Former administrator lacks standing to pursue dissolved company's tax contestation; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.12.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând obligarea pârâtului să reia procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei nr. 340578/19.03.2004, formulată de S.C. B. împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcţia de control fiscal Vâlcea, şi să soluţioneze contestaţia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 163/F-CONT din 19 iunie 2024 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată din oficiu.

A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură care reglementează calitatea procesuală şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează prezumţia legală de reprezentare în cazul solidarităţii pasive.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea contenciosului administrativ se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Interesul reprezintă o cerinţă necesară pentru exercitarea dreptului la acţiune. Prin interes se înţelege folosul practic, este imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii judiciare. Interesul în promovarea oricărei acţiuni trebuie cercetat în persoana reclamantului, iar lipsa lui constituie motiv de respingere a acţiunii.

În speţă, reclamantul solicită reformarea soluţiei pronunţată de intanţa de fond, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru iniţierea prezentului demers judiciar, fiind direct afectat negativ de conţinutul acesteia.

Prin urmare, instanţa reţine că reclamantul invocă un interes legitim, actual, motiv pentru care va respinge excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată.

În cauza de faţă motivele de casare invocate nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanţe faptul că a interpretat aspectul vizând calitatea procesuală a recurentului potrivit dispoziţiilor art. 37 C. proc. civ.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În speţă, se solicită de recurentul reclamant obligarea pârâtului la reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei formulate de S.C. B. împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcţia de control fiscal Vâlcea.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în data de 05.03.2004 persoana juridică S.C. B. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcţia de control fiscal Vâlcea, recurentul reclamant fiind administratorul societăţii. Prin Decizia nr. 89/2004, pârâtul a dispus suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate de S.C. B.. Prin Decizie emisă de pârât s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi încetarea procedurii administrative de soluţionare pe fond a contestaţiei formulate de S.C. B., ca urmare a radierii acesteia din ORC şi a încetării capacităţii de folosinţă.

Întrucât solicitarea recurentului reclamant vizează reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate de S.C. B., recurentul fost administrator al societăţii anterior menţionate nu are posibilitatea de a continua contestaţia administrativă a societăţii a cărui administrator a fost, nefiind prevăzută o transmitere a calităţii procesuală de la persoana juridică la persoana fizică.

Aserţiunile instanţei de fond sunt corecte, calitatea de titular al contestaţiei administrative nu poate fi preluată de reclamant, chiar dacă acesta ar justifica un interes în soluţionarea contestaţiei din perspectiva faptului că prin sentinţa civilă nr. 718/21.05.2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1167/21.11.2009, i-a fost atrasă răspunderea personală, în condiţiile Legii nr. 85/2014, privind procedura insolvenţei. Reclamantul avea posibilitatea de a-şi valorifica interesul prin formularea unei contestaţii în nume propriu sau, măcar, prin formularea unei cereri de intervenţie, conform art. 181 din O.G. nr. 92/2003.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 163/F-CONT din 19 iunie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.