Securitate Collaborator Status: Validity of Informative Note by Minor and Definition of Hostile Attitude under Emergency Ordinance No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza documentelor existente la dosar, să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A. (nume anterior TRIF).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 465 din data de 8 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 465 din data de 8 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică priveşte nelegalitatea hotărârii instanţei de fond sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că recurentul nu împlinise vârsta de 16 ani la momentul semnării angajamentului de colaborare cu Securitatea, respectiv la data de 21.11.1987, având doar 15 ani şi jumătate. În temeiul art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, persoanele care la data colaborării cu Securitatea nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de definiţia legală a colaboratorului. În plus, potrivit art. 5, art. 8 şi art. 9 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice, minorii între 14 şi 18 ani, având capacitate restrânsă de exerciţiu, nu pot încheia acte juridice decât cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorelui. Angajamentul semnat de recurent, minor, fără încuviinţarea părintelui, constituie un act lezionar lipsit de efecte juridice, iar notele informative întocmite ulterior nu pot produce consecinţe juridice. Se invocă şi dispoziţiile art. 951 din C. civ. de la 1864, care recunoşteau minorului dreptul de a ataca actele încheiate pentru cauză de necapacitate.

A doua critică vizează neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căreia informaţiile furnizate trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nota informativă din 02.06.1988, întocmită de recurent la trei zile după împlinirea vârstei de 16 ani, conţine doar relatarea nemulţumirii unei persoane faţă de nivelul de trai din România. Această menţiune nu poate fi calificată ca atitudine potrivnică regimului comunist, fiind o constatare generală şi de notorietate, lipsită de caracter incriminator. Instanţa de fond a interpretat excesiv noţiunea de "atitudine împotriva regimului comunist", fără a analiza concret dacă informaţiile denunţau o conduită opozantă regimului. Recurentul, minor, nu a avut reprezentarea consecinţelor furnizării acestor informaţii, iar Securitatea nu a considerat persoana vizată ca periculoasă, nefiind luată nicio măsură împotriva acesteia.

A treia critică priveşte neîndeplinirea condiţiei referitoare la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că informaţiile furnizate prin nota din 02.06.1988 nu au generat nicio consecinţă negativă pentru persoana vizată, aceasta nefiind supusă unor investigaţii, sancţiuni sau imixtiuni în viaţa privată. În lipsa unor probe care să demonstreze intenţia recurentului de a viza îngrădirea drepturilor fundamentale, nu se poate prezuma existenţa unei asemenea intenţii. În plus, vârsta recurentului la momentul întocmirii notei informative, respectiv 16 ani şi 3 zile, exclude posibilitatea de a aprecia că acesta a avut discernământul necesar pentru a înţelege consecinţele juridice ale actului său.

În susţinerea criticilor, recurentul invocă împrejurările concrete ale recrutării sale de către Securitate, la vârsta de 15 ani şi jumătate, în condiţii de presiune, constrângere şi ameninţări exercitate de ofiţerul de securitate. Se arată că angajamentul a fost scris după dictarea ofiţerului, iar recurentul nu a avut reprezentarea obligaţiilor asumate. Situaţia minorilor racolaţi de Securitate este confirmată de declaraţiile publice ale membrilor CNSAS, care au arătat că mii de elevi au fost recrutaţi abuziv, fără discernământ juridic, iar legea exonerează minorii de calitatea de colaboratori.

În concluzie, recurentul susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv furnizarea de informaţii referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În lipsa acestor condiţii, precum şi având în vedere vârsta minoră la momentul semnării angajamentului, recurentul nu poate fi considerat colaborator al Securităţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul CNSAS solicită respingerea recursului, arătând că esenţială nu este data angajamentului, ci faptul că nota informativă din 02.06.1988 a fost redactată după împlinirea vârstei de 16 ani şi conţine denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Se susţine că informaţiile erau apte să genereze acţiuni de supraveghere şi investigare, vizând încălcarea dreptului la viaţă privată, iar legea cere doar "vizarea" îngrădirii drepturilor, nu producerea efectivă a consecinţelor.

În consecinţă, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală, întrucât angajamentul de colaborare cu Securitatea a fost semnat la vârsta de 15 ani şi jumătate, iar legea exclude minorii sub 16 ani din sfera definiţiei colaboratorului.

Înalta Curte constată că această critică nu poate fi primită.

Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează exclusiv calitatea de colaborator de semnarea angajamentului, ci de furnizarea de informaţii către Securitate după împlinirea vârstei de 16 ani. Or, din actele dosarului rezultă că pârâtul a redactat şi semnat nota informativă din 02.06.1988, după împlinirea vârstei de 16 ani, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor legale.

Recurentul a mai arătat că nota informativă nu ar conţine denunţuri privitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, ci doar afirmaţii generale despre lipsurile cotidiene.

Înalta Curte reţine însă că instanţa de fond a interpretat corect legea, întrucât în epocă orice comentariu negativ la adresa regimului, fie şi cu privire la nivelul de trai, era considerat atitudine potrivnică. A restrânge noţiunea doar la manifestări explicite de răsturnare a regimului ar contraveni scopului actului normativ, care urmăreşte deconspirarea colaborării cu poliţia politică.

În ceea ce priveşte critica referitoare la inexistenţa îngrădirii drepturilor fundamentale, Înalta Curte observă că legea nu impune dovada unei încălcări efective, ci doar vizarea acestora prin furnizarea de informaţii apte să genereze o reacţie din partea organelor de securitate.

Nota din 02.06.1988 era de natură să atragă supravegherea şi investigarea persoanei denunţate, ceea ce presupunea cel puţin o atingere adusă dreptului la viaţă privată şi libertăţii de exprimare, astfel cum acestea sunt consacrate de art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 28 din Constituţia României din 1965. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, jurisprudenţa Înaltei Curţi a statuat că este suficient ca denunţul să creeze o stare de pericol pentru cel vizat, fără a fi necesară dovada unei consecinţe concrete.

De asemenea, susţinerile recurentului privind lipsa discernământului şi presiunile exercitate de ofiţerii de securitate nu pot fi primite.

O.U.G. nr. 24/2008 are caracter strict şi urmăreşte exclusiv deconspirarea colaborării, fără a institui o răspundere penală. Împrejurările personale ale recurentului nu pot înlătura aplicarea normelor speciale, iar documentele dosarului nu confirmă că notele informative au fost redactate sub constrângere.

Cât priveşte menţiunea referitoare la o eventuală activitate informativă în anul 1991, Înalta Curte arată că aceasta nu este determinantă pentru soluţionarea cauzei, calitatea de colaborator rezultând din nota informativă din 02.06.1988, redactată după împlinirea vârstei de 16 ani şi care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 465 din data de 8 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.