Occupational disease declaration procedure: appeal inadmissible where failure to rule on primary claim requires completion motion rather than cassation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby leaving in force the lower court's decision that had rejected the plaintiff's claims and upheld exceptions regarding lack of passive standing for certain defendants. The dispute involved an administrative challenge where the plaintiff sought to compel public health authorities to continue the procedure for declaring a vestibular vertigo syndrome as an occupational disease under Joint Order No. 1256/443/2008 and to award moral damages, while also challenging a medical report and a commission's operational order. The decisive legal basis was Article 445(1) of the Code of Civil Procedure, under which the High Court held that the appellant's argument—that the appellate court failed to rule on a primary claim—constituted a request for completion of the judgment rather than valid grounds for appeal; consequently, the error had to be addressed via a completion motion to the lower court, not through an appeal under Article 488, rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 445 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 445 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Occupational disease declaration procedure: appeal inadmissible where failure to rule on primary claim requires completion motion rather than cassation: Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului principal de cerere privind obligarea autorităţilor de a continua procedura prevăzută de art. 8 din Ordinul nr. 1256/443/2008 şi de a finaliza dosarul privind declararea bolii profesionale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020 reclamanta A., în temeiul art. 5 alin. (1), art. 8 pct. 2 şi 4 din Ordinul Comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 1.256/443/2008, publicat în M. Of. nr. 531 din 15.07.2008, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică, a solicitat obligarea pârâtului la continuarea procedurilor stabilite de art. 8 din actul normativ precitat, privind emiterea fişei de declarare a bolilor profesionale tip BP2, prevăzută de Anexa 1 din H.G. nr. 1425/2006 actualizată prin H.G. nr. 955/2010 şi H.G. nr. 1242/2011 privind diagnosticul de sindrom vertiginos vestibular, cu consecinţa emiterii documentului final privind soluţionarea dosarului format în urma sesizării acesteia, în conformitate cu disp. art. 8 pct. 4 din Ordinul mai sus menţionat, iar în temeiul art. 8 din Legea 554/2004, obligarea aceluiaşi pârât la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2412 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Institutul Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti şi Comisia de Soluţionare a Contestatiilor Constituită la Nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.
A respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti şi Comisia de Soluţionare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Comisia de Solutionare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Ilfov, ca neîntemeiată.
A admis excepţia rămânerii fără obiect.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la modificarea ordinului de funcţionare a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, ca rămas fără obiect.
A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019.
A respins capătul de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019, ca inadmisibil.
A respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
Recursul exercitat în cauză
Reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2412 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de fond nu a soluţionat în mod efectiv capătul principal de cerere formulat de recurentă, referitor la obligarea pârâtelor de a continua procedurile prevăzute de art. 8 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 privind emiterea fişei BP2 şi finalizarea dosarului privind declararea bolii profesionale. Analiza s-a limitat doar la capătul subsidiar, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 397 şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care obligă instanţa să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.
Curtea a apreciat eronat că referatul medical RC111/2019 nu are natura unui act administrativ, deşi acesta a produs efecte juridice directe şi a determinat blocarea procedurii de declarare a bolii profesionale. În lipsa continuării procedurii, singurul instrument procedural la dispoziţia recurentei a fost contestarea acestui referat în faţa Comisiei competente, iar instanţa trebuia să recunoască caracterul juridic al acestui act şi consecinţele sale.
De asemenea, s-a aplicat greşit legea în privinţa cadrului normativ incident.
Potrivit Legii nr. 319/2006 şi normelor subsecvente, declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se realizează prin procedura reglementată de Ordinul nr. 1256/443/2008. În urma modificărilor legislative aduse prin H.G. nr. 259/2022, atribuţiile Comisiei de experţi de medicină muncii au fost preluate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor constituite la nivelul direcţiilor de sănătate publică. În consecinţă, obligaţia de a confirma sau infirma caracterul de boală profesională în cazul recurentei revenea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul DSP, singura autoritate competentă să finalizeze procedura.
Prin neanalizarea acestui aspect esenţial şi prin respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la modificarea ordinului de funcţionare a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, ca rămas fără obiect şi ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi nemotivată, ceea ce justifică admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Comisia de Solutionare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Ilfov prin DSP Ilfov, Institutul Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
În analiza recursului formulat, Înalta Curte observă mai întâi cadrul factual şi procesual reţinut de instanţa de fond. Prin sentinţa pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte excepţiile invocate, reţinând că anumite pârâte nu au calitate procesuală pasivă, a constatat rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind modificarea ordinului de funcţionare a Comisiei de experţi şi a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere vizând anularea referatului medical x/13.11.2019. Totodată, cererea de obligare a comisiei de soluţionare a contestaţiilor să continue procedura şi de acordare a despăgubirilor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului principal de cerere privind obligarea autorităţilor de a continua procedura prevăzută de art. 8 din Ordinul nr. 1256/443/2008 şi de a finaliza dosarul privind declararea bolii profesionale.
Examinând criticile, Înalta Curte reţine că acestea vizează, în realitate, o pretinsă omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri.
Potrivit art. 445 alin. (1) C. proc. civ., "când prin hotărâre instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu sau incident ori asupra unei cereri conexe sau de intervenţie, se poate face cerere de completare, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii".
Prin urmare, calea procedurală adecvată pentru a corecta o astfel de omisiune este cererea de completare a hotărârii, adresată instanţei care a pronunţat-o, şi nu recursul. Recursul este o cale extraordinară de atac strict reglementată de art. 488 C. proc. civ., care nu poate fi transformată într-un mijloc de suplinire a procedurii prevăzute de art. 445 C. proc. civ.
În aceste condiţii, observând că recurenta a invocat critici care nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., critici ce echivalează în realitate cu o cerere de completare a hotărârii, inadmisibilă pe calea recursului, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2412 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.