Restitution claim rejected as time-barred; appeal dismissed, prior ruling upheld

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 9711 din data de 31.08.2021 emisă de pârâtă şi admiterea cererii de retrocedare nr. x/31.01.2006.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 32 din data de 15 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins, ca tardiv formulată, acţiunea.

3. Cererea de recurs

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 32/15.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care instanţa a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea ca fiind formulată peste termenul legal. Critica principală adusă hotărârii instanţei de fond vizează interpretarea eronată a momentului comunicării deciziei contestate, cu consecinţa greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000, republicată, care prevăd că deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recurenta a susţinut că Decizia nr. 9711/31.08.2021 a fost comunicată efectiv abia la data de 13.05.2022, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar nu anterior, cum greşit a reţinut instanţa de fond. În susţinerea acestei afirmaţii, a invocat adresa nr. x/13.10.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, prin care se confirmă că nu a fost identificată nicio cerere de retrocedare depusă de Arhiepiscopie în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, aflată în curs de soluţionare la acea dată. Totodată, s-a menţionat că nu existau dosare care să conţină decizii cu propuneri de acordare de măsuri compensatorii, ceea ce exclude posibilitatea ca decizia să fi fost comunicată anterior datei de 13.05.2022.

În acest context, recurenta arată că acţiunea a fost expediată la data de 14.06.2022 şi înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 17.06.2022, respectând astfel termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000. Prin urmare, respingerea acţiunii ca tardiv formulată contravine dispoziţiilor legale incidente şi încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil şi la accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României. În acest sens, a invocat şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 176/2005, care subliniază că limitările procedurale nu trebuie să afecteze substanţa dreptului de acces la justiţie.

Totodată, a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Bellet contra Franţei (nr. 23805/94, 04.12.1995), în care s-a statuat că justiţiabilul trebuie să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale. În speţă, ignorarea datei reale a comunicării deciziei ar echivala cu negarea acestei posibilităţi, afectând grav dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, recurenta a solicitat casarea sentinţei civile nr. 32/2023 şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nul şi în subsidiar, ca nefondat.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivele de casare invocate, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în litigiul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Din circumstanţele particulare ale cauzei rezultă că, prin Decizia nr. 9711/31.08.2021, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare formulată de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cerere înregistrată sub nr. x/31.01.2006, prin care reclamanta a solicitat retrocedarea terenului înscris în CF x a localitatea Câmpulung Moldovenesc, nr. top. x. Pârâta a respins cererea de retrocedare pe motiv că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu ar fi cult religios recunoscut în România şi nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită potrivit O.U.G. nr. 94/2000, iar Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu ar fi făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilului solicitat.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 9711/31.08.2021 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată, iar această soluţie a fost criticată pentru nelegalitate, de către recurenta-reclamantă.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate formulate.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar subliniază că, deşi recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, criticile sale de nelegalitate vizează soluţia dată de către prima instanţă asupra excepţiei tardivităţii acţiunii şi se circumscriu motivului de casare prevăzut de pct. 5 al aceluiaşi articol, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Înalta Curte aminteşte că actul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea dreptului procesual în termenul prevăzut de lege atrage decăderea din exercitarea dreptului afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese că Decizia nr. 9711/31.08.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a fost comunicată recurentei-reclamante Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor la data de 15.10.2021, prin intermediul Protopopului A., care a şi semnat de primire, dovada de comunicare conţinând chiar menţiunea expresă a acesteia, dar şi a celorlalte decizii ce au fost comunicate împreună cu aceasta, la aceeaşi dată, respectiv Deciziile nr. 9710, 9712, 9713 şi 9714.

În raport de această dată, Înalta Curte constată că ultima zi în care putea fi introdusă acţiunea, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, era data de 15.11.2021.

Împrejurarea că recurenta - reclamantă ar fi cerut ulterior acestei comunicări, o copie a deciziei ce face obiectul judecăţii, iar Secretariatul tehnic al Comisiei Speciale de Retrocedare a răspuns solicitării şi a transmis copia respectivei decizii, aceasta fiind primită de parte la data de 13.05.2022, nu este relevantă din perspectiva termenului reglementat de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, în condiţiile în care comunicarea din data de 15.10.2021 a fost legală, Decizia nr. 9711 fiind primită la această dată de recurenta - reclamantă, prin Protopopul A..

Înalta Curte reţine că orice comunicare ulterioară a unei copii a deciziei vizate nu prezintă relevanţă juridică din perspectiva termenului reglementat de norma legală anterior menţionată. A considera altfel, s-ar putea ajunge la repunerea părţii în termenul de a ataca decizia prin simpla solicitare şi obţinere a unei copii a deciziei respective, ceea ce este de nepermis, termenul reglementat de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 fiind un termen imperativ şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai ataca decizia emisă de intimata -pârâtă.

Aşadar, critica recurentei-reclamante în sensul că termenul de 30 de zile, prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000, începea să curgă, în realitate, de la 13.05.2022, dată la care decizia atacată i-a fost comunicată din nou recurentei - reclamante, de această dată la Cabinetul de Avocat B., conform înscrisurilor administrate în cauză, ca răspuns la solicitarea reclamantei din data de 02.05.2022 şi nu de la 15.10.2021, nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, având în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit o altă situaţie de fapt sau de drept, relativ la comunicarea deciziei din data de 15.10.2021, prin Protopopul A..

Nici susţinerile recurentei privind faptul că decizia atacată nu putea să îi fie comunicată în anul 2021, în raport cu conţinutul adresei nr. x/13.10.2021, nu pot fi primite, întrucât, la momentul întocmirii acestei adrese de către Secretariatul tehnic al Comisie speciale de retrocedare, respectiv la data de 13.10.2021, pe rolul Comisie nu se mai afla în curs de soluţionare nicio cerere de retrocedare înaintată de către recurenta - reclamantă. Cererea de retrocedare nr. x/31.01.2006, ce face obiectul prezentei cauze, a fost soluţionată în şedinţa din data de 31.08.2021.

Prin urmare, în raport de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că termenul de 30 zile prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 pentru a ataca decizia Comisiei Speciale de Retrocedare a început să curgă din data de 15.10.2021 şi s-a împlinit la 15.11.2021.

Cum prezenta acţiune a fost formulată la data de 17.06.2022, deci, cu mult peste termenul prevăzut de lege, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe, de admitere a excepţiei tardivităţii şi de respingere a acţiunii, ca tardiv formulată, este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente litigiului dedus judecăţii, respectiv art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, criticile recurentei - reclamantei din cadrul recursului neputând conduce la casarea acestei hotărâri, fiind nefondate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor împotriva sentinţei nr. 32 din 15 martie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.