Revision of pension subsidy repayment ruling rejected as time-barred; reinstatement request late and dismissed.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor, solicitând instanţei să dispună: i) anularea Deciziei nr. 6/P din 28 ianuarie 2022, prin care Ministerul Finanţelor -Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021, emisă în baza prevederilor art. 22 alin 1 din O.U.G. nr. 94/2011, prin care s-a dispus obligarea societăţii la plata sumei de 2.806.473 RON, reprezentând sume încasate necuvenit de la bugetul de stat pentru transportul pensionarilor, aferente perioadei 2015 - 2019; ii) anularea Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021 şi a Raportului de inspecţie economico financiară nr. /ISR_AIF - 4118/04.11.2021, ambele emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Activitatea de Inspecţie Economico Financiară; iii) suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021; iv) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 310/2024/CA din 19 aprilie 2024, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor, precum şi cererea accesorie de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea acestei hotărâri şi, ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea actelor administrativ financiare contestate.

Totodată, la termenul de judecată din data de 25.09.2024, societatea recurentă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 560 din data de 09 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta A. S.R.L. şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 310/2024/CA a Tribunalului Iaşi.

3. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 560 din data de 09 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei retractare se solicită şi a susţinut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

În opinia revizuentei, Decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică sentinţei civile nr. 247 din 12 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

5. Cererea de repunere în termen

La termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, revizuenta a formulat cerere de repunere pe rol a cererii de revizuire, arătând că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat, din perspectiva efectului pozitiv.

A susţinut revizuenta că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează motivul de revizuire, cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează termenul de formulare a cererii de revizuire, precum şi dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. par necorelate. Cu toate acestea, soluţia aparentei necorelări este dată de posibilitatea de a formula cerere de repunere în termen, în ipoteza în care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat sub forma efectului negativ, revizuenta invocând în acest sens considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 530/2023, Decizia nr. 351/2021 şi Decizia nr. 229/2021.

A precizat revizuenta că instituţia repunerii în termen în cazul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost validată şi de practica judiciară la nivelul curţilor de apel, invocând în acest sens decizia civilă nr. 248/C din 19 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei netimbrării, excepţiei tardivităţii cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac şi a excepţiei tardivităţii revizuirii, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii de revizuire, invocată de către instanţă din oficiu, aceasta va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru de revizuentă.

Cu privire la cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

De asemenea, relevante sunt şi prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective, care nu putea fi prevăzută sau depăşită de către cel în cauză.

Această solicitare trebuie, la rândul său, să fie făcută în termenul definit de lege, care se calculează de la data încetării împiedicării: 15 zile, ca termen general pentru formularea cererii de repunere în termen, sau o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, atunci când se cere repunerea în termenul de exercitare a respectivei căi de atac.

Cum, în speţă, potrivit art. 511 alin. (1) C. proc. civ., termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire este de o lună, rezultă în mod subsecvent, din prevederile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., că cererea de repunere în termen putea fi formulată în termen de o lună de la data încetării împiedicării, adică o lună de la data de 20 decembrie 2024 - data comunicării deciziei, a cărei revizuire s-a solicitat (revizuenta pretinzând că, raportat la motivul de revizuire, respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat, nu putea cunoaşte considerentele hotărârii decât la momentul descărcării hotărârii din dosarul electronic).

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază ca fiind necesară o analiză unitară atât a excepţiei tardivităţii formulării cererii de repunere în termen cât şi a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, sens în care reţine că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, ultima hotărâre pronunţată este cea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024, definitivă de la data pronunţării, astfel că termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2024 (9 noiembrie 2024 fiind o zi de sâmbătă).

Faţă de acest reper temporal, cererea de revizuire, introdusă la data de 20 ianuarie 2025, şi cererea de repunere în termen depusă la dosar la data de 3 iunie 2025 au fost tardiv formulate, fără a se fi dovedit motive temeinice care să justifice întârzierea, în sensul solicitat de art. 186 Cod C. proc. civ.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează, fiind astfel nefondate susţinerile revizuentei în sensul că ar constitui motiv temeinic pentru repunerea în termen cunoaşterea încălcării autorităţii de lucru judecat abia la comunicarea Deciziei nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi.

Un astfel de motiv de repunere în termen nu poate fi primit, neputând fi considerat ca unul temeinic justificat având în vedere că aparentul său caracter obiectiv este determinat chiar de premisa formulării cererii de revizuire, prevăzută de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora se poate formula cerere de revizuire atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fiind chiar ipoteza legală a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de formulare a căii extraordinare de atac curge chiar de la data rămânerii definitive a hotărârii contestate, respectiv data pronunţării, aceasta fiind o hotărâre definitivă, ca premisă a formulării căii extraordinare de atac a revizuirii, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Împrejurarea invocată de parte în justificarea formulării unei cereri de repunere pe rol trebuie să fie una obiectivă şi asimilată forţei majore şi, mai mult, să fie vorba de orice împrejurare care să excludă culpa părţii respective.

Ori, în cauză, situaţia invocată de revizuentă nu poate fi încadrată în norma de excepţie prevăzută de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2024, iar cererea de revizuire a fost formulată ulterior, la data de 20 ianuarie 2025, împrejurare ce atrage respingerea cererii ca tardivă.

Dreptul de acces la o instanţă de judecată sau dreptul la un recurs efectiv, fie că vorbim de formularea unei cereri de chemare în judecată, fie de formularea unei căi de atac ordinare sau extraordinare nu sunt absolute, statul având dreptul de a stabili condiţiile în care acesta se poate exercita, inclusiv din perspectiva reglementării unor termene înlăuntrul cărora să se exercite respectivul drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termen, ca tardiv formulată, a admite excepţia decăderii revizuentei din dreptul de a declara calea de atac şi de a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării cererii de revizuire, invocată din oficiu de către instanţă, ca nefondată.

Respinge cererea de repunere în termen a cererii de revizuire, ca tardiv formulată.

Admite excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.

Respinge, ca tardiv introdusă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 560 din data de 09 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Compartimentul Registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 iunie 2025.