Nullity of recourse for failure to develop specific grounds of illegality under Article 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 13.06.2023, sub nr. x/2023, creditorul A. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum total de 1.365.000 RON, valoare obţinută prin înmulţirea sumei de 1.000 RON/zi de întârziere, stabilită prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, cu un număr de 1365 zile de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 8460/17.11.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din data de 12.09.2024, Curtea de apel a unit excepţiile prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, excepţia lipsei de obiect a cererii pendinte si, implicit, a interesului şi excepţia inadmisibilităţii cererii,invocate de pârât, cu fondul cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1506 din 26 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate, excepţiile prescripţiei şi a lipsei de obiect/interes în cauza privind pe creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului; a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind stabilirea definitivă a penalităţilor, formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil; a respins în rest cererea având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti-art. 24 din Legea nr. 554/2004", ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 1506 din 26 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., neîncadrat în drept.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a redat în integralitate conţinutul cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi să se dispună începerea exceutării silite în cele două etape, potrivit art. 24 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 alin. (4) din C. proc. civ.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 892 din C. proc. civ. şi a Deciziilor nr. 2/16.01.2023 şi nr. 12/22.02.2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de dreot.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, în cadrul cererii de recurs nu a fost indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi nici nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile exprese şi limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Fără să combată raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs, la reluarea argumentelor invocate în faţa instanţei de fond.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Astfel, reiterarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Pentru considerentele arătate şi, constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanţă din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul formulat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1506 din 26 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.