Enforcement of judgment ordering government to implement action sale to employees: appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.07.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Primul Ministru al României, a formulat cerere de executare silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă.

A fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, excepţia lipsei de obiect şi excepţia lipsei de interes.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Primul Ministru al României, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea cererii de executare silită.

În motivarea recursului, a susţinut în esenţă că instanţa de fond a respins cererea, ca neîntemeiată, pentru motivul că debitorul pârât Guvernul României ar fi executat, prin adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, obligaţia stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.

A susţinut că Guvernul a adoptat prin H.G. nr. 746/08.06.2022 ceea ce îi era interzis prin titlul executoriu, iar ceea ce trebuia să facă nu a făcut, amânând mult peste termenul legal adoptarea procedurilor şi condiţiilor vânzării şi transferând adoptarea acestora în sarcina altui organ al administraţiei (căruia, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2015, titlul executoriu nu îi este opozabil).

Chiar dacă ceea ce ar fi trebuit să facă Guvernul ar fi fost să stabilească cota de capital ce se înstrăinează către salariaţi şi momentele când se va realiza vânzarea, H.G. nr. 746/2022 nu valorează executare. Astfel, dacă debitorul trebuia să stabilească momentele la care se va efectua vânzarea (lăsând la o parte că este neconstituţional ca legiuitorul, printr-o lege, să permită administraţiei să stabilească aceasta când şi dacă va pune în executare legea), prin H.G. în discuţie debitorul a stabilit doar momentul când vânzarea acţiunilor se va finaliza, respectiv 31.12.2023. În ceea ce priveşte momentul când va începe vânzarea acţiunilor către salariaţii B., acesta nu este stabilit.

A mai arătat că dacă Ministrul Energiei va stabili, în viitor, procedurile, termenele şi condiţiile în care se va realiza vânzarea pachetului de acţiuni, rezultă că nici măcar termenul în care se va finaliza vânzarea, singurul stabilit prin H.G. nr. 746/2022, nu va fi respectat, de vreme ce acel ministru este autorizat să stabilească şi termenele.

Pe de altă parte, a susţinut că nici din punct de vedere strict formal H.G. nr. 746/2022 nu valorează executarea obligaţiei, nici măcar cea pe care a înţeles-o Guvernul.

Ca urmare, potrivit legii, procentul de 8% din capitalul social care se vindea salariaţilor aparţinea societăţii B. S.A. şi era stabilit la data privatizării societăţii.

În schimb, procentul din capitalul social stabilit prin H.G. nr. 746/2022, diminuat la doar 1%, aparţine societăţii B. S.A. şi se referă la momentul vânzării acţiunilor către salariaţi (în prezent sau, mai corect spus, în viitor, de vreme ce nu există încă procedurile, termenele şi condiţiile în care să se efectueze această vânzare):

(1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării.

Pe de altă parte, recurentul arată că instanţa de fond nu a luat deloc în discuţie apărarea făcută în întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2022, având acelaşi obiect precum prezenta speţă, în care, ulterior adoptării H.G. nr. 746/2022, pârâtul recunoaşte nu numai că nu a îndeplinit obligaţia stabilită în titlul executoriu, dar că nici nu ştie cum să o pună în executare şi că, oricum, pentru aceasta ar avea nevoie de concursul Ministerului Energiei.

Sub aspectul acestei recunoaşteri, hotărârea recurată este nemotivată.

Având în vedere şi recunoaşterea Guvernului, făcută la un moment ulterior adoptării H.G. nr. 746/2022, că respectivul act administrativ normativ nu valorează plata obligaţiei stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, prezumţia de legalitate a H.G. nu mai acţionează şi instanţa de executare era obligată să constate că nu existau procedurile şi condiţiile vânzării, să constate că debitorul Guvern nu a executat obligaţia stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, să admită cererea de executare silită formulată şi să ia măsurile de constrângere prevăzute de lege - penalitatea şi amenda - în scopul determinării pârâţilor la executarea în natură a obligaţiei.

A considerat recurentul-reclamant că prima instanţă nu a luat în considerare argumentele pe care acesta le-a expus în apărare, hotărârea fiind nemotivată şi neconţinând considerentele pentru care s-a apreciat că H.G. nr. 746/2022 valorează îndeplinirea obligaţiei. De asemenea, nu a fost avută în vedere nici împrejurarea că, într-un alt litigiu, purtat în dosarul nr. x/2022, Guvernul României a recunoscut, prin întâmpinare, că nu a îndeplinit obligaţia stabilită în titlul executoriu.

Nu în ultimul rând, a mai arătat recurentul că prima instanţă a încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu, care a stabilit atât ce debitorul nu are dreptul să facă - să modifice cota de capital care se vinde salariaţilor B., prevăzută în lege şi să stabilească momentele când se va realiza vânzare, cât şi ce debitorul este obligat să facă - să pună în executare, din punct de vedere administrativ, dispoziţiile din actul normativ superior, cu putere de lege, adică să adopte Normele de aplicare care reglementează procedurile şi condiţiile vânzării.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Este de reţinut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:

"Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ţine evidenta acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucureşti au dreptul sa achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8 % din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în condiţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâţilor la executarea deciziei nr. 2370/08.05.2019 a Î.C.C.J. - S.C.A.F., prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României şi plata penalităţilor de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanţă a constatat că cererea este neîntemeiată, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamantul a susţinut, în esenţă, că prin emiterea H.G. nr. 746/2022, Guvernul României nu a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019. Aşadar, problema de drept dedusă judecăţii în calea de atac este aceea a verificării corectei aplicări de către prima instanţă a prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport de obligaţia instituită prin titlul executoriu.

Din analiza dispozitivului deciziei nr. 2370/2019, în raport de prevederile art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997, Înalta Curte reţine că hotărârea la emiterea căreia a fost obligat Guvernul României trebuia să stabilească, pe de-o parte, cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi, iar pe de altă parte, momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor. Or, prin H.G. nr. 746/2022 s-a stabilit că vânzarea acţiunilor se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023, iar cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi este de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, dispoziţii care corespund obligaţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

În sprijinul afirmaţiei neexecutării titlului executoriu, recurentul-reclamant a susţinut că H.G. nr. 746/2022 stabileşte că va fi vândută o cotă de 1%, iar nu de 8% din acţiunile B., astfel cum s-a dispus prin titlul executoriu şi nu detaliază în întregime modalitatea de punere în executare a obligaţiei, care este delegată altei autorităţi publice (Ministerul Energiei).

Având în vedere faptul că, prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de actiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar prin H.G. nr. 746/2022 s-a aprobat vânzarea unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că pârâtul debitor a respectat obligaţiile stabilite prin titlul executoriu.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, prin decizia Înaltei Curţi nu s-a stabilit că hotărârea de guvern trebuie să dispună vânzarea de acţiuni într-un procent fix de 8% din capitalul social, ci, în acord cu art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, procentul de acţiuni urma a fi stabilit prin hotărârea de guvern până la limita de 8%. Acest text de lege recunoaşte autorităţii publice dreptul de a stabili cota procentuală din capitalul social, în raport de care se pot vinde acţiunile, până la limita de 8%, iar această marjă de apreciere a fost reţinută şi în dispozitivul titlului executoriu, fiind exercitată prin adoptarea H.G. nr. 746/2022.

Totodată, H.G. nr. 746/2022 prevede şi termenul limită până la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către salariaţii B. - 31 decembrie 2023.

Cum prin H.G. nr. 746/2022 Guvernul României a stabilit atât cota procentuală în care se vor vinde acţiunile, cât şi termenul până la care acestea se vor vinde, obligaţia prevăzută de titlul executoriu a fost îndeplinită, iar împrejurarea că hotărârea de guvern nu cuprinde totalitatea procedurilor ce ar trebui urmate în vederea vânzării efective ori data la care va începe procedura de vânzare nu poate fi interpretată ca o neexecutare a hotărârii judecătoreşti. Câtă vreme titlul executoriu şi dispoziţiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 nu impun obligaţia reglementării, prin hotărârea de guvern, a întregii proceduri de vânzare a acţiunilor şi nu impun ca procedura să se desfăşoare nemijlocit de către Guvernul României, pârâtul a avut posibilitatea de a aproba prin hotărâre de guvern doar cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi termenul până la care se va face vânzarea, urmând ca restul procedurilor să fie stabilite ulterior, în speţă prin ordin de ministru (emis de Ministerul Energiei).

Toate aceste aspecte au fost valorificate de instanţa de fond prin sentinţa recurată, care, contrar susţinerilor din recurs, a analizat apărările reclamantului şi a prezentat motivele pentru care acestea au fost înlăturate şi s-a apreciat că obligaţia din titlul executoriu a fost îndeplinită.

Recurentul-reclamant a mai invocat un argument referitor la nerespectarea, prin H.G. nr. 746/2022, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/1997, care prevedeau că se va vinde către salariaţi un procent de acţiuni aparţinând societăţii B. S.A. stabilit la data privatizării societăţii, pe când prin hotărârea de guvern se dispune vânzarea unui procent de 1% din acţiunile societăţii B. S.A., din capitalul social înregistrat la data vânzării. Înalta Curte constată că, din cuprinsul dispozitivului titlului executoriu rezultă cu claritate că obligaţia stabilită în sarcina Guvernului României este aceea a vânzării de acţiuni aparţinând B. S.A., iar nu B. S.A., această din urmă societate fiind supusă procedurii de privatizare. Acţiunile aflându-se în prezent în patrimoniul B. S.A., este firească menţiunea că vânzarea se va face din acţiunile ce fac parte din capitalul social al acestei societăţi la data vânzării.

Nefondată este şi critica referitoare la nevalorificarea pretinsei "recunoaşteri" a Guvernului României cu privire la neexecutarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, făcută în cuprinsul unui act procesual depus într-o altă cauză. Instanţa de executare este ţinută să soluţioneze cauza doar în raport de actele şi lucrările cauzei pendinte, respectiv de argumentele şi apărările expuse de părţi în speţa cu care este învestită, neputându-se raporta la acte procesuale ale părţilor din alte litigii, purtate într-un alt cadru procesual subiectiv şi obiectiv. Fiecare cauză beneficiază de o specificitate dată de obiectul cererii, de pretenţiile concrete ale reclamantului, de probele pe care se sprijină aceste pretenţii, aspecte care, chiar şi în cazul unor litigii cu grad de similaritate ridicat, pot determina formularea unor apărări diferite şi o analiză distinctă din partea instanţei de judecată. În concluzie, instanţele de judecată nu pot face aprecieri cu privire la susţinerile părţilor din alte cauze şi care nu se află în conexiune cu pricinile cu care sunt învestite, criticile recurentului-reclamant fiind, astfel, nefondate.

Înalta Curte mai reţine că răspunderea reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcţionează ca un mijloc de constrângere la executare. Prin reglementare, caracter şi scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte obligarea la executarea titlului executoriu şi sancţionarea conducătorului autorităţii publice.

Or, în cauza de faţă, la momentul soluţionării cererii de către prima instanţă, nu se justifica aplicarea acestor mijloace de constrângere, având în vedere adoptarea H.G. nr. 746/2022 anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut că cererea este neîntemeiată, întrucât obligaţia stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită.

În privinţa ultimului argument invocat prin cererea de recurs, cel vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat a titlului executoriu a cărui executare silită se solicită, Înalta Curte constată neîndeplinirea în cauză a cerinţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în sensul art. 430-431 din C. proc. civ., precum şi faptul că executarea obligaţiei stabilite prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019, într-o manieră criticată de către recurent, nu echivalează cu nesocotirea de către prima instanţă a autorităţii de lucru judecat a deciziei menţionate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2138 din 23 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.