SAPARD fund recovery blocked by res judicata from criminal acquittal

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.06.2014, sub număr de dosar x/2014, reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.), a solicitat să se dispună:

(1) anularea Deciziei nr. 13871/25.04.2014 emisă de pârât de soluţionare a contestaţiei nr. 398/28.03.2014 formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, ca fiind netemeinică şi nelegală;

(2) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, precum şi anularea Notificării nr. x/26.02.2014, ca fiind netemeinice şi nelegale;

(3) suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 până la soluţionarea definitivă a cauzei;

(4) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1705 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului de stabilire a obligaţiei de plată a creanţei bugetare în sumă de 349.466,01 RON, pretinsă prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, menţinut, în urma respingerii contestaţiei administrative formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 13871/25.04.2014, excepţie invocată de reclamantă;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale;

- a dispus anularea Deciziei nr. 13871/25.04.2014, emisă de pârâtă de soluţionare a contestaţiei nr. 398/28.03.2014, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 şi anularea Notificării nr. x/26.02.2014;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 220 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar achitate în cauză.

În esenţă, referitor la excepţia prescripţiei dreptului de stabilire a obligaţiei de plată a creanţei bugetare în sumă de 349.466,01 RON pretinsă prin actul administrativ atacat (procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, menţinut, în urma respingerii contestaţiei administrative formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 13871/25.04.2014), excepţie invocată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanţa a constatat că nu este întemeiată.

Totodată, a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, urmând a fi admisă în consecinţă, întrucât actele obiect al acţiunii în contencios administrativ promovate în cauză au fost emise (1) cu încălcarea prevederilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 şi (2) cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs reclamanta A. şi pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin Decizia nr. 4047/13.12.2017 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2014 a fost admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1705 din 16 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.

De asemenea, a fost respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2014*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1807 din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale(reorganizat din Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit).

A dispus anularea Deciziei nr. 13871/25.04.2014 emisă de pârâtă, de soluţionare a contestaţiei formulate de societate, precum şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, precum si anularea Notificării nr. x/26.02.2014.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 72.101,75 RON, reprezentând taxe de timbru, onorariu expertize şi onorariu avocat.

Şi a dispus eliberarea cauţiunii depuse de reclamantă pentru suspendarea actelor administrative contestate, în cuantum de 3.494,66 RON, după rămânerea definitivă a sentinţei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei de mai sus a promovat recurs-pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, modificarea în totalitate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ., recurenta - pârâtă a arătat că instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia prin care a apreciat că intimata-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate şi că toate constatările sale nu reprezintă nereguli.

A susţinut că motivarea instanţei de fond privind inexistenţa celor trei nereguli menţionate în actele administrative atacare nu reprezintă decât simple reluări ale considerentelor instanţei penale prin care s-a soluţionat dosarul penal care s-a format ca urmare a Notei de Control înregistrată la D.L.A.F. cu nr. 7/120S/2012 din 23.12.2013 şi ale rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, fără ca instanţa de fond să facă o analiză proprie a acestor susţineri, motiv pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nemotivată.

Recurenta a învederat de asemenea că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Programul SAPARD şi a clauzelor contractului de finanţare, motiv de recurs care se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deşi instanţa penală a precizat în mod clar că, doar din punctul de vedere al normelor de procedură penală, probele administrate nu dovedesc comiterea infracţiunii şi că această concluzie nu poate influenţa constatarea unei nereguli şi aplicarea de sancţiuni administrative ca urmare a investigaţiilor DLAF, instanţa de fond a preluat ad litteram considerentele instanţei penale, fără a face propria cercetare a neregulilor constatate de DLAF prin raportate la normele civile aplicabile.

În ceea ce priveşte formalismul procedurii de achiziţie lucrări a precizat că, contrar aprecierilor instanţei penale, în cauză sunt indicii temeinice potrivit cărora, devizele ofertă au fost elaborate de un singur ofertant, fiind cel mai probabil câştigătorul S.C. B. S.R.L..

Având în vedere toate elementele detaliate de DLAF, faptul că la redactarea ofertelor s-a utilizat acelaşi font de lucru şi aceeaşi paginaţie, preţurile stabilite pentru materialele ce urmau a fi utilizate pentru realizarea investiţiei au aceeaşi valoare şi la recapitulaţia devizelor şi toate cele trei societăţi ofertante au menţionat aceleaşi valori procentuale pentru cheltuielile indirecte şi profit (15%, respectiv 10%); secţiunea categoria de lucrări este definită cu aceleaşi caractere, respectiv "226", iar ultimele 3 caractere din codul devizului (care este format din 6 caractere) sunt identice pentru toate cele trei societăţi comerciale; din relaţiile anterioare dintre cele trei societăţi ofertante a rezultat că acestea au efectuat lucrări în asociere, sunt de natură a demonstra formalismului procedurii de achiziţii pentru atribuirea contractului de execuţie lucrări, prin urmare abaterea de la legalitate, conformitate şi regularitate.

În ceea ce priveşte existenţa conflictului de interese, a subliniat că Ghidul solicitantului face o enumerare exemplificativă a situaţiilor care constituie conflict de interese, însă esenţa conflictului de interese constă în inexistenţa vreunei legături între ofertanţi şi membrii comisiei de licitaţie.

În cazul de faţă, împrejurările potrivit cărora afinul nu este rudă, nora unui membru al comisiei de licitaţie este doar acţionar minoritar la firma tatălui său şi fiul aceluiaşi membru al comisiei de licitaţie a fost angajat al firmei câştigătoare deţinută de socrul său, nu sunt de natură a înlătura existenţa conflictului de interese, fiind evident că între reprezentanţii celor două firme - A. şi B. S.R.L., există legături de familie şi legături de afaceri, care determină formalismul procedurii de licitaţie.

Astfel, chiar dacă elementele constatate de DLAF nu sunt suficiente pentru a proba comiterea infracţiunii, acestea sunt suficiente pentru a proba existenţa conflictului de interese astfel cum este acesta definit de contractul de finanţare.

Cu privire la nerespectarea proiectului tehnic de către beneficiar, recurenta a arătat că instanţa de fond a preluat ad litteram concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar, fără a ţine cont de poziţia AFIR la aceste concluzii.

A considerat că, la stabilirea cantitativă şi valorică a lucrărilor suplimentare executate faţă de proiectul tehnic, expertul tehnic judiciar trebuia să îşi fundamenteze concluziile pe respectarea legislaţiei în construcţii, aspecte menţionate şi în obiecţiunile formulate care însă au fost ignorate de instanţa de fond.

A subliniat că obiecţiunea formulată de AFIR cu privire la Raportul de expertiză tehnică judiciară pentru specialitatea construcţii, cu privire la analizarea de către expertul tehnic judiciar desemnat asupra respectării legislaţiei în construcţii şi a Normativelor de proiectare şi execuţie aprobate, este justificată şi în acord cu cerinţele stabilite de instanţă.

Aprecierea expertului tehnic judiciar pentru specialitatea construcţii, cu privire la faptul că AFIR are calitatea de investitor şi ar fi avut obligaţia să întocmească şi să păstreze cartea tehnică a construcţiei apare ca fiind nelegală întrucât, prin raportare la prevederile Legii nr. 10/1995, S.C. A. are tripla calitate de investitor, proprietar si utilizator.

În legătură cu derularea contractului de antrepriză, recurenta a arătat că din analiza documentelor prezentate la cele trei cereri de plată, precum şi a documentelor depuse la solicitarea Autorităţii Contractante pentru clarificarea aspectelor constatate ca urmare a vizitelor la faţa locului, a rezultat că beneficiarul nu a respectat prevederile cu privire la cheltuieli diverse şi neprevăzute, în sensul că nu a depus nota de renunţare/de comandă suplimentară pentru executarea lucrărilor, semnată şi stampilată de reprezentantul legal/tehnic al proiectului, de dirigintele de şantier, de proiectant pentru diferenţele de suprafeţe constatate, precum şi anexa la Proiectul tehnic cu partea reproiectată.

De altfel, pentru toate situaţiile în care pe parcursul executării contractului de antrepriza nu s-au respectat prevederile din Proiectul Tehnic, beneficiarul a depus documente justificative doar după identificarea acestor aspecte cu prilejul vizitelor efectuate de reprezentanţii autorităţii.

De asemenea, din analiza documentelor prezentate la cele trei cereri de plată s-a constatat că situaţiile de plată pentru lucrări nu sunt semnate cu numele în clar, conform prevederilor Anexei V punctul B, la contractul de finanţare.

Prin raportare la concluziile din expertiza tehnică judiciară pentru specialitatea instalaţii pentru construcţii, a înevederat că se confirmă faptul că lucrările de instalaţii sanitare nu au fost realizate cu respectarea legislaţiei în construcţii şi sunt diferente valorice între lucrările efectiv realizate si lucrările decontate, astfel cum este reţinut, detaliat şi dovedit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 şi prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13871/25.04.2014, în legătură cu derularea procedurii de achiziţii pentru servicii de construcţii; existenţa unui conflict de interese în derularea procedurii de achiziţii pentru servicii de construcţii; derularea contractului de antrepriză.

Astfel, a apreciat că aceste concluzii ale expertizei tehnice judiciare în specializarea "Instalaţii pentru construcţii" trebuiau avute în vedere de instanţa de fond şi nu cele legate de nesolicitarea unor plăţi suplimentare.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei potrivit căreia a avizat procedurile de achiziţii derulate de beneficiar şi cererile de plată depuse de beneficiar, a subliniat că structurile sale efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă ca în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările ulterioare.

În opinia recurentei-pârâte, procesul-verbal de constatare nr. x/21.02.2014 este legal emis, cu respectarea normelor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, neregulile constatate îndeplinind rigorile definiţiei acestei noţiuni prevăzută atât în legislaţia internă, cât şi în reglementările europene, iar în ceea ce priveşte modul de aplicare a corecţiei financiare raportat la natura lor, a învederat recurenta că se impune retragerea întregului sprijin financiar acordat, dat fiind faptul că neregulile identificate afectează în integralitate contractul de finanţare.

Un ultim aspect învederat de către recurenta-pârâtă AFIR a fost cel legat de potenţialitatea prejudiciului, fiind invocate prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 şi cele ale art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995, precum şi jurisprudenţă CJUE în care s-a reţinut, în mod firesc, că acele cheltuieli efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate ca aducând atingere bugetului UE (C-465/10, C-199/03, C-44/96).

În lumina acestor statuări ale instanţei de drept european, a arătat recurenta-pârâtă AFIR că obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului declarat în cauză intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Contrar celor susţinute de recurentă, hotărârea primei instanţe este motivată, primul motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind nefondat. Instanţa de fond si-a expus raţionamentul juridic care a condus la aprecierea si convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată, obligaţia de motivare a instanţei neimplicând o anumită întindere a motivării.

In sentinţa civilă nr 1807/2024 instanţa de fond a făcut o interpretare si aplicare corectă a legii la situaţia de fapt existentă, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de AFIR fiind, de asemenea, nefondat.

Astfel, instanţa de fond a analizat fiecare faptă aşa cum este descrisă în procesul-verbal de control - Cap. 6 lit. a) - c) - si în Notificarea aferentă, atât în ceea ce priveşte aspectul penal, cât şi în ceea ce priveşte pretinsele nereguli invocate.

Curtea de Apel a analizat minuţios fiecare faptă din Procesul-verbal nr. x/2014, făcând o interpretare si aplicare corectă a prevederilor legale, contrar susţinerilor recurentei care preia motivele din nota DLAF nr. 7/1205/23.12.2013, notă care nu este nici act administrativ, dar nici mijloc de probă în cauza penală potrivit sentinţei penale nr. 68/2022. A subliniat intimata că prezumţia de veridicitate a procesului-verbal contestat este răsturnată prin neprezentarea în fata instanţei a niciunei probe din cele invocate în acest act administrativ - declaraţii de martori, proiecte tehnice, caiete de sarcini, detalii de execuţie, liste de cantităţi de lucrări si materiale, devize, adresa C. S.R.L., contract cadru, cereri de plată, rapoarte întocmite de experţii pârâtei în derularea contractului din 12.04.2007, planşe din Proiectul Tehnic, situaţii de plată etc.

Intimata a arătat că AFIR a menţionat în recursul său şi critici cu privire la aprecierea probelor de către instanţa fondului si, implicit, privind stabilirea situaţiei de fapt, motive de netemeinicie care nu pot fi analizate însă în recurs, instanţa de control judiciar având competenta verificării legalităţii sentinţei recurate, iar nu a temeiniciei sale.

Din dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu rezultă nici expres, nici implicit, faptul că pârâta A.P.D.R.P. prin structura sa de control poate să emită un Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare printr-o simplă copiere a constatărilor din Notele de control a D.L.A.F.,fără sa desfăşoare o activitate proprie de verificare, aşa cum s-a întâmplat în cauză.

Cât timp intimata - pârâtă, emitentă a Procesului-verbal nr. x/21.02.2014, a precizat în cuprinsul actului administrativ că a efectuat un control documentar, invocând o serie de documente tehnice, financiare, declaraţii de martori - fără sa le poată depună la dosarul cauzei, deşi i s-a solicitat expres de către instanţa în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, Procesul-verbal nr. x/2014 şi actele subsecvente nu se pot bucura de prezumţia de veridicitate.

Invocarea ca înscris probator doar a Notei DLAF nr. 7/1205 din 23.12.2013, al cărei conţinut îl preia ad litteram în Procesul-verbal nr. x/2014, nu poate reprezenta o proba pertinentă pentru legalitatea actului administrativ deoarece Nota DLAF poate constitui mijloc de probă doar în condiţiile C. proc. pen. si nu reprezintă act administrativ şi/sau operaţiune care să poată fi contestate conform Legii nr. 554/2004, aşa cum prevede imperativ art. 11 alin. (3) si 4 din Legea nr 61/2011 privind organizarea si funcţionarea DLAF.

Recurenta-pârâtă AFIR a menţionat în Procesul-verbal nr. x/21.02.2014 că a efectuat un control documentar cu privire la proiectul "Modernizarea pensiunii turistice Valea Ursului, comuna Bascov, sat Valea Ursului, jud. Argeş" cod proiect C 3.40203530300102/12.04.2007, beneficiar S.C. A., comuna Bascov, sat Valea Ursului, jud. Argeş.

În Notificarea nr. x/26.02.2014 emisă de pârâtă s-a menţionat că, în urma controlului efectuat in data de 09.01.2014 - 21.02.2014, beneficiarul a prezentat pentru două cereri de plată documente false.

Fata de invocarea în Procesul-verbal a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările si completările ulterioare, si a H.G. nr. 875/2011 normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, rezultă ca efectuarea acestui control documentar asupra proiectului menţionat s-a derulat sub aspect procedural potrivit acestor dispoziţii legale. Aceasta, ţinând seama şi de prevederile Deciziei CCR nr. 66/2015, publicată în M.O. nr. 236/07.04.2015 care reţine că procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului, in speţa O.U.G. nr. 66/2011, spre deosebire de dispoziţiile de drept substanţial aplicabile care sunt cele in vigoare la data pretinsei săvârşiri de nereguli.

Intimata - reclamantă a arătat că a depus întreaga documentaţie pentru aprobarea finanţării acordata de AFIR pe toate cele 3 paliere de control - local, regional, central, documentaţie care se găseşte exclusiv la pârâtă.

În Procesul-verbal nr. x/21.02.2014, recurenta a invocat o serie de înscrisuri pe care pretinde ca le-a verificat, o serie de declaraţii de martori - D., E., F., G., H., I., J., K. plus adresa din 03.12.2013 emisă de C. S.R.L. şi adresa nr. x/07.11.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş .

Or, toate aceste documente pretinse a fi verificate, declaraţii luate, ar fi trebuit sa fie la AFIR din moment ce le invocă în actul său de control ca probe pentru pretinsele fapte penale/nereguli si trebuiau a fi depuse la dosarul cauzei pentru a fi supuse analizei instanţei si părtii advers iar nedepunerea lor echivalează cu nedovedirea si neprobarea Procesului-verbal nr. x/21.02.2014.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante, deşi aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 28.02.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.05.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1 Circumstanţele factuale şi legale ale speţei

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 emis de Direcţia de Control şi Antifraudă din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu privire la proiectul "Modernizarea pensiunii turistice Valea Ursului, comuna Bascov, sat Valea Ursului, jud. Argeş", având ca beneficiar reclamanta S.C. A.:

(i) s-a menţionat că, controlul efectuat în perioada 09.01.2014-21.02.2014, s-a desfăşurat în baza Notei de Control D.L.A.F. nr. 7/1205/2012 din 23.12.2013, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. x/06.01.2014;

(ii) au fost reluate constatările cuprinse în Nota de control înregistrată la D.L.A.F. cu nr. x/2012 din 23.12.2013;

(iii) au fost învederate, ca motive de fapt, aspectele care au rezultat "în urma cercetărilor efectuate de D.L.A.F." şi care se referă la:

(1) derularea procedurii de achiziţie pentru servicii de construcţii, în legătură cu care s-a reţinut că, "în cazul devizelor există elemente comune în sensul că ultimele trei caractere din codul devizului care este alcătuit din 6 caractere, sunt identice pentru toate cele trei", că, "din compararea celor trei colecţii de devize depuse de firmele ofertante, a rezultat faptul că acestea sunt aproape identice întrucât s-a utilizat acelaşi font la redactarea lor şi că prezintă aceiaşi paginaţie, că secţiunea categoria de lucrări este definită cu aceleaşi caractere, respectiv "0226", că preturile stabilite pentru materialele ce urmează a fi utilizate pentru realizarea investiţiei au aceeaşi valoare şi că la recapitulaţia devizelor, toate cele trei firme ofertante au utilizat aceleaşi valori procentuale pentru cheltuieli indirecte şi profit, de 15% şi respectiv 10%", că, "din verificările DLAF a rezultat că aceasta codificare - "0226", este utilizată de S.C.

B. S.R.L., pentru recapitulaţiile având procente pentru cheltuielile indirecte de 15% şi ale profitului de 10%", că "s-a stabilit că cei trei ofertanţi au avut raporturi juridice comerciale şi anterior şi ulterior participării în cadrul procedurii de atribuire a contractului de antrepriză", că, "deşi nu s-a putut identifica autorul celor trei colecţii de devize ofertă, având în vedere elementele comune - font, definirea celor două elemente din alcătuirea codului devizului, definirea categoriei de lucrări, preţurile materialelor, procentele stabilite pentru cheltuieli indirecte şi profit - echipa de control apreciază că acestea au fost întocmite de un singur ofertant, cel mai probabil de câştigătorul S.C.

B. S.R.L., în vederea creării unei aparenţe de legalitate cu privire la atribuirea contractului de antrepriză", că "există indicii că procedura de achiziţie a serviciilor de lucrări a fost simulată", că "există indicii temeinice că documentele depuse la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi de Pescuit-Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi de Pescuit 3 Sud Muntenia pentru a demonstra realizarea acestei achiziţii conţin date informaţii ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrucât nu reflectă voinţa entităţilor economice semnatare ale ofertelor" şi că "urmează ca organele de urmărire penală să se pronunţe cu privire la existenţa infracţiunilor, să procedeze la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele";

(2) existenţa unui potenţial conflict de interese, cu privire la care s-a reţinut că "numitul J. a declarat în fals, la data de 20.02.2007, faptul că nu are nicio legătură de rudenie sau alte interese de orice natură cu S.C. B. S.R.L. Piteşti deşi din structura acţionariatului făcea parte şi numita L., care îi era afin de gradul I" şi că "a rezultat că numita I. în calitate de reprezentat legal al proiectului, a prezentat Autorităţii Contractante dosarul de achiziţie conţinând declaraţii care nu corespundeau adevărului, fiind false";

(3) derularea contractului de antrepriză, în legătură cu care s-a reţinut, în esenţă, că, "din analiza documentelor prezentate la cele trei cereri de plată a rezultat că situaţiile de plată pentru lucrări nu sunt semnate cu numele în clar, conform prevederilor Anexei V punctul B, la contractul de finanţare", că, "din analiza situaţiilor de plata pentru lucrări de arhitectură, prezentate la cererile de plată, a reieşit faptul că beneficiarul a solicitat la plată în total de 480 mp parchet (140 mp transa a II-a si 340 mp la tranşa a III-a) cu 284 mp mai mult decât ceea ce a utilizat efectiv pentru realizarea lucrării" şi că "S.C. A. prin reprezentantul său legal I. a prezentat la cele două cereri de plată, documente false, prin care a solicitat la plată contravaloarea unei cantităţi de 284 mp parchet, în cuantum de 28.400 RON";

(iv) s-a constatat că, "având în vedere faptul că neregulile semnalate de D.L.A.F. prin Nota de Control nr. x/2012 din 23.12.2013 au avut loc în perioada de implementare a proiectului C 3.40203530300102, A.P.D.R.P. a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, conform O.U.G. nr. 66/2011 cu modificările şi completările ulterioare, articolele: 21 (1), 21 (25), 45 (1)";

(v) s-a conchis (la Capitolul 8-Concluziile activităţii de verificare), că, întrucât "beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat angajamentele de plată prin semnarea cererii de finanţare şi a contractului de finanţare", "echipa de control consideră că se impune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 349.466,01 RON si rezilierea contractului de finanţare";

(vi) s-a stabilit că valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli este de 349.466,01 RON (la Capitolul 10), că debitor este reclamanta S.C. A.(la Capitolul 12) şi că, cuantumul creanţei bugetare datorate de debitorul S.C. A. S.A.autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este de 349.466,01 RON (la Capitolul 13);

Prin notificarea nr. x/26.02.2014, emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi comunicată reclamantei odată cu procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, s-a adus la cunoştinţă acesteia că figurează în evidenţele Agenţiei cu debit de restituit în sumă de 349.466,01 RON, întrucât, "în urma controlului efectuat în data 09.01.2014-21.02.2014, s-a constatat următoarea neregulă: Beneficiarul a prezentat pentru două cereri de plată documente false."

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014, intimata -reclamantă S.C. A., în termen legal, a formulat contestaţie administrativă, înregistrată la recurentul -pârât cu nr. 10396/28.03.2014, prin care s-a cerut "anularea", ca nelegal şi netemeinic, a procesului-verbal amintit;

Prin Decizia nr. 13871/25.04.2014, a fost respinsă contestaţia nr. 10396/28.03.2014.

Între reclamanta S.C. A., în calitate de beneficiar şi pârâtul Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă, s-a încheiat Contractul Cadru nr. C 3.40203530300102/12.04.2007 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală SAPARD-România.

Conform art. 1 alin. (1) din acest contract, obiectul său îl reprezintă "acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat Modernizarea pensiunii turistice rurale Valea Ursului, comuna Bascov, sat Valea Ursului, jud. Argeş", potrivit art. 3 alin. (2) din contract, "APDRP se angajează să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 350.584 RON", reprezentând maxim 50% din valoarea totală eligibilă a Proiectului care face obiectul finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă estimată la 701.168 RON, iar, conform art. 2 alin. (2) din contract, "durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de Autoritatea contractantă".

La data de 05.03.2008, a fost încheiat între reclamanta S.C. A., în calitate de beneficiar şi pârâtul Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă, Actul Adiţional nr. 1 la Contractul Cadru nr. C 3.40203530300102/12.04.2007, care, la art. I pct. 2, stipula că "Articolul 2 alin. (2) din Contractul cadru: Durata de execuţie a proiectului va fi până la data de 12.05.2008. Acest termen reprezintă şi data limită până la care se va depune ultima cerere de plată. Celelalte prevederi ale art. 2 alin. (2) rămân neschimbate."

Contractul de finanţare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, care stabileşte cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare.

Art. 7 din Secţiunea C (Prevederi Generale) a Legii nr. 316/2001 stipulează că:

"în cazul în care se suspectează sau se dovedeşte eşecul unui beneficiar în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor legate de Program, precum şi încercările de a obţine de la Agenţia SAPARD plăţi pentru care nu are nici un drept, România va urmări orice asemenea eşecuri şi încercări, conform procedurilor naţionale legale, într-un mod nu mai puţin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naţionale."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice şi financiare) din Anexa 1 Prevederi Generale la Contractul de finanţare "beneficiarul trebuie să consimtă la inspecţii pe bază de documente sau la faţa locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană şi Curtea de Conturi a Comunităţii Europene asupra modului de utilizare a finanţării nerambursabilă. în conformitate cu Acordul Multianual de Finanţare dintre România si UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului."

Astfel, pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare al proiectului face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României, alte instituţii naţionale abilitate (D.L.A.F., D.N.A.), precum şi comisii din partea Uniunii Europene (OLAF).

În consecinţă, pe lângă verificările efectuate pe fluxul de implementare al unui proiect de către serviciile de specialitate din cadrul Agenţiei, există şi alte niveluri de control efectuate de direcţiile/instituţiile menţionate mai sus al căror scop îl reprezintă atât verificarea conformităţii şi eligibilităţii proiectelor şi a beneficiarilor, evaluării şi selecţiei proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii şi realitatea plăţilor, cât şi verificarea modului de lucru al serviciilor de specialitate, ocazie cu care în situaţia în care se constată abateri de la prevederile contractului de finanţare, legislaţia naţională şi de la condiţiile de acordare a finanţării în cadrul Programului SAPARD stipulate în Acordul Multianual de Finanţare (MAFA) încheiat între România şi Comisia Europeană, se procedează la stabilirea debitului şi recuperarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

În acest context legislativ a fost întocmită Nota de Control D.L.A.F. nr. 7/1205/2013 din 23.12.2013, act în baza căruia s-a desfăşurat controlul efectuat de autoritatea recurentă- pârâtă la societatea reclamantă în perioada 09.01.2014-21.02.2014.

Instanţa supremă în decizia de casare cu trimitere în rejudecare a reţinut, pornind de la aceste abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate ce au fost evidenţiate în Nota de control nr. x/23.12.2013 a DLAF, autoritatea contractantă, cu atribuţii de control în ceea ce priveşte modalitatea de derulare a proiectului propus spre finanţare din fonduri SAPARD, era ţinută să întocmească actul administrativ-fiscal de stabilire a creanţei bugetare în interiorul termenului prevăzut de art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pe de altă parte, astfel cum a reţinut instanţa de fond, constatările notei de control au fost preluate integral atât în procesul-verbal nr. x/21.02.2014 (la Capitolul 5-paginile 4-17/filele x), cât şi în întâmpinarea pârâtului (paginile 2-17/dosar).

Curte de Apel a indicat ca fiind relevante paginile 32-34/dosar, ca şi finalitate a constatărilor/cercetărilor, "Aspecte de natură penală", respectiv:

(1) "Fapta numitei I. care în calitate de reprezentant legal al proiectului a prezentat Autorităţii Contractante dosarul de achiziţii pentru lucrări execuţie conţinând colecţii de devize ofertă care conţin date şi informaţii ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului întrucât nu reflectă voinţa entităţilor economice semnatare ale ofertelor, faptă ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene în cuantum de 569.707,99 RON (echivalent a 162.309,97 EUR), poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) si 3 din Legea nr. 78/2000 (...)";

Această faptă a avut la bază constatările prezentate de D.L.A.F. în rezumat în Concluzii la lit. a), respectiv "în legătură cu derulare procedurii de achiziţie pentru servicii de construcţii" şi preluate integral la capitolul 6 lit. a) din procesul-verbal nr. x/21.02.2014.

(2) "Fapta numitului J., membru în comisia de evaluare şi adjudecare a ofertelor depuse cu prilejul derulării procedurii de achiziţie pentru lucrări de execuţie, care a susţinut în fals la data de 20.02.2007, în înscrisul denumit "Declaraţie de confidenţialitate şi obiectivitate", faptul că nu are nicio legătură de rudenie sau alte interese de orice natură cu S.C. B. S.R.L. Piteşti, deşi din structura acţionariatului făcea parte şi numita L. care îi era afin de gradul I poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.." şi, "având în vedere faptul că înscrisul denumit "Declaraţie de confidenţialitate şi obiectivitate" a fost prezentat de reprezentantul legal al proiectului la Autoritatea Contractantă în scopul aprobării dosarului de achiziţie pentru lucrări de execuţie, având drept rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene în cuantum de 569.707,99 RON (echivalent a 162.309,97 EUR) (...), "fapta numitului J. poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) si 3 din Legea nr. 78/2000 (...)";

Această faptă a avut la bază constatările prezentate de D.L.A.F. în rezumat în Concluzii la lit. b), respectiv "în legătură cu existenţa unui potenţial conflict de interese" şi preluate integral la capitolul 6 lit. b) din procesul-verbal nr. x/21.02.2014.

(3) "Fapta numitului M., inginer, fost angajat al S.C. B. S.R.L., care a semnat borderoul şi situaţiile de plată pentru luna februarie 2008, în care se atestă cantităţi de materiale şi lucrări efectuate, nereale, pentru pardosirea suprafeţelor cu parchet, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 28.400 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de 284 mp de parchet solicitate în plus faţă de necesarul stabilit conform planşelor (196 mp) poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.." şi, "având în vedere faptul că borderoul şi situaţiile de plată pentru luna februarie 2008 au fost prezentate de reprezentantul legal al proiectului la Autoritatea Contractantă în scopul acceptării la plată a unor cantităţi de materiale şi lucrări care nu s-au efectuat, fapt ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 28.400 RON", "fapta numitului M. poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (...)".

Această faptă a avut la bază constatările prezentate de D.L.A.F. în rezumat în Concluzii la lit. c), respectiv "în legătură cu derularea contractului de antrepriză" şi preluate integral la capitolul 6 lit. c) din procesul-verbal nr. x/21.02.2014.

Aşa cum reiese din adresa din 10.03.2015, emisă de DNA-Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul penal nr. x/2012 s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - "Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", cu aplicare art. 35 alin. (1) C. pen., obiectul cercetărilor constituindu-l împrejurările în care s-au obţinut şi utilizat fonduri europene în cadrul proiectului SAPARD "Modernizarea pensiunii turistice Valea Ursului, comuna Bascov, sat Valea Ursului, judeţul Argeş" al cărui beneficiar a fost societatea reclamantă.

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din 01.02.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- I., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- J., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- N., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- M., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (un act material).

Rechizitoriul a fost înregistrat la Tribunalul Argeş, fiind format dosarul penal nr. x/2017

Prin sentinţa nr. 68/09.02.2022 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. x/2017-dosar rejudecare x/2014 vol. I) s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexact sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexact sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexact sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexact sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (1 act material).

În baza art. 25 C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), în cauză.

Referitor la faptul că procedura derulată de S.C. A., de atribuire a contractului de execuţie către S.C. B. S.R.L. ar fi fost una formală, instanţa penală a reţinut că acuzaţiile au vizat următoarele constatări:

- cererile de ofertă nu au fost înregistrate la ofertanţi, toate cele 3 oferte conţinând doar menţiuni olografe cu privire la primirea cererilor de ofertă;

- concluziile Departamentul pentru Lupta Antifraudă formulate urmare a analizei listelor de cantităţi-devize ofertă depuse de cei trei ofertanţi, respectiv că procedura de achiziţie a lucrărilor de construcţie a avut caracter formal doar pentru a crea aparenţa de legalitate cu privire la atribuirea contractului de antrepriză, fără a reflecta voinţa reală a entităţilor economice semnatare a ofertelor, devizele-ofertă fiind realizate de un singur ofertant, astfel că atribuirea contractului nu s-a realizat în strictă concordanţă cu principiul liberei concurenţe, al transparentei, al respectării parametrilor de calitate ai obiectelor achiziţiilor si ai eficienţei utilizării fondurilor, aşa cum se impunea potrivit conţinutului Ghidului solicitantului aferent acestui proiect. În susţinerea acestei concluzii, se reţin următoarele: la redactarea lor s-a utilizat acelaşi font de lucru şi aceeaşi paginaţie, preţurile stabilite pentru materialele ce urma a fi utilizate pentru realizarea investiţiei au aceeaşi valoare şi la recapitulaţia devizelor şi toate cele trei societăţi ofertante au menţionat aceleaşi valori procentuale pentru cheltuielile indirecte şi profit (15%, respectiv 10%); secţiunea categoria de lucrări este definită cu aceleaşi caractere, respectiv "226", iar ultimele 3 caractere din codul devizului (care este format din 6 caractere) sunt identice pentru toate cele trei societăţi comerciale; din relaţiile anterioare dintre cele trei societăţi ofertante a rezultat că acestea au efectuat lucrări în asociere.

- inculpata I. a realizat activităţi de redactare a documentelor în cadrul proiectului, prezentând diferite ciorne martorei O.; tot această inculpată a dus cererea de ofertă la S.C. B. S.R.L. şi conform propriei declaraţii posibil şi la S.C. P. S.R.L.; ofertele celor trei societăţi comerciale au ajuns în posesia inculpatei I. şi a inculpatului J., aspect rezultat din faptul că susţinerea sa şi a inculpatului J. în sensul că aceste documente s-ar fi aflat la martora O. sunt infirmate prin declaraţia martorei ceea ce coroborat cu împrejurarea că ofertele s-au aflat la comisia de evaluare a ofertelor, demonstrează că s-au aflat asupra celor doi inculpaţi;

- oferta economică şi financiară a S.C. B. S.R.L. a fost tehnoredactată de martora G., angajată a societăţii, iar din declaraţiile acesteia se reţine faptul că a realizat această documentaţie pe baza caietului de sarcini care i-a fost pus la dispoziţie;

- codificarea "0226" atribuită categoriei de lucrări este utilizată de S.C. B. S.R.L., aşa cum rezultă din declaraţiile martorei G., dată cu ocazia verificării DLAF.

- niciuna din cele trei societăţi comerciale nu a consultat documentaţia tehnică a proiectului la sediul proiectantului;

- reprezentanţii S.C. P. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. care au depus oferte în cadrul procedurii organizate de S.C. A., au precizat faptul că au semnat înscrisurile depuse, fără a putea indica persoana care le-a realizat din cadrul societăţii, deşi acestea puteau fi realizate doar prin utilizarea unui program informatic specializat.

Instanţa penală a reţinut, referitor la acest prim aspect, că nu a identificat existenţa unei situaţii premisă ce a constat în încălcarea legii, cu ocazia derulării procedurii de atribuire a contractului de execuţie a lucrărilor, ce a stat la baza încheierii contractului de finanţare şi a solicitărilor ulterioare de decontare privind cele trei tranşe de finanţare.

A constatat că nu există probe, aşa cum sunt ele prevăzută în art. 97 C. proc. pen., care să conducă la concluzia că beneficiarul nu a respectat dispoziţiile Ghidului solicitantului, procedura de desemnare a ofertei câştigătoare fiind în acord cu aceste norme.

Referitor la caracterul fals al declaraţiei de confidenţialitate şi obiectivitate semnată de J., prin care acesta, în calitate de membru în comisia de evaluare a ofertelor, a declarat că nu are nicio legătură de rudenie sau alte interese de orice natură cu societatea ofertantă, instanţa penală a reţinut că acuzaţiile au vizat următoarele constatări:

La data la care S.C. B. S.R.L. a depus oferta sa în cadrul procedurii de atribuire contract lucrări realizată de beneficiarul S.C. A., numita L., fiica inculpatului R., deţinea calitatea de asociat cu 2 părţi sociale, cota de participare la pierderi şi beneficii fiind de 10 %. Acest aspect rezultă şi din certificatul constatator depus de societate la oferta sa în cadrul procedurii de achiziţie pentru proiectul finanţat cu fonduri SAPARD. Numita L. este căsătorită din anul 2003 cu L., care este fiul inculpatului J.. La rândul său, şi numitul L. desfăşura activităţi în cadrul S.C. B. S.R.L.. Aceste elemente erau cunoscute ca împrejurări de fapt la nivelul S.C. A., de vreme ce martorul S., membru în comisia de evaluare a ofertelor a atras atenţia inculpatului J. asupra acestui aspect încă de la momentul în care s-a realizat analiza ofertelor. Se mai reţine că fiul inculpatului J., respectiv numitul L. şi-a desfăşurat activitatea la S.C. B. S.R.L., implicându-se personal în achiziţia unor materiale folosite la modernizarea pensiunii turistice Valea Ursului. Astfel, cu titlu exemplificativ, numele şi semnătura lui L. se regăsesc pe facturile de aprovizionare ale S.C. B. S.R.L. pentru faianţă de la S.C. T. S.R.L. şi pentru parchet laminat şi plintă de la S.C. U. S.R.L.

În cuprinsul "Declaraţiei de confidenţialitate şi obiectivitate" din data de 20.02.2007, inculpatul J., în calitate de membru al comisiei de evaluare şi selecţie a ofertelor pentru achiziţia de servicii, bunuri şi lucrări, declară pe proprie răspundere următoarele:

"...nu am nicio legătură de rudenie sau alte interese de orice natură cu firma ofertantă..."

Acuzarea a mai invocat că inculpata I. a cunoscut această împrejurare legată de existenţa conflictului de interese în care se afla inculpatul J. şi, deşi, declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate nu exprima adevărul, a fost depusă de inculpată la APDRP.

Instanţa penală a constatat însă că, în raport cu dispoziţiile legii civile şi ale Ghidului solicitantului, în mod corect, J. a apreciat că nu se află în relaţie de rudenie cu nora sa sau cu tatăl acesteia.

A reţinut că, potrivit actelor de urmărire penală, L. era asociat la S.C. B. S.R.L. cu un număr mic de părţi sociale, cum de altfel şi J. era asociat în cadrul S.C. A. cu un număr mic de acţiuni, reprezentând 0,2% din capitalul social, nerezultând un interes real al inculpatului de natură a-l situa într-o situaţie de conflict de interese.

Instanţa penală, analizând existenţa situaţiei de conflict de interese a numitului J., a arătat că se raportează la menţiunile cuprinse în Ghidul Solicitantului şi la dispoziţiile legii civile, neaflându-ne în situaţia conflictului de interese reglementat de legea penală, întrucât contractul de execuţie a fost încheiat între societăţi private, neimplicând apartenenţa vreunuia dintre subiecţii raportului juridic la noţiunea de funcţionar public sau funcţie publică, în sensul legii penale. Din aceste considerente a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

A mai reţinut că nici situaţia fiului inculpatului privind activităţile desfăşurate de acesta în cadrul S.C. B. S.R.L. nu a fost pe deplin lămurită. Faptul că acesta a semnat facturi în numele S.C. B. nu conduce implicit la ipoteza existenţei unui interes al acestuia în derularea lucrărilor de construcţie de către societatea în cauză, atâta timp cât nu era asociat, administrator şi nici angajat al S.C. B. S.R.L., existând şi situaţia ipotetică în care acesta ajuta ocazional la diferite activităţi, poate fără a fi retribuit.

Concluzionând, instanţa penală a arătat că nu a identificat existenţa unei situaţii premisă ce a constat în încălcarea legii cu ocazia derulării procedurii de atribuire a contractului de execuţie a lucrărilor, ce a stat la baza încheierii contractului de finanţare şi a solicitărilor ulterioare de decontare privind cele trei tranşe de finanţare.

Constatând inexistenţa unei situaţii premisă, bazată pe întocmirea şi depunerea unor înscrisuri cu încălcarea dispoziţiilor legale, de natură a crea suspiciuni de nelegalitate asupra încheierii contractului de finanţare şi a tuturor cererilor de plată întocmite în cadrul acestui contract, de natură a conduce la premisa obţinerii pe nedrept de fonduri europene, instanţa penală a apreciat conduita inculpaţilor până la momentul demarării lucrărilor de construcţie, ca fiind corectă şi în conformitate cu normele stipulate în Ghidul Solicitantului, atitudinea subiectivă a numiţilor I. şi J. şi motivaţia solicitării ajutorului financiar fiind în sensul realizării proiectului de modernizare propus şi nu în sensul obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene.

Referitor la tranşele de finanţare şi la realizarea investiţiei, instanţa penală a analizat dispoziţiile legale relevante şi probatoriul extrem de complex administrat şi a reţinut că eroarea vincibilă în care s-au aflat toţi inculpaţii a rezultat din întregul context al realizării proiectului, care a demarat cu o serie de erori de proiectare, ce au determinat efectuarea de lucrări neprevăzute ce au generat costuri suplimentare, lucrările au fost realizate sub presiunea clauzelor contractuale asumate şi a realizării recepţiei finale în condiţiile asumate în contractual de finanţare, pentru a se încheia etapa de execuţie, în caz contrar existând riscul solicitării returnării sumelor finanţate în etapele anterioare.

Toate aceste aspecte au conturat opinia că persoanele implicate în realizarea proiectului au urmărit finalizarea acestuia, în forma ce a stat la baza contractului de finanţare, suportând cheltuieli suplimentare din fonduri proprii, tocmai pentru a se finaliza lucrările în termenul şi în condiţiile asumate.

A mai reţinut că într-adevăr au fost solicitate spre decontare şi o serie de lucrări care în realitate nu au fost executate (parchet, plintă, mochetă), însă, având în vedere că s-au efectuat şi cantităţi de lucrări în afară celor decontate, a apreciat că inculpaţii au urmărit să se încadreze în termenii asumaţi prin contractual de finanţare, obiectivul final al tuturor celor implicaţi a fost realizarea proiectului la nivelul standardului de calitate asumat prin contract, prin încadrare în costurile aprobate şi nu să obţină pe nedrept fonduri europene.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1172/19.12.2023 a Curţii de Apel Piteşti-dosar rejudecare vol. I, fond, prin care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi de partea civilă Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva sentinţei penale nr. 68 din 9 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2017, s-a reţinut că aspectele privind procedura de achiziţii a lucrărilor de construcţii şi bunuri, despre care parchetul a susţinut că a fost simulată, cât şi presupusul conflict de interese în care s-a aflat inculpatul J., au fost examinate de instanţa de fond din perspectiva unor situaţii premise, care ar putea releva sub aspect subiectiv conduita inculpaţilor, ocazie cu care s-a constatat că nu există încălcări ale legii cu prilejul derulării acestor demersuri de atribuire a contractului de execuţie, conduita inculpaţilor până la momentul demarării lucrărilor de construcţii fiind apreciată conformă cu normele ghidului solicitantului, aceste concluzii ale primei instanţe nefiind vizate de motivele de apel, astfel încât obiectul analizei instanţei de control judiciar este limitat, prin urmare, la aspectele contestate în legătură cu cele trei tranşe de finanţare.

Referitor la tranşele de finanţare şi la realizarea investiţiei, Curtea de Apel Piteşti a confirmat toate aspectele reţinute de prima instanţă, reţinând în plus că faptele inculpaţilor se referă la implementarea unui proiect de investiţii la un moment foarte apropiat de reorganizarea Agenţiei SAPARD care a avut loc în anul 2006, când a fost transformată în Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, că acest program într-o fază iniţială se concentra în mod special pe domeniul agriculturii, că implementarea lui a fost intens criticată pentru birocraţia excesivă şi că procedurile ulterioare reorganizării erau greoaie şi dificil de înţeles si de implementat pentru toţi cei implicaţi.

A mai reţinut că, realizarea proiectului de finanţare la obiectivul V. a început cu serioase erori de proiectare, relevate, aşa cum au indicat ambele expertize tehnice de specialitate care s-au efectuat în cursul urmăririi penale, iar constatarea neconformităţilor nu era nici obligaţia inculpaţilor şi nici în competenţa unora dintre ei, de exemplu, inculpaţii J. şi I., de profesie economişti.

Dintr-un alt punct de vedere, a reţinut că implementarea proiectului a beneficiat de asistenţă specializată, atât din partea finanţatorului prin martorii experţi W. şi X., cât şi de serviciile unei firme de consultanţă S.C. Y. S.R.L., prin martorul Z., context în care, evoluţia lucrărilor la termenele prognozate, finanţarea acestora la fiecare tranşă, cu toate aprobările de care era nevoie, încadrarea în bugetul indicativ al proiectului, constituie în plus, elemente definitorii pentru a concluziona lipsa intenţiei inculpaţilor de a folosi documentele incriminate, pentru a obţine pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene, în raport cu toate actele materiale imputate acestora.

De asemenea, realizarea unor lucrări suplimentare destul de consistente, de peste 200.000 RON, a căror decontare nu a fost solicitată de către constructor, dar care s-au impus pentru atingerea utilităţii obiectivului turistic si totodată a finalităţii proiectului, exclude ipoteza relei-credinţe atribuite inculpaţilor de acuzare, evidenţiind dimpotrivă, dorinţa acestora de a aduce la îndeplinire în parametrii asumaţi prin contractul de finanţare a modernizării pensiunii Valea Ursului, ceea ce în fapt s-a şi îndeplinit.

Ca o altă componentă a conduitei subiective, intenţia specifică fraudei se raportează de fiecare dată, unui interes sau mobil, neavând o existenţă în sine, iar dacă analiza este orientată către o fraudă financiară, cel mai adesea interesul urmăreşte o latură financiară, iar acest aspect ar fi trebuit foarte bine documentat si probat in acuzare.

Prin urmare, a reţinut Curtea de Apel Piteşti că, dincolo de conţinutul obiectiv stabilit de textul incriminator, nu se poate face abstracţie de scopul obţinerii unor avantaje financiare, fiind de neconceput intenţia de fraudare fără un câştig în favoarea autorului, şi în afara unor acţiuni directe vizibile şi orientate către obţinerea acestui câştig.

A concluzionat că acest mobil financiar nu poate fi identificat în privinţa niciunuia dintre inculpaţi şi nici nu se poate găsi o corelaţie între acţiunile lor şi scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, în contextul în care documentele cu conţinut inexact, ce au stat la baza cererilor de decontare pentru fiecare dintre cele trei tranşe, au fost emise de constructorul S.C. B. S.R.L. şi supervizate de experţii în implementare.

7.2. Analiza cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurenta - pârâtă cu privire la faptul că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată.

În realitate, prima instanţă a realizat o motivare amplă asupra întregii situaţii litigioase dintre părţi (peste 15 pagini de considerente, a se vedea pag. 27-42 din sentinţa nr. 1807/12.11.2024), prezentând toate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile şi apărările părţilor, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, contrar susţinerilor AFIR, prima instanţă nu şi-a motivat soluţia exclusiv pe baza sentinţei penale nr. 68/09.02.2022 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ci a coroborat întregul material probator aflat la dosarul cauzei, astfel cum rezultă şi din considerentele sentinţei recurate.

Înalta Curte aminteşte că în practica instanţelor de control judiciar s-a reţinut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi atunci când există o contradicţie între soluţia pronunţată şi considerentele ce stau la baza acesteia sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, ori când instanţa s-a pronunţat cu privire la altă acţiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat de aceasta.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Astfel, motivul de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită, prin hotărâre, a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Criticile care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează în esenţă greşita aplicare a prevederilor art. 28 din C. proc. pen., recurenta - pârâtă afirmând că instanţa de contencios a preluat în mod nelegal considerentele instanţei penale în condiţiile în care răspunderea penală este esenţial diferită de răspunderea civilă contractuală iar nevinovăţia inculpaţilor nu poate influenţa constatarea unei nereguli şi aplicarea de sancţiuni administrative.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 28 din C. proc. pen. intitulat "Autoritatea hotărârii penale in procesul civil si efectele hotărârii civile in procesul penal":

"(1)Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în fata instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei si a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite."

Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 contestat a fost întocmit de autoritate pe baza unor presupuse nereguli legate de derularea procedurii de achiziţie, de existenţa unui pretins conflict de interese şi de modul de implementare a contractului de antrepriză. Concluzia actului administrativ a fost aceea că întreaga finanţare nerambursabilă trebuie recuperată, calificând aceste aspecte ca nereguli grave, cu caracter de fraudă.

Pentru aceleaşi fapte s-a desfăşurat un proces penal, instanţa competentă pronunţând o hotărâre definitivă de achitare, întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. Instanţa penală a reţinut inexistenţa intenţiei frauduloase, subliniind că, deşi au existat erori materiale în cererile de decontare, beneficiarul a urmărit implementarea obiectivului, a efectuat cheltuieli suplimentare din fonduri proprii şi a respectat obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, constatând totodată inexistenţa unui conflict de interese.

Prin urmare în mod legal a reţinut instanţa de fond că sentinţa penală nr. 68/2022 are autoritate de lucru judecat cu privire la pretinsele fapte penale si persoanele care le-au săvârsit, asa cum sunt menţionate şi în procesul-verbal nr. x/2014, respectiv în legătură cu derularea procedurii de achiziţii pentru servicii în construcţii - Cap 5 pag. 4-9 si Cap. 6, pag. 17 -18 din Procesul-verbal nr. x/2014 (Organul de control al APDRP a menţionat in Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 - Capitolul 6 lit. a) pag. 18: - "urmează ca organele de urmărire penală să se pronunţe cu privire la existenta infracţiunilor, să procedeze la identificarea făptuitorilor si la stabilirea răspunderii acestora pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele"; în legătură cu existenţa unui potenţial conflict de interese - Cap. 5 pag. 9-10 si Cap 6 lit. b) pag. 18 din acelaşi Proces-verbal (S-a menţionat în cuprinsul procesului-verbal:"numitul J. a declarat în fals... ", (lit. b) - pagina 18); "a rezultat că numita I. în calitate de reprezentat legal al proiectului, a prezentat Autorităţii Contractante dosarul de achiziţie conţinând declaraţii care nu corespundeau adevărului, fiind false.’’ (lit. b) - pagina 18); în legătură cu derularea contractului de antrepriză - Cap. 5 pag. 10-17 si Cap 6 lit. c) pag. 18-19 din Procesul-verbal nr. x/2014.

Preluarea până la identitate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2014 a Notei de control DLAF nr. 7/1205/2012 din 23.12.2013 care a stat la baza rechizitoriului din procesul penal nu poate rămâne fără consecinţe.

Prin urmare, hotărârea de achitare în procesul penal produce efecte obligatorii pentru instanţa de contencios în ceea ce priveşte: existenţa faptelor materiale (erori procedurale, modul de derulare a contractului), identitatea persoanei care le-a săvârşit şi lipsa intenţiei frauduloase.

Contrar celor susţinute de recurenta - pârâtă, instanţa administrativă nu poate reţine o situaţie de fapt diferită de cea stabilită de instanţa penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în mod constant, importanţa principiului securităţii raporturilor juridice. Astfel, în cauza Brumărescu c. România (2000), Curtea a stabilit că o hotărâre definitivă nu poate fi contrazisă de o altă instanţă, întrucât s-ar încălca art. 6 CEDO.

În condiţiile în care procesul penal a vizat acelaşi fapte şi acelaşi prejudiciu (AFIR s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul în sumă de 349. 466,01 RON reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile acordate beneficiarei- intimata - reclamantă), Înalta Curte reţine că în mod corect, instanţa de fond a dat eficienţă în cauză dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., iar în acest sens se impun a fi avute în vedere şi considerentele hotărârii pronunţate în 21.10.2014 în cauza Lungu şi alţii împotriva României, prin care Curtea EDO a reţinut că "derularea simultan şi în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleaşi fapte, care a determinat secţia penală a curţii de apel să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secţiei comerciale a aceleiaşi curţi de apel, a adus atingere principiului securităţii juridice".

În materia fondurilor europene, hotărârea CJUE în cauza C-489/10 Bonda este de referinţă. Curtea a statuat că sancţiunile administrative aplicate pentru nereguli nu pot fi calificate automat drept sancţiuni penale, dar trebuie respectate principiile proporţionalităţii şi securităţii juridice. De asemenea, în cauzele Menci (C-524/15) şi AA. (C-537/16), deşi s-a analizat problema dublei sancţionări, s-a reafirmat ideea că nu este permisă o dublă calificare contradictorie a aceloraşi fapte.

Procesul-verbal contestat îşi fundamentează concluziile pe calificarea faptelor drept frauduloase iar această calificare este în mod direct infirmată de hotărârea penală definitivă, care a reţinut lipsa intenţiei frauduloase şi buna-credinţă a beneficiarului.

Rezultă că instanţa de contencios administrativ este ţinută de constatările instanţei penale asupra faptelor iar o reinterpretare a acestora în sensul existenţei unui comportament fraudulos ar contraveni art. 28 C. proc. pen.., principiului securităţii juridice consacrat de jurisprudenţa CEDO şi principiului proporţionalităţii statuat de CJUE, sentinţa recurată fiind aşadar legală.

Mai mult decât atât, Curtea de apel nu şi-a fundamentat soluţia de admitere exclusiv pe considerentele hotărârilor din procesul penal, ci, aşa cum în mod corect a subliniat intimata - reclamantă, instanţa de fond nu s-a oprit asupra faptelor pretinse în procesul-verbal contestat doar din perspectiva art. 28 C.pr. penală şi a analizat faptele şi din punctul de vedere al unor pretinse nereguli, raportându-se la probele administrate în cauză - înscrisuri şi probele cu Expertiza tehnică în construcţii civile, evaluare imobiliară si instalaţii.

Curtea de Apel a avut în vedere fiecare faptă din cele menţionate expres în Capitolul 6 lit. a)-c) din Procesul-verbal nr. x/21.02.2014 si Notificarea aferentă, a făcut trimitere la situaţia de fapt aşa cum rezulta din înscrisurile depuse, a analizat Ghidul solicitantului emis de AFIR pentru implementarea proiectelor din fonduri Sapard; a analizat Notificarea nr. x/13.06.2008 (formularul AP 13.1), emisă de APDRP, a analizat Procesul-verbal la locul de realizare a investiţiei S.C. A., comuna Bascov, sat. Valea Ursului, judeţul Argeş, întocmit la data de 02.08.2012, a avut în vedere proba cu expertiza administrată la fond în rejudecare, analizând Rapoartele de expertiza tehnica judiciară întocmite în cauza; a avut în vedere dispoziţiile contractuale, ale O.U.G. nr. 66/2011 si Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, concluzionând că, raportat la probatoriul administrat nu se confirmă cele reţinute în actul de control.

În mod judicios a reţinut instanţa de fond că susţinerile din Procesul-verbal reluate in rezumat la Capitolul 6 lit. a) - referitoare la "derularea procedurii de achiziţie pentru servicii de construcţii" sunt neîntemeiate .

Astfel, prin raportare la Ghidul Solicitantului - Anexa IV - Programul SAPARD - Măsura 3.4 "Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative", referitoare la Instrucţiunile de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD, în mod legal a statuat că cele constatate ca fiind pretinse abateri in derularea procedurii de achiziţii pentru servicii de construcţii prin Procesul-verbal nr. x/21.02.2014 nu reprezintă fapte certe de natură a fi încadrate ca si abateri/nereguli si nu demonstrează existenţa vreunei alte situaţii de fapt posibile care să fi dus la un alt rezultat decât cel reprezentat de acceptarea cererii de finanţare si de plată a celor trei transe in baza documentelor si informaţiilor prezentate organelor A.P.D.R.P. de societate si acceptate ca valabile si legale pentru eligibilitatea proiectului.

Faţă de susţinerile din Procesul-verbal reluate în rezumat la Capitolul 6 lit. b) - referitoare la "existenta unui potenţial conflict de interese", instanţa de fond a făcut corecta aplicare şi interpretare a prevederilor Ghidului solicitantului raportat la art. 405 şi 407 C. civ. în sensul că nu se reţine această ipoteză întrucât în mod corect J. a apreciat că nu se află în relaţie de rudenie cu nora sa sau cu tatăl acesteia.

Faţă de susţinerile din Procesul-verbal reluate in rezumat la Capitolul 6 lit. c) - referitoare la "derularea contractului de antrepriză", fiind identificate diferenţe între proiectul tehnic astfel cum a fost acesta ataşat cererii de finanţare şi construcţia efectivă, precum şi solicitări de plată a altor cantităţi de materiale decât cele efectiv folosite, instanţa a reţinut din analiza actelor depuse de intimata - reclamantă printre care şi Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/03.04.2008, semnat de reprezentanţii reclamantei-beneficiar proiect (inclusiv de dirigintele de şantier), Constructorului, Proiectantului, precum şi de reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcţii şi de cel al Primăriei Bascov, Notificarea nr. x/13.06.2008 (formularul AP 13.1) întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit -Programul SAPARD - prin Centrul Regional de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia coroborate cu raportul de expertiză întocmit în specialitatea construcţii respectiv cu raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea instalaţii electrice, termice, sanitare că s-au confirmat cele reţinute de instanţele penale şi anume, că, pentru realizarea investiţiei in condiţii care să permită o clasificare corespunzătoare a pensiunii, s-au realizat suplimentar lucrări de instalaţii electrice, instalaţii de încălzire si alte lucrări de arhitectură, fără a fi solicitate plăţi suplimentare.

Cu referire la criticile recurentei - pârâte conform cărora instanţa de fond a analizat greşit înscrisurile depuse, că în mod nelegal a omologat concluziile raportului de expertiză specialitatea construcţii sau că a interpretat în mod eronat concluziile raportului specialitatea instalaţii în construcţii, acestea sunt critici de netemeinicie ale sentinţei instanţei fond care nu pot fi primite în calea de atac a recursului.

Problema dedusă judecăţii de recurenta AFIR nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din moment ce aspectele criticate nu creează o dispută cu privire la dispoziţiile aplicabile sau modul lor de aplicare/interpretare, ci pune în discuţie doar o problemă de apreciere a probelor - chestiune de fond ce revine spre apreciere doar primei instanţe în dreptul contenciosului administrativ.

Însă, arhitectura recursului în sistemul jurisdicţional român nu permite instanţei de recurs să modifice aprecierea de fond a primei instanţe, întrucât o reapreciere a acestei chestiuni de fond ar transforma recursul într-o veritabilă cale devolutivă de atac.

Pe cale de consecinţă, în mod legal prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea de Apel a reţinut că, pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit.

Or, în mod corect a concluzionat instanţa că nu s-au confirmat cele reţinute în actul de control, în sensul că acţiunile beneficiarului s-ar fi abătut de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, nefiind dovedită nici existenţa unui prejudiciu sau potenţial prejudiciu, sens în care sentinţa recurată apare ca fiind legală.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1807 din data de 12 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

De asemenea, întrucât se află în culpă procesuală, văzând prevederile art. 451-453 C. proc. civ., recurentul - pârât va suporta cheltuielile de judecată efectuate de intimata - reclamantă în faza procesuală a recursului în valoare de 10.724,20 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transmitere a întâmpinării prin poştă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1807 din data de 12 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 10.724,20 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 29 mai 2025.