Extraordinary annulment barred by strict 15-day deadline rather than one-year limit for final judgments

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 596 din 2 februarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2867 din 13 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză, nu se invocă de către contestator o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale cauzei, ci o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor legale care reglementează calificarea căii de atac şi eventual competenţa materială a Înaltei Curţi, susţineri în raport de care instanţa a constatat că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 596 din 2 februarie 2022 contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

2. Deciziile împotriva cărora a fost formulată calea extraordinară de atac

Prin decizia nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 596 din 2 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, prin decizia nr. 2481 din 11 mai 2023, aceeaşi instanţă a respins ca nefondată cererea formulată de revizuentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva celor două decizii menţionate, A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârilor şi soluţionarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii extraordinare de atac s-a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2022 a soluţionat cauza cu încălcarea normelor procedurale care reglementează principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Astfel, instanţa a soluţionat excepţiile invocate fără ca acestea să fie puse în discuţia contradictorie a părţilor, contestatorul neavând posibilitatea de a cunoaşte aceste excepţii, de a formula un răspuns sau de a propune probe în combaterea lor.

De asemenea, contestatorul a arătat faptul că nu a putut accesa citaţia transmisă prin email pentru termenul de judecată din 24.11.2022, situaţia repetându-se şi cu ocazia soluţionării cererii de completare a dispozitivului deciziei, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., ca urmare a nesoluţionării excepţiei de nelegalitate invocate în cauză.

A mai arătat contestatorul că Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe motiv că revizuirea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice, deşi în cazul de faţă prevalează art. 4 din aceeaşi lege, potrivit art. 20 alin. (2) raportat la art. 126 alin. (6) din Constituţia României, excepţia de nelegalitate invocată în cauză fiind o excepţie de procedură, dar şi una de fond care poate pune capăt procesului, nefiind necesare alte proceduri judiciare.

Indicând numeroase repere jurisprudenţiale şi doctrinare referitoare la principiul contradictorialităţii procesului civil, contestatorul a subliniat faptul că instanţa se poate pronunţa asupra unei excepţii numai după ce, în prealabil, a pus în discuţia părţilor acest incident procedural, pentru că altfel părţile sunt puse în imposibilitatea de a-şi formula apărarea corespunzătoare şi poate chiar în imposibilitatea de a cunoaşte temeiul respingerii cererii lor.

În final, contestatorul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 154 alin. (7) C. proc. civ. şi verificarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen .

3. Apărările formulate de intimat şi răspunsul la întâmpinare

Intimata Primăria Oraşului Năsăud a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, în principal respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, iar în subsidiar ca nefondată.

Contestatorul A. a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare. A precizat totodată şi faptul că termenul de exercitare şi motivare a contestaţiei în anulare curge, în cazul de faţă, de la data comunicării deciziei nr. 2481/11.05.2023.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Având în vedere susţinerile din calea de atac promovată şi solicitarea expresă de verificare a procedurilor de citare pentru termenele de judecată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma cărora va fi examinată prezenta contestaţie în anulare.

Din acest motiv, dar având în vedere şi faptul că potrivit textului de lege anterior menţionat contestaţia în anulare poate fi formulată şi împotriva hotărârilor definitive, nu doar împotriva hotărârilor instanţelor de recurs, urmează a fi respinsă excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac invocată de intimată.

În privinţa contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

De asemenea, conform art. 184 alin. (1) C. proc. civ. "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel", iar dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi cod statuează că atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În prezenta cauză, decizia nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată contestatorului la data de 6.04.2023, iar contestaţia în anulare a fost transmisă prin poştă electronică la data de 20.10.2023 .

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării hotărârii - 6.04.2023 şi s-a împlinit la data de 24.04.2023, Înalta Curte neputând primi susţinerile contestatorului referitoare la calculul acestui termen prin raportare la data comunicării deciziei pronunţate asupra cererii de completare a dispozitivului hotărârii.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident termenul de un an la care fac referire dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care acesta este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părţii posibilitatea de a formula contestaţia în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive. Acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, fără a avea semnificaţia că lasă la latitudinea părţilor posibilitatea să formuleze contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive. Cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depăşit, contestaţia va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii, cum este cazul în speţă.

Cu privire la natura termenului de un an pentru introducerea contestaţiei în anulare s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, în analiza excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 C. proc. civ. reţinând următoarele:

"18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că (...) legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen. Procedând în acest fel, legiuitorul nu a avut intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv de a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

19. Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. (. . . . . . . . . . . .)

23. În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. are semnificaţia unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive şi, totodată, exercitarea contestaţiei în anulare.

24. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale."

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă ulterioară a instanţei de contencios constituţional (Decizia nr. 399/4.07.2023, Decizia nr. 505/5.10.2023), astfel încât, pentru considerentele anterior expuse şi faţă de depunerea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 cu depăşirea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, reglementat de dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge ca tardiv formulată această cale extraordinară de atac .

În privinţa contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 2481 din 11 mai 2023, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cărora le pot fi subsumate susţinerile contestatorului "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Verificând lucrările dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată decizia nr. 2481 din 11 mai 2023 se constată că acesta conţine dovada comunicării citaţiei emise pentru revizuentul A. pentru termenul de judecată din data de 11 mai 2023 stabilit pentru soluţionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a actului de procedură de la fila x.

Se constată, aşadar, că prevederile legale anterior menţionate, care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acestuia la termenul la care a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată din această perspectivă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu.

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata Primăria Oraşului Năsăud.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2481 din 11 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.