Inadmissibility of revision for contradictory judgments within the same procedural cycle.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the revision request filed by a former police officer, thereby upholding the appellate decision that had previously rejected his claims for the recalculation of his functional salary and payment of salary differences. The dispute, a fiscal and administrative contest, arose from the officer's attempt to enforce salary recalculation based on final judicial decisions and Constitutional Court rulings, which had been initially admitted by the first-instance tribunal but subsequently overturned on appeal. The decisive legal basis for the dismissal was the inapplicability of Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding contradictory final judgments from same-level courts; the Court established that conflicting decisions rendered within the same procedural case in different procedural cycles (recusal or retrial) do not constitute contradictory judgments with res judicata authority, rendering the revision ground legally unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 din Legea nr. 554/2004, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 509 pct. 8 C. proc. civ; Inadmissibility of revision for contradictory judgments within the same procedural cycle: Împotriva deciziei civile nr. 830 din data de 27.09.2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentul - reclamant A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2020, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală Logistică - Direcţia Asigurare Logistică Integrată, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- obligarea pârâţilor că începând cu data de 01.08.2017 (ultimii 3 anii), până la data de 01.07.2019, momentul în care a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, să-i recalculeze şi să-i acorde salariul de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al salariului de bază, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărârile judecătoreşti definitive, prin raportare la funcţia de ofiţer specialist principal 1 prevăzută cu gradul de comisar şef de poliţie, gradaţia a VI a, vechime în muncă efectivă de 37 ani 4 luni şi 16 zile, studii postuniversitare, din cadrul întregii categorii profesionale, în temeiul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, pronunţată de către Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, ale Deciziei nr. 23/2016 ale I.C.C.J. şi ale Deciziei nr. 49 ale Î.C.C.J.
- obligarea pârâţilor să-i achite diferenţele salariale dintre drepturile salariale recalculate potrivit capătului 1 al cererii de chemare în judecată şi drepturile salariale achitate începând cu 01.08.2017, până la data de 01.07.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1240/14.09.2021, Tribunalul Vâlcea a respins excepţia nulităţii întâmpinării formulate de pârâta Direcţia Asigurare Logistică Integrată, invocată de reclamant, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Direcţia Asigurare Logistică Integrată şi în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, obligând reclamantul la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 320 RON către pârâta Direcţia Asigurare Logistică Integrată.
Prin decizia nr. 156/R-Cont/9.02.2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia nulităţii recursului şi a întâmpinării şi a admis recursurile formulate de reclamant şi pârâtul M.A.I.-Direcţia Asigurare Logistică Integrată, sentinţa fiind casată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 186/22.02.2023, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului, în ceea ce priveşte cererea adiţională de completare o obiectului acţiunii introductive depuse la dosar la data de 16.11.2020, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la Ordinul MAI nr. II/5301/15.12.2013; Dispoziţia directorului Direcţiei de Logistică Integrată nr. II/232905/15.12.2013; Dispoziţia nr. 211845/15.10.2018 emisă de directorul Direcţiei de Logistică Integrată şi a admis în parte cererea de chemare în judecată rămasă în dezbatere şi, în consecinţă a fost obligat pârâtul MAI să recalculeze drepturile salariale la care era îndreptăţit reclamantul, la nivelul maxim al drepturilor salariale acordate pentru funcţii similare celei deţinute de acesta, în cadrul pârâtului MAI - Aparatul Central, pentru perioada 1.08.2017-1.07.2019. Totodată, a fost obligat pârâtul MAI să plătească reclamantului diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamant şi sumele rezultate în urma recalculării, debitele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor debite, ce se va calcula începând cu data introducerii acţiunii 21.07.2020 şi până la data plăţii efective a drepturilor salariale cuvenite. A fost respinsă în rest cererea dedusă judecăţii. A fost respinsă cererea pârâtei Direcţia Asigurare Logistică Integrată privind obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 7.02.2023 şi sentinţei civile nr. 186/22.02.2023 a formulat recurs reclamantul A., iar pârâţii M.A.I. şi M.A.I.- Direcţia Asigurare Logistică Integrată au formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 186/22 februarie 2023.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia civilă nr. 830 din data de 27.09.2023 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
"Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantul A..
Respinge excepţia nulităţii întâmpinării invocată de recurentul-reclamant, cât şi excepţia de nelegalitate.
Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei nr. 1, sector 1 şi Direcţia Asigurare Logistică Integrată, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 186/22 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Casează sentinţa şi, în rejudecare, respinge cererea ca nefondată.
Respinge recursul formulat de reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2023 şi sentinţei civile nr. 186/22 februarie 2023, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă."
3. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei civile nr. 830 din data de 27.09.2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentul - reclamant A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prima critică formulată de revizuent vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat, în sensul că prin Decizia nr. 1561R-CONT din 09.02.2022, pronunţată în acelaşi dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul formulat de revizuent şi a statuat în mod definitiv şi irevocabil că pretenţiile acestuia sunt întemeiate. În motivarea acelei decizii, instanţa a reţinut că cererea adiţională formulată la data de 13.11.2020 nu a modificat natura cererii introductive, ci a completat-o, inclusiv în privinţa obiectului, solicitând recalcularea salariului de funcţie începând cu 01.01.2018, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017 şi art. 1 din H.G. nr. 846/2017, coroborate cu art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017. Curtea a constatat că pretenţiile reclamantului vizau recalcularea salariului de funcţie la nivelul maxim al funcţiei şi vechimii deţinute, incluzând şi drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, fără a se pune în discuţie problema raportării salariului de funcţie la salariul minim garantat în plată. Prin urmare, soluţia de respingere a cererii ca nefondată, pronunţată ulterior prin decizia civilă nr. 830/2023, contravine autorităţii de lucru judecat stabilite prin Decizia nr. 1561R-CONT, încălcând astfel dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinările formulate, intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
În prealabil, Înalta Curte constată că revizuentul a invocat ca temei al cererii de revizuire şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, însă nu a arătat motivele şi argumentele pentru care apreciază că este incident în cauză acest caz de revizuire.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.
Revizuentul a invocat existenţa unor hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în sensul că decizia civilă nr. 830/2023 contrazice decizia nr. 1561R-CONT din 09.02.2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în acelaşi dosar (dosar nr. x/2020).
În prima hotărâre, instanţa a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecare, în timp ce în cea de-a doua hotărâre, în rejudecare, instanţa a respins cererea ca nefondată.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Înalta Curte reţine că, în cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât chiar dacă, în diferite faze, sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, judecata se finalizează printr-o singură hotărâre.
În cauză însă, aşa cum s-a arătat şi mai sus, textul de lege invocat nu este aplicabil întrucât prin cele două hotărâri nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.
Aşa fiind în considerarea tuturor celor arătate mai sus, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 830/R-CONT din 27 septembrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.