Cassation appeal dismissed after tax litigation perimmed for six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 954 din 20.12.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare. S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Novaci.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, anularea în parte a sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii celui de-al doilea capăt de cerere privind acordarea şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 61.871 RON.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2024, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

2. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2218 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 954/20.12.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatele pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Novaci.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2218 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A..

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs astfel cum aceasta a fost formulată şi motivată, şi, pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., constatarea de către instanţa de recurs a neîntrunirii în cazul de faţă a condiţiilor imperative şi cumulative necesare pentru a opera perimarea, înţelegând recurenta să se raporteze la condiţia privind cauza/-ele neimputabile părţii în rămânerea dosarului în nelucrare timp de 6 (şase) luni.

Referitor la legalitatea îndeplinirii procedurii de citare/comunicare/informare a recurentei atât în ceea ce priveşte dispunerea suspendării la data de 09.04.2024, cât şi în ceea ce priveşte intervenirea perimării la data de 09.10.2024, respectiv citarea pentru termenul stabilit la data de 29.10.2024, justificat de faptul că actele doveditoare privind comunicarea/citarea nu sunt scanate şi arhivate la dosarul electronic la care aceasta are acces începând cu data de 16.10.2024, a solicitat verificarea legalităţii îndeplinirii procedurii de informare/comunicare/citare, cu consecinţa admiterii cererii de recurs şi înlăturării efectelor perimării, precum şi repunerea în termenul legal de a repune cauza pe rol.

În ceea ce priveşte contextul în care a intervenit suspendarea, respectiv perimarea prezentului dosar, a solicitat a se lua act de faptul că noua structură de conducere a recurentei A. a fost înscrisă în Registrul Asociaţiilor si Fundaţiilor la data de 20.06.2024, conform Extrasului din Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor nr. 737 din data de 25.06.2024, pe care l-a anexat.

A arătat că, având în vedere că până la data prezentei, fosta conducere a A. nu a procedat la predarea primirea arhivei/evidenţei juridice şi contabile, cu toate că s-a efectuat punerea în întârziere, inclusiv s-a formulat acţiune în instanţă având ca obiect obligaţia de a face, actualii reprezentanţi ai recurentei s-au aflat în imposibilitatea de a gestiona în condiţii optime atât activitatea internă, cât şi dosarele aflate pe rolul instanţelor. Astfel, identificarea prezentului dosar s-a efectuat în urma unui control de rutină, la data la care a fost înaintată cererea privind accesul la dosarul electronic, ulterior datei perimării.

Având în vedere considerentele expuse, recurenta a solicitat ca instanţa de recurs să constate faptul că în speţă nu se poate reţine culpa acesteia în lăsarea dosarului în nelucrare timp de 6 (şase) luni, astfel încât, condiţia privind existenta unor motive imputabile părţii nu este îndeplinită.

Raportat la principiul rolului activ al instanţei de judecată, a adresat solicitarea ca instanţa de recurs să califice aceasta situaţie în care se află drept o cauză de neimputabilitate.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 22 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes."

De asemenea, dispoziţiile art. 418 C. proc. civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât durează suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; în cazurile prevăzute de art. 412, cursul judecăţii este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Aşadar, pentru a interveni perimarea, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de şase luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie din motive imputabile părţii.

Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de şase luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop.

Înalta Curte reţine şi dispoziţiile art. 10 din C. proc. civ. care prevăd că "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

În lumina acestor considerente şi în raport de dispoziţiile legale enunţate, se constată că, în speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2024, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni, întrucât niciuna dintre părţi nu a recurat încheierea de suspendare a judecăţii şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură în vederea continuării judecării litigiului.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, niciuna dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri "de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu s-a invocat existenţa vreunui motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, în mod corect a reţinut curtea de apel că devin aplicabile dispoziţiile art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris şi nicio cerere în perioada dintre data suspendării cauzei - 09.04.2024 - şi data sesizării compartimentului arhivă - 10.10.2024 -, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor perimării.

Se constată, aşadar, că primul act efectuat de recurenta-reclamantă, respectiv cererea de repunere pe rol, înregistrată la dosar la data de 16.10.2024 (expediată prin poştă la data de 14.10.2024), pe care se întemeiază cererea de recurs invocându-se încălcarea dispoziţiilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ., este ulterioară sesizării în vederea discutării excepţiei perimării.

Or, un act de procedură îndeplinit, de părţi sau de instanţă, după împlinirea termenului de perimare, nu poate produce efectul suspensiv, împlinirea termenului de perimare operând ope legis. Chiar dacă o cerere de suspendare a cursului perimării este formulată înainte de termenul de judecată stabilit pentru discutarea perimării, instanţa nu o poate valorifica, fiind obligată să constate că termenul de perimare s-a împlinit. Prin simpla împlinire a termenului legal de perimare, calea de atac se perimă, independent de data la care instanţa stabileşte termen pentru constatarea perimării, astfel că în mod corect s-a reţinut de curtea de apel că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei niciunui motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare în sensul dispoziţiilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Este adevărat că unul dintre cazurile de suspendare a termenului de perimare reglementat de dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. priveşte timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Totodată, partea care invocă motive temeinic justificate care au împiedicat-o să stăruie în judecată trebuie să dovedească nu numai faptul apariţiei lor, ci şi durata acestora, pentru a fi posibilă determinarea întinderii perioadei de suspendare a cursului perimării, perioadă pe care legea nu o limitează.

În speţă însă, aspectele invocate de recurentă prin memoriul de recurs nu au fost prezentate ca atare în faţa Curţii de apel, aceasta formulând doar o cerere de repunere pe rol în care a menţionat dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., care reglementează altă situaţie decât redeschiderea judecăţii în urma suspendării, şi prin care a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

Această cerere a fost formulată şi expediată prin poştă la data de 14.10.2024, astfel cum s-a reţinut anterior, dată la care s-a îndeplinit şi procedura de citare cu recurenta, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, din care rezultă primirea citaţiei de către un funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, contrar susţinerilor din recurs ale recurentei în sensul că identificarea prezentului dosar s-a efectuat în urma unui control de rutină, la data la care a fost înaintată cererea privind accesul la dosarul electronic (16.10.2025 - dosar).

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de verificare a comunicării încheierii de suspendare, Înalta Curte constată că încheierea din data de 09.04.2024, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii s-a comunicat acesteia la data de 17.04.2024 conform dovezii de înmânare aflat la dosar, fiind primită de un funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei.

Conduita recurentei-reclamante este una culpabilă, ceea ce echivalează cu lipsa de stăruinţă în judecarea pricinii, întrucât aceasta nu a formulat cererea de reluare a judecăţii în termenul legal, curtea de apel în mod corect respingând cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă, în afara termenului, ca rămasă fără obiect.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că, în speţa de faţă, termenul de perimare s-a împlinit şi nu s-a invocat şi nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condiţiile legale.

Totodată, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecăţii, nici intimaţii din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că termenul de 6 luni prevăzut de lege s-a împlinit, acesta fiind calculat de la data de 09.04.2024, data la care s-a pronunţat suspendarea judecăţii, ca moment la care s-a efectuat ultimul act de procedură în cauză, în mod corect curtea de apel constatând perimat recursul.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Decizia nr. 2218 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.