Admissibility of constitutional challenge to agricultural subsidy notification obligations for lack of causal link to the challenged administrative act

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se constate, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi în condiţiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, neconstituţionalitatea articolului 8 alin. (1) lit. h) şi i) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 3/2015, care prevede că;

"(1) Pentru a beneficia de plăţile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie: (...)

h) persoanele juridice trebuie să notifice APIA în termen de 15 zile calendaristice cu privire la modificările apărute în înregistrările de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului privind:

administratorul/administratorii, sediul social, obiectul de activitate;

i) orice modificare a datelor declarate în cererea unică de plată şi în documentele doveditoare survenită în perioada cuprinsă între data depunerii cererii şi data acordării plăţii se comunică în termen de 15 zile calendaristice, în scris, la APIA".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 7 februarie 2024 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a Curţii Constituţionale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituţională nu a pronunţat anterior o decizie de neconstituţionalitate a normelor legale şi există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursule este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

De asemenea, Înalta Curte respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. invocată de intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că, în cauză, înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuia să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015, se reţine că prin acţiune recurenta-reclamantă a solicitat anularea a actelor administrative unilaterale şi a răspunsurilor primite la plângerea formulată în procedura prealabilă referitoare la Procesul-verbal de constatare al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş nr. 5328/01.07.2022 a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în cuantum de 43.398 RON pentru ajutorul de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, conform H.G. nr. 1174/2014 privind Cererea de plată pentru rambursare aferentă trimestrului III din anul 2018 depusă de A. S.R.L. la A.P.I.A. Centrul Judeţean Timiş.

Înalta Curte constată că dispoziţiile anterior menţionate fac referire la:

"(1) Pentru a beneficia de plăţile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie: (...)

h) persoanele juridice trebuie să notifice APIA în termen de 15 zile calendaristice cu privire la modificările apărute în înregistrările de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului privind: administratorul/administratorii, sediul social, obiectul de activitate;

i) orice modificare a datelor declarate în cererea unică de plată şi în documentele doveditoare survenită în perioada cuprinsă între data depunerii cererii şi data acordării plăţii se comunică în termen de 15 zile calendaristice, în scris, la APIA",

Din lecturarea actelor administrative a căror anulare se solicită nu rezultă că printre dispoziţiile legale enumerate în conţinutul acestor acte se regăsesc prevederile art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015 şi nici nu rezultă că acestea ar constitui temei de drept pentru acţiunea promovată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015 nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii invocată de intimata pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.