State not compelled to answer petitions; constitutionality challenge to interlocutory ruling inadmissible.

Şedinţa publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să soluţioneze în termen de 30 de zile petiţiile pe care i le-a adresat. Totodată, petentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 2.000.000 RON daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost succesiv modificată în ceea ce priveşte cuantumul daunelor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 4438/11.12.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.03.2019 sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 201/31.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 16 de la data de 1 februarie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, capătul 1 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP.

A respins capătul 2 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP.

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1)-(8) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În cursul soluţionării recursului, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a încheierii de şedinţă de la data de 29 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ce are ca obiect refuz soluţionare cerere.

2. Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de recurent de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. solicitând instanţei să sesizeze Curtea Constituţională a României.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 104 din Consituţie privind depunerea jurământului şi art. 82 din Constituţie privind validarea jurământului, iar încălcarea acestora conduce la invalidarea instanţei de judecată şi implicit la nulitatea actului juridic.

Recurentul solicită casarea tuturor documentelor juridice şi înlăturarea efectelor acestora, apreciind că toate sentinţele pronunţate în acest dosar încalcă art. 124 alin. (1) din Constituţie.

Prin completarea cererii de recurs, recurentul arată că în cauză se mai constată şi necitarea şi comunicarea defectuoasă a actului de procedură, fiind încălcate dispoziţiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ.. Apreciază că încheierea de şedinţă şi comunicarea ei sunt lovite de nulitate absolută, aşadar încalcă dreptul la un proces echitabil.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 25 aprilie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea încheierii atacate, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2023, pronunţată de în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Prin încheierea recurată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de A. cu excepţia de neconstituţionalitate a încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, constatându-se că nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu soluţionarea cauzei, ceea ce a condus la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare, astfel cum impun dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Aceste prevederi stabilesc condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv:

- excepţia să fie invocată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial de una din părţi, de instanţă din oficiu sau de procuror;

- să aibă ca obiect o lege, ordonanţă sau o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei;

- prevederea criticată să nu fi fost declarată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În raport cu dispoziţiile legale redate anterior, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2023 nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prin memoriul de recurs nefiind formulate susţineri din care să rezulte întrunirea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

În condiţiile în care prin Decizia nr. 1981/5 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa de control judiciar a admis excepţia nulităţii şi a constatat nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant, cauza fiind soluţionată, aşadar, pe cale de excepţie, întrucât recursul promovat de recurentul - reclamant nu a îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care prevăd legătura dintre prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă şi modul de soluţionare a cauzei, de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, în mod corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă.

Drept urmare, nefiind întrunită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine legalitatea încheierii recurate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de declarat de recurentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 5 aprilie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.