şi bazându-se exclusiv pe afirmaţiile autorităţii că respectivele cheltuieli aferente computerelor tomograf şi containerelor nu ar fi necesare pentru implementarea proiectului, în sensul că platforma IT s-ar fi putut realiza fără computerele tomograf şi containerele aferente.

Computerele tomograf au fost utilizate efectiv în cadrul proiectului în perioada de dezvoltare şi implementare, din punct de vedere tehnic proiectul nu putea fi implementat în lipsa testării directe cu cele două computere tomograf .

Echipamentele CT şi containerele au fost încadrate contabil în mod corect, respectivele computere tomograf reprezintă în primul rând echipamente IT, dincolo de încălcarea OMFP nr. 1802/2014, simplul fapt că respectivele computere se folosesc în domeniul medical nu atrage necesitatea înregistrării lor ca echipamente medicale.

A arătat că eventuala lipsă a autorizaţiilor necesare nu se poate constata decât de autorităţile competenţe potrivit legii, iar societatea nu era obligată să deţină autorizaţie CNCAN pentru utilizare, nu a utilizat computerele tomograf în scopul pentru care se impunea obţinerea autorizaţiei de utilizare, adică în scop medical, ci doar în scopul realizătii şi testării unei aplicaţii IT.

Prin urmare, un prim motiv de nelegalitate a sentinţei recurate rezultă din faptul că aceasta încalcă atât prevederile art. 2 din H.G. nr. 399/2015, care au stat la baza obţinerii fondurilor nerambursabile în valoare de 7.123.200 RON, cât şi restul prevederilor legale indicate.

În continuare, a invocat recurenta că sentinţa recurată este contrară dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, constatarea reţinută prin Procesul-verbal şi Decizia contestate nereprezentând o "neregulă" care să permită aplicarea de corecţii financiare.

Hotărârea recurată face o aplicare şi interpretare vădit eronată a normelor materiale care reglementează definiţia conceptului de "neregulă", respectiv a condiţiilor legale care permit efectuarea de corecţii financiare.

În primul rând, din art. 2 pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 rezultă fără echivoc că neregulile vizează strict actele şi faptele sau omisiunile operatorilor economici, iar nu actele care provin de la autorităţile publice competente.

Pe de altă parte, enunţând art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, a arătat că elementele care fac obiectul "neregulii" constatate prin Procesul-verbal contestat vizează strict acte ale autorităţii publice competente. Cu alte cuvinte, singura aşa-zisă "neregulă" din speţă vizează constatarea de către intimată a faptului că achiziţia computerelor tomograf şi containerelor aferente nu ar fi fost necesară şi rezonabilă, ca urmare a unui control efectuat de autoritatea de audit.

În acest sens, recurentei nu îi poate fi imputată şi nici nu i-a fost imputată (nici prin decizie şi nici prin procesul-verbal) vreo acţiune sau omisiune privind încadrarea echipamentelor respective ca fiind necesare sau nu pentru realizarea operaţiunii. Dimpotrivă, recurenta a dat dovadă de transparenţă totală la declararea datelor şi informaţiilor pentru obţinerea finanţării, iar pe baza acestora, strict autoritatea este cea care a încadrat echipamentele respective în categoria echipamentelor necesare pentru realizarea operaţiunii (şi aşadar eligibile pentru finanţare), fapt necontestat.

A mai arătat şi că se impune a fi subliniat că cererea de finanţare şi documentele aferente au fost analizate şi evaluate de intimată, iar contractul de finanţare a fost semnat ca urmare a respectivelor evaluări.

Prin urmare, încadrarea echipamentelor ca fiind necesare sau nu pentru realizarea operaţiunii este un atribut ce aparţine exclusiv autorităţii. Chiar dacă o astfel de încadrare ar fi eronată (teză pe care o contestă), în orice caz, în opinia sa, aceasta nu reprezintă o "neregulă" în sensul legii, întrucât este datorată unei acţiuni a autorităţii, iar nu a beneficiarului A..

Or, în lipsa unei nereguli, nu pot fi incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. o), respectiv art. 21 şi art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora corecţiile financiare se aplică (doar) pentru cheltuieli pentru care a fost constatată o neregulă.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, procesul-verbal prin care au fost aplicate corecţii financiare pentru existenţa unor nereguli a fost emis cu încălcarea flagrantă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 indicate anterior.

În al doilea rând, recurenta a susţinut că, potrivit definiţiei noţiunii de impact financiar al constatărilor de la art. 2 lit. a)3 din O.U.G. nr. 66/2011, obiectul verificării poate fi reprezentat de cheltuieli efectuate de beneficiar în cadrul implementării unui proiect şi nu însăşi suma acordată prin contractul de finanţare.

Recurenta a furnizat toate informaţiile şi documentele necesare pentru obţinerea finanţării şi nu a încălcat nicio regulă sau normă legală.

Or, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, obiectul activităţii de stabilire nereguli îl constituie individualizarea unei obligaţii de plată ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii obţinerii şi utilizării fondurilor.

Aşadar, este de necontestat că sancţiunea aplicată recurentei a fost determinată exclusiv de acţiunea intimatei, care a apreciat în mod corect că echipamentele respective sunt eligibile pentru obţinerea finanţării.

Având în vedere că acţiunile nelegale provin chiar de la autoritatea care a emis procesul-verbal contestat, aceasta nu poate proceda la sancţionarea recurentei prin invocarea propriei culpe, cu atât mai mult cu cât, potrivit definiţiei din Regulamentul nr. 1303/2013 coroborată cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, culpa autorităţii publice exclude existenţa unei nereguli, şi implicit dreptul acesteia de a aplica corecţii financiare.

Concluzionând, a susţinut că potrivit O.U.G. nr. 66/2011 şi Regulamentului nr. 1303/2013, nu se putea constata existenţa unor nereguli, respectiv nu se puteau impune corecţii financiare pentru nereguli, din pricina unor acte imputabile autorităţilor competente, tocmai pe motiv că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru adoptarea acestor măsuri administrative.

De asemenea, recurenta a susţinut că sentinţa este contrară principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 17 şi art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, care este expus pe scurt la art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

În acest context, în analiza eventualelor "nereguli", în opinia sa, principiul proporţionalităţii impunea ca prima instanţă să ia în considerare faptul că prezentul contract de finanţare a fost încheiat cu considerarea echipamentelor ca fiind eligibile ca urmare a evaluării chiar de către intimată. De altfel, intimata a avut la dispoziţie toate informaţiile necesare şi pe baza acestora a apreciat că respectivele echipamente medicale şi containere sunt eligibile pentru finanţare.

Prin urmare, acordarea finanţării a fost rezultatul analizei şi confirmării de către intimată a faptului că A. respectă condiţiile pentru a fi încadrată la această categorie şi, în consecinţă, numai ca urmare a acestei confirmări a primit finanţarea.

În contextul în care A. a implementat deja proiectul, conform calendarului stabilit prin contractul de finanţare, stabilirea unor corecţii financiare, prin care A. este obligată să plătească suma exorbitantă de 7.123.200 RON după finalizarea acestuia şi după angajarea tuturor costurilor asociate, şi din considerente imputabile strict autorităţii contractante, reprezintă o încălcare vădită a principiului proporţionalităţii.

Deşi prin sentinţa recurată a fost tratat în mod formal principiul proporţionalităţii, prima instanţa nu a făcut o aplicare legală a acestui principiu, ignorând în totalitate chiar efectele deosebit de prejudiciabile suferite de societatea recurentă.

Or, instanţa invocă în mod generic şi nesubstanţial faptul că "aprobarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nu atrage automat declararea cheltuielilor ca eligibile", fără să analizeze în vreun fel impactul mult disproporţionat pe care corecţiile financiare îl au chiar asupra beneficiarului, o societate cu capacităţi financiare limitate şi pentru care plata a peste 7 milioane de RON reprezintă un efort exorbitant.

Pe cale de consecinţă, considerentele Curţii de apel prin care au fost respinse argumentele reclamantei privind principiul proporţionalităţii sunt evident contrare prevederilor normelor materiale ale O.U.G. nr. 66/2011 indicate anterior, fiind pronunţate cu ignorarea totală a limitelor şi a scopului principiului proporţionalităţii.

În opinia recurentei, sentinţa a fost emisă şi cu încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime şi a principiului previzibilităţi stabilit prin jurisprudenţa obligatorie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin hotărâre fiind respinse toate argumentele societăţii A. privind faptul că procesul-verbal şi decizia au fost emise cu încălcarea acestor principii.

În contextul în care, în urma a numeroase exerciţii de evaluare, intimata a stabilit şi a comunicat societăţii calificarea CT ca fiind eligibile şi a propus acesteia încheierea contractului în aceste condiţii, autoritatea a creat recurentei o speranţă întemeiată că o astfel de încadrare va fi aplicabilă pe tot parcursul executării contractului. De asemenea, speranţa legitimă a fost creată şi ca urmare a faptului că nu se modificaseră sub nicio formă informaţiile avute în vedere de autoritate iniţial.

Societatea nu a invocat faptul că intimatele nu ar fi avut dreptul efectuării acţiunilor de control, ci faptul că, în temeiul acestor acţiuni de control, nu pot fi schimbate arbitrar rezultatele analizelor repetate ale autorităţilor competente, în lipsa unor noi elemente de fapt care să poată justifica astfel de schimbări.

Angajamentul unei persoane private pentru efectuare a unei investiţii, precum şi cu privire la dimensiunea investiţiei asumate depinde în mod fundamental de măsurile dispuse de autoritatea contractantă în ceea ce priveşte declararea eligibilităţii sale pentru finanţare nerambursabilă şi cota de finanţare aplicabilă.

Or, certificările şi deciziile autorităţilor competente în ceea ce priveşte declararea eligibilităţii şi a cotelor de finanţare aplicabile societăţii nu puteau fi modificate în mod arbitrar şi fundamental, fără apariţia vreunei circumstanţe de fapt sau informaţii noi, pur şi simplu prin reinterpretarea aceloraşi documente care au stat la baza analizei cererii de finanţare şi a încheierii contractului la momentul iniţial.

Este evident că motivul pentru care societatea a aplicat pentru acordarea de finanţare nerambursabilă şi a fost declarată eligibilă a fost că nu avea resursele financiare pentru demararea unui proiect de o asemenea anvergură pe cont propriu.

Mai mult singurul motiv pentru care societatea a acceptat încheierea contractului (care o obliga să efectueze întreaga investiţie) a fost încrederea legitimă că analizele repetate ale autorităţii competente cu privire la eligibilitatea şi procentul de finanţare acordate nu se vor modifica în mod arbitrar în lipsa unor circumstanţe noi, iar cota de cheltuieli pe care trebuia să o suporte din fonduri proprii nu se va modifica.

După cum autorităţile administrative nu pot revoca în mod arbitrar şi unilateral actele administrative care au intrat în circuitul civil, în mod similar autorităţile competente în cauza de faţă nu aveau dreptul să schimbe în mod arbitrar şi unilateral întinderea drepturilor şi obligaţiilor A. după momentul când au creat acesteia aşteptarea legitimă cu privire la un anumit rezultat, respectiv la eligibilitatea şi gradul de finanţare acordate.

Dacă s-ar permite măsurile dispuse prin procesul-verbal, atunci autorităţilor li s-ar permite să inducă în eroare societatea să încheie un contract să plătească din fonduri proprii peste 3 milioane de RON, deşi iniţial au asigurat-o că nu ar fi avut obligaţia plăţii acestor sume, iar dacă ar fi ştiut societatea nu ar mai fi încheiat niciodată aceste contracte.

Prin urmare, contrar celor reţinute de Curtea de apel, în cauza de faţă nu prezentau relevanţă atribuţiile generale de verificare şi control ale intimatelor, ci limitele generale în care aceste atribuţii puteau a fi exercitate, respectiv cu respectarea imperativă a principiului încrederii legitime.

Recurenta-reclamantă a susţinut şi că sentinţa recurată este nemotivată, în opinia sa, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Astfel, nelegalitatea sentinţei prin prisma acestor două motive de casare reiese din două împrejurări: pe de o parte, prima instanţă a respins cererea recurentei pe motivul lipsei caracterului necesar al cheltuielii efectuate pentru achiziţia celor două computere tomograf, nerealizând însă o motivare efectivă, deoarece în cuprinsul sentinţei nu se regăsesc motivele pentru care instanţa a apreciat că această cheltuială nu ar fi necesară; pe de altă parte, prima instanţă a preluat considerentele dintr-o altă hotărâre în care a avut calitatea de instanţă de recurs, fapt care trădează din nou lipsa caracterului efectiv al analizei/motivării efectuate de Curtea de apel.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

A susţinut că argumentele invocate de recurentă nu se circumscriu motivelor de casare invocate, care trebuie să îmbrace, cu exigenţă, cerinţele prevăzute de C. proc. civ., aceasta reluând aceleaşi critici formulate în faţa instanţei de fond. În continuare, a arătat că din textele de lege incidente speţei, rezultă în mod clar faptul că nu poate fi condiţionată constatarea unei abateri/nereguli de existenţa unui prejudiciu efectiv, actele normative având în vedere şi potenţialitatea ca actul sau omisiunea beneficiarului ori autorităţii cu competenţe în domeniu să producă un prejudiciu, în acest sens fiind şi practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

In opinia sa, invocarea principiului proporţionalităţii este totalmente improprie în speţă, în considerarea faptului că AM POC a constatat că echipamentele analizate nu sunt necesare pentru crearea platformei inovative şi funcţionarea acesteia şi că bunurile în discuţie nu sunt echipamente de hardware TIC.

Astfel, ca urmare a constatării neeligibilităţii acestor elemente de cost, este evident că nu se poate discuta despre o "proporţionalitate" a măsurilor aplicate, din moment ce neeligibilitatea poate atrage doar recuperarea integrală a finanţării în ceea ce priveşte sumele aferente echipamentelor neeligibile.

Referitor la invocarea de către recurent a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., a arătat că prin modul în care a fost motivată sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în opinia sa, nu poate fi pusă în discuţie incidenţa acestor motive de casare.

Instanţa de fond a realizat o amplă motivare a soluţiei pe care a pronunţat-o, arătând şi dezvoltând, atât în fapt, cât şi în drept, argumentele pe care s-a întemeiat în pronunţarea soluţiei, astfel încât criticile invocate de recurent cu privire la lipsa motivării sau încălcarea unor reguli de procedură nu se susţin, aspect ce se poate observa la o simplă analiză a sentinţei supuse controlului judiciar.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, judecarea cauzei fiind amîânată la data de 22 mai 2025.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la nemotivarea sentinţei, circumscrise de aceasta dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii; susţinerea recurentei în sensul că în motivare au fost preluate şi paragrafe din considerentele unei hotărâri dintr-un dosar aflat în stadiul procesual al recursului nu este de natură să conducă la casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind nemotivarea sentinţei, respectiv a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, în sensul nerespectării regulilor de procedură ce reglementează motivarea hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat situaţia de fapt, în baza probelor administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, şi a prezentat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivul de casare prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

De asemenea, având în vedere motivele de recurs şi apărările formulate, este de subliniat faptul că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, vizează nelegalitatea hotărârii, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond pe baza probelor administrate, astfel că susţinerile din recurs care vizează temeinicia nu constituie critici de nelegalitate.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute prin sentinţa recurată, reclamanta a solicitat, prin cererea de finanţare, acordare de finanţare nerambursabilă pentru proiectul platformă inovativă de analiză a imaginilor bazată pe inteligenţa artificială pentru detectarea afecţiunilor pulmonare, inclusiv cele cauzate de COVID- 19, în cadrul axei prioritare tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor pentru o economie digitală competitivă şi pentru operaţiunea sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltare de clustere, în cadrul schemei de ajutor de minimis pentru creşterea contribuţiei sectorului TIC pentru competitivitatea economică, schema de ajutor de stat pentru sprijinirea dezvoltării de produse şi servicii TIC inovative create de IMM-uri.

Obiectivul general al proiectului a fost reprezentat de susţinerea inovării şi creşterea productivităţii reclamantei prin realizarea unei platforme inovative destinată îmbunătăţirii experienţei pacienţilor ce intră în contact cu sistemul medical atât privat cât şi public, precum şi creşterea eficienţei spitalelor şi clinicilor medicale, obiectivele specifice ale proiectului fiind conforme cu obiectivele specifice ale axei prioritare 2, prioritatea de investiţii 2b, respectiv creşterea contribuţiei sectorului TIC pentru competitivitatea economică, şi anume: creşterea investiţiei private în domeniul TIC, atât în cadrul reclamantei cât şi la nivelul clusterului "internet of things", prin alocarea financiară în cadrul proiectului şi diversificarea ofertei de servicii inovative în domeniul TIC, cu valoare adăugată mare, atât pe durata celor 24 de luni de implementare a proiectului, cât şi ulterior, în perioada de sustenabilitate a proiectului.

Potrivit cererii de finanţare, au fost prevăzute următoarele activităţi: realizarea documentelor în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, realizarea activităţilor de informare şi publicitate aferente realizării proiectului; achiziţia, punerea în funcţiune, instalarea şi testarea activelor corporale şi necorporale necesare dezvoltării sistemului inovativ al B.; achiziţionarea de active corporale şi necorporale; configurarea, optimizarea şi testarea activelor corporale şi necorporale achiziţionate; activităţi de cercetare industrială realizate în cadrul proiectului; elaborarea rapoartelor tehnice privind cercetarea industrială în cadrul proiectului; activităţi de dezvoltare experimentală realizate în cadrul proiectului; activităţi privind consultanţă în domeniul inovării şi servicii de sprijinire a inovării; auditul proiectului; managementul proiectului.

În cadrul activităţii nr. 4 - livrarea, instalarea, configurarea şi punerea în funcţiune a echipamentelor hardware şi software Tic necesare dezvoltării platformei inovative de analiză a imaginilor bazate de IA pentru detectarea afecţiunilor pulmonare, s-au menţionat următoarele: platforma hardware de găzduire echipamente - 2 buc; sistem hardware pentru procesare - 3 buc; sistem de stocare a datelor - 1 buc; sistem de comunicaţie -1 buc; sistem de asigurare energie electrică de back-up -1 buc.

Reclamanta a propus realizarea unei platforme care permite realizarea scanării cu ajutorul unui computer tomograf a pacienţilor în vederea procesării şi analizării imaginilor rezultate cu ajutorul sistemelor de inteligenţă artificială, investiţia consta în dezvoltarea unei platforme de analiză a imaginilor bazată pe inteligenţa artificială pentru detectarea afecţiunilor pulmonare, inclusiv cele cauzate de COVID 19, cu caracteristici unice în România, prin oferirea de servicii inovative de interpretare a imagisticii medicale pentru stabilirea cu un nivel de eroare foarte scăzut al diagnosticului medical, într-un mod eficient şi amplu, pătrunderea pe piaţă cu un produs inovativ, valabil şi la alte tipuri de afecţiuni.

Caracterul inovativ al produsului a constat în următoarele elemente: detectarea automată a afecţiunilor sistemului respirator cu ajutorul inteligenţei artificiale; sistemul de IA poate detecta automat leziunile pulmonare specifice virusului COVID 19; modul de instalare a computerului tomograf în interiorul unui container şi securizarea acestuia din urmă împotriva radiaţiilor X reprezintă o inovaţie şi dispune de următoarele beneficii: mobilitatea ansamblului container+computer tomograf (sistemul va putea fi închiriat împreună cu sistemul de IA unui număr mare de clienţi datorită faptului că poate fi transportat pe cale rutieră şi poate fi instalat în curtea spitalelor/clinicilor medicale, trebuind doar a se asigura alimentarea cu energie electrică şi comunicaţia la internet), autorizaţia CNCAN doar la momentul punerii în funcţiune (recepţiei iniţiale) şi nu de fiecare dată când este instalat la sediul unui client.

Potrivit planului de afaceri depus odată cu cererea de finanţare, la descrierea tehnică a proiectului se menţionează: platforma inovativă de analiză a imaginilor bazate pe IA pentru detectarea afecţiunilor pulmonare va fi compusă din următoarele elemente hardware şi software: 1. platforma hardware de găzduire echipamente, containerul va fi construit astfel încât să poată acomoda instalarea unui computer tomograf în interiorul unei incinte protejate împotriva radiaţiilor, pe lângă incinta în care va fi instalat vor mai fi construite în interiorul containerului 3 spaţii sperata pentru a fi utilizate pe post de o cameră de monitorizare şi 2 vestiare pentru personalul medical şi pentru pacient; sistem hardware pentru procesare folosit pentru mecanismele de IA ce vor analiza imaginile preluate cu ajutorul computerului tomograf şi vor fi adaptate rulării algoritmilor de IA ce utilizează puterea de procesare a GPU-urilor; 3. Sistemul de stocare a datelor, format dintr-un echipament hardware care va prelua imaginile scan-urilor efectuate cu ajutorul computerului tomograf, le va păstra şi la va pune la dispoziţie sistemului hardware pentru procesare; 4. sistem de comunicaţie care va asigura şi realiza un canal de comunicaţie criptat între container şi data center pentru a facilita şi securiza platforma inovativă; 5. sistem de asigurare electrică de back-up compus dintr-un grup electrogen echipat cu motor diesel ce va asigura alimentarea cu energie electrică de joasă tensiune pentru operarea containerului şi a echipamentelor adiacente acestuia în cazul întreruperii energiei electrice din reţeaua electrică; 6. modul de inteligenţă artificială pentru detectarea afecţiunilor pulmonare va fi instalat pe sistemul hardware şi va permite rularea algoritmilor de inteligenţă artificială pentru identificarea leziunilor pulmonare specifice diverselor patologii al sistemului respirator: 7. Sistem de agregare conexiuni de date care va permite folosirea simultan a mai multor conexiuni de internet, inclusiv de tip diferit; 8. Sistem informatic de anonimizare informaţii pacienţi care va fi pus la dispoziţia clienţilor care doresc să proceseze imagini preluate cu propriile aparate computer tomograf şi nu doresc să stocheze informaţii confidenţiale sau personale despre pacienţi în cadrul platformei inovative; 9. Sistem software de customer relationship management; 10. Sistem pentru programare consultaţii.

Între reclamantă şi Autoritatea pentru Digitalizarea României s-a încheiat contractul de finanţare 11/221_ap3/06.07.2021 pentru proiectul platformă inovativă de analiză a imaginilor bazată pe inteligenţa artificială pentru detectarea afecţiunilor pulmonare, inclusiv cele cauzate de COVID- 19, obiectul contractului fiind reprezentat de acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOC/OIPSI pentru implementarea acestui proiect, valoarea totală a contractului fiind de 41.373.741,50 de RON, finanţare nerambursabilă în sumă maximă de 24.385.985 de RON.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale 184349/31.10.2023, s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 7.123.200 de RON.

S-a constatat, ca urmare a verificării cererii de rambursare nr. x, că au fost achiziţionate echipamente care nu au fost necesare pentru implementarea proiectului, respectiv au fost achiziţionate două computere tomograf şi două containere mobile care nu erau necesare pentru atingerea obiectivelor şi indicatorilor proiectului şi care nu au fost utilizate în perioada de implementare a proiectului. S-au reţinut următoarele: până la data vizitei derulate de echipa de audit- iulie 2023, 6 luni de la finalizarea proiectului, echipamentele nu au fost utilizate, proiectul putea fi implementat şi indicatorii proiectului atinşi fără să fie necesară achiziţionarea celor două computere tomograf.; platforma IT propusă prin proiect poate să fie pusă la dispoziţia altor entităţi interesate fără să includă computerul tomograf.; nu este finanţată achiziţia de produse/echipamente doar pentru închirierea lor ulterioară, iar achiziţia de echipamente trebuia corelată cu activităţile proiectului şi utilizate pentru implementarea şi atingerea indicatorilor proiectului; beneficiarul este firmă din domeniul IT şi nu este autorizat de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare în baza Legii nr. 111/1996 pentru utilizarea instalaţiilor radiologice; beneficiarul a achiziţionat două computere tomograf şi două containere mobile şi nu este argumentat în cuprinsul cererii necesitatea achiziţionarea a două computere tomograf în loc de unul; au fost identificate în MYSMIS ŞI SICAP achiziţii asemănătoare la preţuri mult mai mici; computerul tomograf a fost încadrat în mod eronat din punct de vedere contabil.

Prin decizia 1677/01.03.2024 a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale 184349/31.10.2023.

Cu privire la motivele de recurs privind încălcarea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 399/2015, se reţine că, potrivit acestora, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general: a) să respecte prevederile art. 65 alin. (2) - (5) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, precum şi perioada de implementare stabilită de către autoritatea de management prin contractul/decizia/ordinul de finanţare; b) să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligaţia de plată şi de documente justificative privind efectuarea plăţii şi realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013; c) să fie în conformitate cu prevederile programului; d) să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanţare, încheiat între autoritatea de management sau organismul intermediar şi beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013; e) să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii; f) să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile; g) să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

Potrivit prevederilor Ghidului solicitantului, ajutoarele regionale pentru investiţii se acordă pentru cheltuielile cu investiţii în active corporale şi necorporale, achiziţionarea de hardware TIC şi a altor dispozitive şi echipamente aferente (inclusiv cheltuieli de instalare, configurare, punere în funcţiune) justificate din punct de vedere al implementării proiectului, fiind excluse elemente de mobilier care nu au legătură cu funcţionarea produselor/aplicaţiilor informatice implementate prin proiect.

În lumina acestor dispoziţii legale şi a situaţiei de fapt reţinute, a observat corect prima instanţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, că, deşi planul de afaceri şi cererea de finanţare prevedeau achiziţionarea a două computere tomograf, pârâta a constatat în mod corect că cele două computere tomograf şi cele două containere mobile nu erau necesare pentru atingerea obiectivelor şi indicatorilor proiectului.

Având în vedere obiectivul proiectului din cererea de finanţare, care se referea la dezvoltarea unei platforme inovative de analiză a imaginilor bazată pe inteligenţa artificială, proiectul putea fi implementat şi indicatorii proiectului atinşi fără să fie necesară achiziţionarea celor două computere tomograf. Prin sprijinul acordat de autoritatea pârâtă în domeniul TIC s-a urmărit finanţarea unor produse/servicii/aplicaţii TIC inovative care să vină în sprijinul IMM-urilor şi autorităţilor publice, urmărindu-se trecerea de la externalizare la dezvoltarea bazată pe inovare, fără a fi finanţată prin acest proiect achiziţionarea de echipamente care să fie închiriate ulterior.

Din analiza cererii de finanţare şi a planului de afaceri, în afara faptului că a fost descrisă achiziţionarea a două computere tomograf şi două containere mobile şi s-a precizat că platforma de găzduire a echipamentelor TIC va consta într-o incintă protejată împotriva radiaţiilor, în care va fi instalat computerul tomograf cu ajutorul căruia vor fi analizate, utilizând inteligenţa artificială, imaginile preluate de platformă, s-a constatat că nu este descris sau explicat cum platforma inovativă de analiză a imaginilor bazată pe inteligenţa artificială nu poate funcţiona decât în cadrul acestui ansamblu şi cum computerul tomograf şi containerul sunt necesare pentru crearea, dezvoltarea şi funcţionarea acestei platforme.

Nu s-a demonstrat, astfel, necesitatea existenţei containerului mobil şi a computerului tomograf pentru crearea platformei inovative şi funcţionarea acesteia, raportat şi la faptul că, prin acordarea finanţării în cadrul programului în cauză, s-a urmărit finanţarea unor produse/servicii/aplicaţii TIC inovative în care elementele componente să contribuie efectiv la crearea şi funcţionarea ulterioară a platformei şi nu doar facilitarea închirierii acestui produs către alte persoane.

Deşi instalarea computerului tomograf şi a containerului mobil face posibilă deplasarea mai uşoară şi închirierea computerului tomograf, nu demonstrează necesitatea pentru dezvoltarea aplicaţiei, în condiţiile în care aceasta poate funcţiona şi fără acest ansamblu, şi având în vedere că, după achiziţionare, aceste computere tomograf nu au fost utilizate decât pentru testare, iar la data vizitei la faţa locului de către echipa de audit, demonstrarea funcţionării modulului de inteligenţă artificială şi a aplicaţiei de anonimizare a datelor s-a realizat prin utilizarea unor imagini DICOM puse la dispoziţie (imagini/scanări CT realizate de alte computere tomografe).

Pentru aceste motive, în mod corect a concluzionat prima instanţă că achiziţionarea celor două computere tomograf şi a celor două containere mobile nu era necesară realizării platformei digitale, care are ca scop procesarea şi analiza imaginilor CT/urilor cu ajutorul sistemelor de inteligenţă artificială.

Referitor la critica recurentei-reclamante în sensul că eligibilitatea cheltuielilor cu computerul tomograf a fost deja aprobată de autoritatea competentă şi de auditorii independenţi, se reţine că, potrivit art. 6 din contractul de finanţare, rambursarea sau plata se va realiza de AMPOC în conformitate cu secţiunea condiţii de rambursare şi plata cheltuielilor din anexa 1 - condiţii specifice, pe baza cererilor beneficiarului înaintate la OIPSI. Potrivit lit. e) - condiţii specifice Programului operaţional Competitivitate - eligibilitatea cheltuielilor, aprobarea proiectului şi semnarea contractului de finanţare de către AMPOC nu reprezintă implicit o confirmare a eligibilităţii cheltuielilor, aceasta urmând a fi stabilită în urma procesului de verificare a modului de utilizare a fondurilor de către beneficiar.

Din aceste prevederi rezultă că aprobarea proiectului şi semnarea contractului de finanţare nu conduc automat la declararea cheltuielilor ca fiind eligibile, astfel cum a reţinut instanţa de fond, autoritatea pârâtă urmând a le verifica şi a stabili eligibilitatea acestora conform art. 4 din contract, care prevede că sunt considerate eligibile cheltuielile dacă sunt în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană aplicabilă, Ghidul unic al solicitantului/ghiduri ale solicitantului specifice fiecărui apel de proiecte, contractul de finanţare, instrucţiunile AMPOC/OIPSI pentru contractele de finanţare semnate.

În speţă a fost întocmit raportul final de audit nr. 220791/FT/23.08.2023 prin care au fost constatate mai multe nereguli, ceea ce a determinat reverificarea aspectelor semnalate de către autoritatea de audit. În consecinţă, conform prevederilor art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a procedat la efectuarea verificării documentare a suspiciunii de fraudă 144020/30.08.2023, fiind întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.10.2023.

Potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia implementării corespunzătoare şi la timp a recomandărilor formulate de organismele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, în aplicarea prevederilor ordonanţei de urgenţă, iar conform art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se efectuează de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

Pentru aceste motive, sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante cu privire la aceste aspecte.

Nefondate sunt şi susţinerile recurentei în sensul că, potrivit raportului de audit financiar, toate cheltuielile solicitate prin cererile de rambursare îndeplinesc condiţiile legale de eligibilitate.

Întocmirea la cererea reclamantei a unor rapoarte de audit tehnic şi securitate şi de audit financiar nu poate echivala cu o implementare a proiectului şi cu declararea ca eligibile a cheltuielilor solicitate, doar autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, pe baza probelor administrate şi verificând respectarea legislaţiei naţionale şi europene, decide că proiectul a fost implementat şi declară ca eligibile cheltuielile efectuate, poate demara activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi constata existenţa unor nereguli şi stabilirea creanţelor bugetare.

În ceea ce priveşte încadrarea contabilă, motivele de recurs sunt, de asemenea, nefondate.

Conform cererii de finanţare şi a planului de afaceri, computerul tomograf şi containerul au fost denumite platformă hardware de găzduire echipamente, încadrate în bugetul proiectului ca echipament TIC. Conform Regulamentului CE 213/2008, încadrarea este cod CPV 331 - echipamente medicale - 33115 aparate de tomografie şi cod CPV 34221 - containere mobile cu utilizare specială.

Din punct de vedere contabil, s-a reţinut că a fost încadrat greşit computerul tomograf la categoria 2.1.22.5.3 echipamente digitale de telecomunicaţii şi instalaţii aferente (electroalimentare, climatizare), fiind necesară încadrarea la punctul 2.25 maşini, utilaje şi instalaţii pentru ocrotirea sănătăţii - 2.2.25.3 aparate, instrumente, utilaje şi instalaţii pentru radiologie.

Este nefondată susţinerea recurentei-reclamante privind încadrarea corectă a computerelor tomograf şi a containerelor mobile din punct de vedere al codurilor CPV şi din punct de vedere contabil. Computerele tomografe reprezintă echipamente medicale, iar containerul echipament de transport, cheltuielile neputând fi decontate, raportat la dispoziţiile din Ghidului solicitantului şi a schemei de ajutor de stat, din care rezultă că ajutoarele regionale pentru investiţii se acordă pentru cheltuielile cu investiţii în active corporale şi necorporale, achiziţionarea de hardware TIC şi a altor dispozitive şi echipamente aferente (inclusiv cheltuieli de instalare, configurare, punere în funcţiune) justificate din punct de vedere al implementării proiectului.

Pentru aceste motive, este corectă concluzia instanţei de fond, care a constatat că nu se circumscriu cheltuielilor eligibile cheltuielile privind computerul tomograf şi containerul.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, sunt nefondate motivele de recurs referitoare la faptul că nu reprezintă o neregulă cele reţinute prin actele administrative contestate, că elementele constatate vizează strict acte ale autorităţii publice, neputându fi imputată o acţiune sau o omisiune privind încadrarea echipamentelor respective ca fiind necesare sau nu pentru realizarea operaţiunii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, este definită neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Sunt preluate prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, potrivit cărora neregula este "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al U.E., prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general", acesta fiind abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1303/2003, care, la art. 2 pct. 36, defineşte "neregula" în sensul de orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului naţional în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor ESI, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii.

Orice cheltuială care nu este rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii reprezintă o abatere de normele legale aplicabile finanţării nerambursabile şi nu poate fi aprobată de autoritatea contractantă. Or, astfel cum s-a reţinut anterior, ajutoarele regionale pentru investiţii se acordă pentru cheltuielile cu investiţii în active corporale şi necorporale, achiziţionarea de hardware TIC şi alte dispozitive şi echipamente aferente (inclusiv cheltuieli de instalare, configurare, punere în funcţiune) justificate din punct de vedere al implementării proiectului.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut faptul că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47, şi C-199/03, pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-465/10, pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Pentru aceste motive, în raport de aspectele constatate privind achiziţionarea celor două computere tomograf şi a celor două containere mobile, sunt nefondate motivele de recurs privind încălcarea dispoziţiilor legale care definesc neregula.

În ceea ce priveşte susţinerea privind constatarea eventualei lipse a autorizaţiei CNCAN de către autoritatea competentă, este corectă, însă nu conduce, în contextul celorlalte constatări corecte privind neeligibilitatea cheltuielilor, la nelegalitatea invocată de recurentă, aspectele fiind avute în vedere în actele administrative în contextul celor privind faptul că, în condiţiile în care computerele tomograf erau necesare pentru dezvoltarea si funcţionarea platformei inovative de analiză a imaginilor bazate pe inteligenţa artificială pentru detectarea afecţiunilor, ar fi trebuit utilizate la fiecare aplicare, astfel că reclamanta ar fi trebuit să deţină autorizaţie CNCAN.

Referitor la susţinerea recurentei privind nerespectarea principiului proporţionalităţii, impactul mult disproporţionat pe care corecţiile financiare îl au asupra beneficiarului, din considerente imputabile strict autorităţii contractante, în mod corect a fost analizată de prima instanţă.

Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia", dispoziţii care se interpretează şi se aplică inclusiv prin coroborare cu prevederile contractuale.

Contrar celor susţinute de recurentă, este corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că autoritatea nu a încălcat principiul proporţionalităţii, întrucât aprobarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nu atrag automat declararea cheltuielilor ca eligibile, ci, dimpotrivă, în legislaţie şi în contract se prevede verificarea cererilor de plată şi stabilirea eligibilităţii cererii de plată şi stabilirea sumei de plată, independent de realizarea obiectivului de investiţie, iar în ceea ce priveşte considerarea ca şi cheltuială nerezonabilă doar a costului unui astfel de echipament, în actele contestate s-a susţinut în principal că nu erau necesare cele două computere tomograf şi cele două containere.

Nefiind justificate din punct de vedere al implementării proiectului şi efectiv utilizate în implementarea proiectului, obţinerea sprijinului financiar nerambursabil fiind condiţionată de îndeplinirea unor condiţii obligatorii, beneficiarul fiind în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordantă cu aceste condiţii, cheltuielile au fost declarate neeligibile.

Recuperarea constituie o obligaţie pentru statele membre, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene stabilind, în acest sens, că "(...) Orice exercitare de către statul membru în cauză a unei puteri de apreciere privind oportunitatea solicitării sau nesolicitării restituirii de fonduri comunitare acordate în mod nejustificat sau ilegal ar fi incompatibilă cu obligaţia respectivă de recuperare (a se vedea în acest sens Hotărârea Chambre de commerce et d'industrie de l'Indre, EU:C:2011:867, punctele 34 şi 35, precum şi jurisprudenţa citată)" (Hotărârea Somalische Vereniging Amsterdam en Omgeving, EU:C:2014:2462, citată, punctul 44).

Este nefondată şi critica referitoare la încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime şi a principiului previzibilităţii.

În mod corect s-a reţinut faptul că legislaţia naţională permite verificări ulterioare ale condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea finanţării şi ale eligibilităţii cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului.

Deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată formal îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, autoritatea pârâtă este îndreptăţită ca pe perioada de monitorizare şi ulterior, ca urmare a unor suspiciuni de fraudă, să supună contractul unor controale ex post, pentru eventuala stabilire a unor nereguli şi pentru verificarea eligibilităţii cheltuielilor efectuate, control ex post prevăzut de legislaţia naţională şi de cea comunitară, recurentei fiindu-i cunoscute, încă de la momentul semnării contractului de finanţare, atât dreptul pârâtei de a constata nereguli, cât şi consecinţele care decurg într-o atare situaţie, obligativitatea verificării eligibilităţii cheltuielilor efectuate, având în vedere prevederile contractuale şi dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 399/2015.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 328 din 9 iulie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.