Judicial determination of Securitate collaborator status under O.U.G. 24/2008 based on signed commitment and information notes denouncing anti-regime activities.

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 7 iunie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.. A constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Arată recurentul că instanţa de fond nu a ţinut seama de două note de analiză, nota de analiză făcută de Securitate în anul 1988 şi în anul 1989. În înscrisurile din dosar se află doar nota de analiză aferentă anului 198, lipsă fiind şi rapoartele celor doi ofiţeri de Securitate care l-au anchetat pe pârât în perioada anului 1989. Toate aceste elemente despre care face vorbire C.N.S.A.S., instanţa de fond a înţeles să le excluderă, producându-i pârâtului astfel o vătămare

Astfel, instanţa argumentând asupra condiţiilor şi implicaţiilor prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, a dat o aplicare greşită normelor în cauză, prin aceea că a neglijat unele dintre condiţiile prin care o persoană poate dobândi calitatea de colaborator.

Faţă de dispoziţiile art. 2 din din Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/2008, conform căruia o persoană nu poate fi considerată colaborator dacă a fost constrânsă să furnizeze respectivele informaţii, instanţa de judecată nu a procedat în mod legal atunci când, prin excluderea posibilităţii pârâtului de a-şi exercita în mod deplin dreptul la apărare, a stabilit calitatea de colaborator fără să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică. În mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., reţinând ca fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

II. Decizia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Faptul că instanţa a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcarea a dreptului la apărare, faţă de dispoziţii art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe în funcţie de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, astfel cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ţinându-se seama şi de refuzul nejustificat al unei părţi de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte însă criticile ce vizează fondul acţiunii, Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Reţinând ca fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinţei atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(…)"

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât a semnat olograf angajamentul datat 15.09.1986, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru a rezolva sarcini de investigaţii la ferma zootehnică a C. şi pentru a informa despre persoane din zootehnie care sunt în atenţia Securităţii şi despre unele neajunsuri din acest sector ori despre unele fapte negative din comuna nataşă unde pârâtul face naveta.

Totodată, reţine instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune înscrisuri care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, în acest sens fiind reţinute Nota informativă datată 11.12.1987, Nota informativă datată 03.06.1988 şi Nota informativă datată 03.05.1989.

Constată Înalta Curte, fără a relua conţinutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetăţeni determinaţi, cu privire la activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv intenţia de fugi din ţară, legătura cu străinătatea, participarea la activităţi mistice.

În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, faţă de conţinutul materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condiţiile care vizează calitatea şi efectele informaţiilor furnizate, respectiv s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 672/2012, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prin aceasta, Curtea Constituţională a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, sunt neconstituţionale.

Curtea Constituţională a avut în vedere două aspecte, şi anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituţionale în măsura în care s-ar încălca principiul egalităţii armelor în ceea ce priveşte administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

În ceea ce priveşte celelalte două condiţii din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că şi acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informaţiile furnizate Securităţii de către recurentul-pârât s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Astfel, informaţiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securităţii de a monitoriza cu atenţie orice legătură pe care cetăţenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze şi să limiteze aceste relaţii, precum şi să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informaţie, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă şi ca o ameninţare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată şi descurajată.

Prin furnizarea acestor informaţii, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului şi a acceptat această consecinţă. Aşadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viaţa privată, dreptul de a purta o corespondenţă liberă şi dreptul la circulaţie, consacrate de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 7 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.