Work permit refusal upheld after late application following expired legal residence.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 08.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtului IGI Arad nr. x din 10.04.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea actului emis de către pârât şi obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către societatea reclamantă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 816 din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări Arad din Cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei de emitere a avizului de angajare pentru numitul B.; fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 816 din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Arad din Cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că reclamanta A. S.R.L. a depus cererea pentru eliberarea unui nou aviz de angajare în muncă pentru lucrător permanent - schimbare angajator, pentru cetăţeanul B., la data de 29.03.2024, respectiv după expirarea celor 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj - 31.01.2024, astfel că s-a constatat incidenţa art. 17 alin. (1) din Legea nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România.

In acest context, pârâtul a apreciat că la momentul soluţionării cererii nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, fapt pentru care, în opinia sa, decizia de neacordare a avizului de angajare pentru lucrător permanent la persoană juridică - schimbare angajator nr. x din 10.04.2024, emisă de Serviciul pentru Imigrări Arad, este legală.

În privinţa susţinerilor din cererea introductivă, recurentul a învederat următoarele:

Solicitarea făcută on-line nu producea consecinţele juridice specifice depunerii cererii de aviz, în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, astfel cum s-a menţionat expres pe portal. Având în vedere aceste aspecte, reclamanta avea posibilitatea de a solicita devansarea termenului, la care a fost programată, în situaţia în care observa că acesta este fixat ulterior expirării perioadei de valabilitate a permisului unic al cetăţeanului străin, devansarea fiind posibilă şi atunci şi în prezent.

Faţă de toate aceste considerente, se constată că străinului i-a fost încetat contractul individual de muncă la data de 01.11.2023, şederea străinului devenind ilegală la data de 31.01.2024, iar cererea pentru eliberarea avizului de angajare a fost depusă online la data de 02.02.2024 în afara perioadei de 90 de zile prevăzută de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 şi a fost depusă la sediul structurii şi înregistrată la data de 29.03.2024, ceea ce denotă că a fost depusă după expirarea perioadei de şedere legală a cetăţeanului B. - 31.01.2024, astfel că refuzul de emitere a avizului de angajare este unul justificat.

În ceea ce priveşte împrejurarea că reclamanta a solicitat în data de 02.02.2024, o programare prin aplicaţia portaligi a Inspectoratului General pentru Imigrări, primind-o la data de 29.03.2024, în acest proces, documentele ataşate s-au verifcat sub aspectul existenţei, o analiză a condiţiilor de acordare a avizului de muncă fiind posibilă numai in procedura de soluţionare a acesteia, exclusiv ulterior înregistrării la ghişeul de lucru cu publicul.

Analiza fondului oricărei cereri adresate instituţiei se realizează de la momentul înregistrării la nivelul structurii teritoriale căreia i se adresează, în termenul legal de soluţionare stipulat de actele normative de funcţionare, incidente.

În condiţiile în care depunerea efectivă a cererii la sediul Inspectoratului General pentru Imigrări s-a realizat la data de 29.03.2024, după expirarea dreptului de şedere al străinului, în mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a avizului de angajare pentru străinul respectiv. Aplicaţia portaligi.mai.gov.ro reprezintă un serviciu de depunere a cererilor online prin care se urmăreşte scurtarea timpului de aşteptare în faţa ghişeului şi eficientizarea procesului de preluare a cererilor, serviciul nefiind obligatoriu.

Ca atare, angajatorul avea obligaţia de a se asigura că străinul se află în şedere legală la data depunerii cererii la ghişeul de lucru cu publicul, având posibilitatea efectivă de a depune cererea de eliberare a avizului de angajare înainte de data programată primită în aplicaţie.

Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, având în vedere că dreptul de şedere al străinului expirase la data 31.01.2024, instituţia pârâtă a dat dovadă de solicitudine şi a preluat cererea reclamantei, constatând însă imposibilitatea acordării avizului de angajare ca urmare a situaţiei juridice a străinului în cauză.

În condiţiile date, rezultă că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de muncă pentru cetăţeanul B. este legală şi temeinică, îndeplinind toate condiţiile de fond şi formă prevăzute de O.G 25/2014, având în vedere că la data de 31.01.2024, dreptul de şedere al străinului a încetat, şederea sa devenind ilegală, fapt pentru care s-a constatat că nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

A mai susţinut recurentul că, faţă de ansamblul operaţiunilor administrative desfăşurate de către emitentul actului litigios se poate observa că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigenţelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât şi în drept. Aşadar, actul administrativ a cărui anulare se solicită este legal şi temeinic motivat, neexistând un viciu de formă care să afecteze legalitatea sa. Astfel, faţă de cuprinsul actului litigios, nu se poate reţine nemotivarea sa, acesta întrunind exigenţele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunţarea constatărilor reţinute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluţionare a cererii.

Or, instanţa formulează apărări pentru S.C. A. S.R.L, în sensul că, deşi s-a învederat care este motivul refuzului eliberării avizului de angajare constând în nerespectarea prevederilor art. 4, alin. (2) lit. d) şi f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, se pare că apreciază că depunerea documentaţiei aferentă solicitării avizului de angajare este cu 3 zile după expirarea dreptului de şedere prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, deşi documentaţia nu este depusă la sediul structurii doar după 3 zile, ci abia în data de 29.03.2024.

Astfel, Curtea face abstracţie de prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, care prevede că străinul trebuie să părăsească teritoriul României înainte ca dreptul său de şedere să expire. Se pare că legea este doar interpretabilă în favoarea angajatorului şi a străinului, pentru care legea nu e obligatorie. Scuza pentru nedepunerea documentelor este lipsa vizei medicale pentru străinul ce urma să fie angajat.

Deşi instituţia a evidenţiat că termenul de soluţionare al cererii curge de la data depunerii la sediul structurii, adică 30 de zile de la data de 29.03.2024, Curtea a reţinut, contrar prevederilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, că în raport cu aceste prevederi, în lipsa oricăror distincţii, data depunerii cererii chiar şi numai în format online, nefiind relevantă data soluţionării. Curtea merge mai departe în reţinerile sale şi apreciază că termenul de soluţionare a cererilor nu poate fi imputat persoanelor interesate, insistând în apărările pe care le formulează pentru străin şi apreciind că interpretarea legii în sensul evidenţiat de Inspectorat ar avea o efect ineficacitatea termenului de 90 de zile, în care străinului îi este recunoscut dreptul de şedere în condiţiile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002.

Străinul a intrat pe teritoriul României în data de 08.02.2022, a ieşit la data de 06.06.2023 şi a intrat în data de 27.07.2023, dată de la care nu a mai ieşit de pe teritoriul României şi a rămas în şedere ilegală până la data formulării prezentei.

Astfel, în opinia recurentului, faţă de cuprinsul actului litigios, nu se poate reţine nemotivarea acestuia, acesta întrunind exigenţele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunţarea constatărilor reţinute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluţionare a cererii. Nu în ultimul rând, admiterea demersului reclamantei poate da naştere unei practici de care ulterior se poate preleva orice angajator, determinând în ultima perioadă o practică în rândul acestora, prin contestarea actelor administrative emise de instituţia noastră şi aglomerarea instanţelor competente cu situaţii de felul celei din cauza de faţă, eludând astfel spiritul şi litera cadrului normativ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 22 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad, în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, a solicitat anularea adresei privind soluţia nefavorabilă dată cererii sale şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul pakistanez B..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad formulând recurs întemeiat pe dispozţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile recurentului-pârât, în cauză fiind incident motivul de casare invocat de acesta.

Astfel, se constată că prima instanţă a concluzionat că circumstanţele reţinute de pârât la emiterea actului contestat echivalează cu un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, noţiune prin care, la rândul său, este definit refuzul nejustificat.

Contrar opiniei judecătorul fondului instanţa de control judiciar reţine că sentinţa recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute, în cauză nefiind identificat un caz de refuz nejustificat.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004:"(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; (…)"

Refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere nu se confundă cu răspunsul nefavorabil al autorităţilor publice, este esenţial ca acest refuz să fie ca urmare a unui exces de putere, definit, de art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, ca reprezentând exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Se constată că, din actele dosarului, rezultă că prin adresa din 11.04.2024, Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad i-a comunicat societăţii A. S.R.L. că cererea sa, de eliberare a avizului de angajare pentru cetăţeanul pakistanez B., a fost soluţionată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, în raport de faptul că străinului i-a fost prelungit dreptul de şedere în România, în scop de angajare, pentru perioada 27.04.2023 - 26.04.2024, şi că acestuia i-a încetat contractul individual de muncă la angajatorul anterior la data de 01.11.2023, iar începând cu data de 31.01.2024 acesta se află în şedere ilegală pe teritoriul României.

Se reţine că dispoziţiile legale aplicabile în speţă sunt următoarele:

Art. 4 din O.G. nr. 25/2014:

"(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.

(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (…) f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.".

Art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere."

Art. 17 din O.G. nr. 25/2014:

"(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE. (...)

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) şi f), după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

Art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj."

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că obţinerea avizului de angajare pentru cetăţenii străini este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor legale, printre acestea regăsindu-se şi aceea ca cererea să fie formulată în perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.

În lumina acestor considerente şi a dispoziţiilor legale antereferite, Înalta Curte reţine că cetăţeanul străin se află pe teritoriul Romaniei din cursul anului 2022, în baza vizei valabile, fiind angajat la S.C. C. S.R.L., cu contract de muncă nr. x/16.01.2022, încheiat în baza avizului de angajare obţinut de aceasta societate anterior angajării.

După încetarea raporturilor de muncă cu această societate, la data de 01.11.2023, societatea reclamantă a făcut demersurile legale necesare în vederea încadrării străinului în cadrul societăţii A. S.R.L., în funcţia de muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor COD COR 932906.

Astfel, în acest scop, în data de 02.02.2024, societatea reclamantă a solicitat programarea, prin aplicaţia portaligi a Inspectoratului General pentru Imigrări, primind termen la data de 29.03.2024, la care cererea şi documentele aferente au fost înregistrate la nivelul instituţiei, conform dispoziţiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "(1) Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la oricare dintre formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări." Cererea depusă efectiv la data de 29.03.2024 a fost soluţionată prin decizia de neacordare a avizului de angajare nr. x/10.04.2024.

La data înregistării acestei cereri, însă, cetăţeanul pakistanez B. nu mai îndeplinea condiţiile de şedere legală pe teritoriul României, întrucât permisul de şedere al acestuia îşi pierduse de drept valabilitatea la data de 31.01.2024, în baza art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condiţiile în care la data de 01.11.2023 cetăţeanul B. a încetat raporturile de muncă cu fostul angajator român S.C. C. S.R.L.

Prin urmare, la data înregistrării cererii societăţii intimate, respectiv 29.03.2024, permisul unic de muncă expirase. Corelativ, dreptul de şedere al cetăţeanului străin B. încetase de drept, cu consecinţa neîndeplinirii condiţiilor legale pentru acordarea avizului de muncă.

Aşa fiind, se constată că, la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, cetăţeanul străin nu mai îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată cu interpretarea greşită a acestor dispoziţii legale, care impuneau soluţia de respingere a cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetăţeanul străin, faţă de neîndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea acestuia, actul administrativ a cărui anulare se solicită fiind legal şi temeinic motivat, neexistând motive de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Arad nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, pentru toate argumentele expuse impunându-se reformarea sentinţei recurate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Arad din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări împotriva sentinţei nr. 816 din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Pentru Imigrări Arad din cadrul Inspectoratului General Pentru Imigrări, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.