Appeal succeeds: ANRE fine annulled for failure to rule on merits, case remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, în data de 25.01.2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare, ANRE), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate că Decizia nr. 2890/18.12.2023 de stabilire şi individualizare a sancţiunii, precum şi actele premergătoare acesteia emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei sunt lovite de nulitate absolută.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1281 din 08.07.2024, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată cuprinde considerente contradictorii şi nu răspunde la criticile de nelegalitate formulate de parte privind imposibilitatea reţinerii unei faptei contravenţionale în sarcina societăţii, săvârşite cu vinovăţia prevăzută de cadrul normativ aplicabil, precum şi încadrarea greşită a situaţiei de fapt descrise în decizia atacată în prevederile legale.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a normelor de drept material.

Criticile de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare au fost prezentate de recurentă la dosar recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru apărările expuse la dosar recurs.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil în speţă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în anularea Deciziei nr. 2890/18.12.2023 emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în temeiul art. 95 alin. (2) şi alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi art. 7 din Procedura privind stabilirea şi individualizarea sancţiunilor contravenţionale raportat la cifra de afaceri rezultate din activitatea de control, aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/2022, prin care a fost aplicată societăţii recurente sancţiunea amenzii contravenţionale de 1% din cifra de afaceri înregistrată din vânzarea energiei electrice în anul 2022, respectiv amenda în cuantum de 2.323.160,64 RON.

Situaţia de fapt reţinută în cuprinsul deciziei contestate este următoarea:

În lunile aprilie, mai, iunie, cantitatea alocată prin MACEE a depăşit consumul clienţilor finali, astfel că A. ar fi avut obligaţia transmiterii unei notificări de modificare a prognozei lunare suplimentare cu 3 zile înainte de data organizării procedurii de achiziţie, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Anexa nr. II la O.U.G. nr. 27/2022, după cum urmează:

(i) pentru luna aprilie, până la data de 23.03.2023, inclusiv;

(ii) pentru luna iunie, până la data de 21.05.2023, inclusiv (conform calendarului publicat de OPCOM S.A.. pe site-ul propriu).

Astfel, A.N.R.E. a apreciat că fapta reţinută constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1% la 5% din cifra de afaceri anuală din anul financiar anterior sancţionării, conform art. 16 alin. (7)5 lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în art. 2 din decizia analizată s-a stabilit faptul că:

"Doamna B., în calitate de agent constatator, aplică societăţii A. S.R.L. sancţiunea contravenţională stabilită la art. 1, prin încheierea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională."

După cum s-a arătat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat de către recurentă, sentinţa contestată cuprinde motive contradictorii şi a fost pronunţată fără a se judeca fondul, după cum se va releva în cele ce succed.

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că, după cum se susţine de către autoarea recursului de faţă, aceasta cuprinde considerente contradictorii.

În concret, prima instanţă reţine faptul că prin decizia contestată a fost stabilită atât fapta contravenţională cât şi sancţiunea aplicabilă. Apoi, se arată că, ulterior, a fost aplicată părţii sancţiunea contravenţională prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. x/20.12.2023. Cu toate acestea, instanţa concluzionează în mod contradictoriu în sensul că fapta contravenţională şi sancţiunea aplicabilă ar fi fost constatate prin Procesul-verbal, astfel că cele două critici din cererea de chemare în judecată - referitoare la imposibilitatea reţinerii unei fapte contravenţionale în sarcina societăţii şi la încadrarea eronată a situaţiei de fapt în prevederile legale - vor fi analizate în cadrul plângerii contravenţionale.

În consecinţă, argumentaţia primei instanţe este contradictorie, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare analizat.

6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Recurenta invocă încălcarea celor două principii anterior nominalizate în condiţiile în care instanţa de fond a respins în mod nelegal acţiunea judiciară cu care a fost investită fără a analiza cele două critici de nelegalitate invocate de aceasta, respectiv imposibilitatea reţinerii unei faptei contravenţionale în sarcina societăţii, săvârşite cu vinovăţia prevăzută de cadrul normativ aplicabil, precum şi încadrarea greşită a situaţiei de fapt descrise în decizia atacată în prevederile legale.

Prima instanţă a apreciat că nu e poate investi cu soluţionarea criticilor de nelegalitate anterior prezentate, întrucât acestea pot fi formulate doar în cadrul plângerii contravenţionale având ca obiect verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 20.12.2023.

Instanţa de control judiciar nu poate primi argumentaţia instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (7)5 lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, nerespectarea obligaţiilor prevăzute în anexa II de către operatorii economici (cele nominalizate la art. 7 alin. (1) şi (4), art. 10 şi art. 13 constituie contravenţie, care se constată şi se sancţionează de către ANRE cu amendă contravenţională de la 1% la 5% din cifra de afaceri anuală din anul financiar anterior sancţionării corespunzătoare activităţii licenţiate.

Împrejurarea că fapta imputată recurentei prin decizia contestată, respectiv neîndeplinirea obligaţiei de a-şi ajusta prognoza de consum suplimentară transmisă la OPCOM S.A. pentru lunile aprilie- iunie 2023, reprezintă contravenţie şi că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 27/2022 nu este de natură a justifica concluzia primei instanţe în sensul că nu ar putea fi analizate în cadrul dosarului de faţă aspecte privind imposibilitatea reţinerii unei fapte contravenţionale în sarcina societăţii recurente şi încadrarea eronată a situaţiei de fapt în prevederile legale. Este de observat faptul că raţionamentul logico-juridic care a stat la baza acestei concluzii este nelegal.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă trebuia să ţină seama de împrejurarea că există o reglementare legală specială care instituie o procedură de constatare şi sancţionare contravenţională cu caracter special, iar aceasta se aplică cu prioritate, conform principiului de interpretare juridică specialia generalibus derogant.

Este adevărat faptul că, potrivit prevederilor art. 16 alin. (8) din O.U.G. nr. 27/2022, contravenţiilor menţionate în cuprinsul acestui articol le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 8 alin. (2) lit. a), art. 28 alin. (1) şi art. 29 din ordonanţa anterior menţionată. Însă, acest fapt nu poate conduce la concluzia că procedura de constatare a faptei contravenţionale, de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi actele întocmite în acest sens sunt identice în cele două reglementări normative.

Astfel, conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/2022, săvârşirea faptei contravenţionale este constatată printr-un raport de control, iar în baza acestuia din urmă este elaborat un referat prin care se propune motivat stabilirea şi individualizarea amenzii contravenţionale raportată la cifra de afaceri prin decizie a Comitetului de reglementare, adoptată cu votul majorităţii simple.

În temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din acelaşi Ordin:

"În baza raportului de control, a referatului şi a datelor şi informaţiilor suplimentare, dacă au fost solicitate, Comitetul de reglementare se întruneşte în şedinţă, în vederea stabilirii şi individualizării sancţiunii contravenţionale prin decizie care se adoptă cu votul majorităţii simple, în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii referatului la secretariatul Comitetului de reglementare."

Aşadar, Comitetul de reglementare, în urma analizei:

• fie emite o decizie în sensul neaplicării sancţiunii contravenţionale, dacă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Ordinul A.N.R.E. nr. 12/2022 se ajunge la concluzia că gravitatea faptei săvârşite nu impune sancţionarea cu un anumit procent din cifra de afaceri;

• fie emite o decizie de stabilire şi individualizare a sancţiunii contravenţionale, care cuprinde elementele obligatorii, enumerate în cuprinsul art. 6 din Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 12/2022, printre care se regăsesc:

"1. datele de identificare ale persoanei juridice controlate;

2. descrierea faptei contravenţionale săvârşite cu indicarea gravităţii, datei şi a duratei faptei, a impactului produs asupra pieţei sau asupra clientului final, după caz;

3. prezentarea circumstanţelor agravante şi/sau atenuante;

4. dispoziţia legală încălcată;

5. sancţiunea stabilită şi individualizată;

6. dreptul persoanei juridice controlate de a contesta decizia, termenul de contestaţie şi instanţa competentă."

În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adoptării, decizia se comunică persoanei juridice controlate, care o poate contesta în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Ulterior, în baza deciziei de stabilire şi individualizare a sancţiunii, este emis procesul-verbal de constatare şi sancţionare, care se comunică persoanei juridice controlate, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 8 din O.U.G. nr. 27/2022.

Spre deosebire de reglementarea specială din Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 12/2022, O.G. nr. 2/2001 dispune că săvârşirea faptei contravenţionale şi aplicarea sancţiunii se face printr-un proces-verbal, cu excepţia cazului în care, potrivit actului normativ de sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are competenţa să aplice sancţiunea, caz în care aplicarea şi individualizarea sancţiunii se face prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, procesul-verbal reglementat de Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 12/2022 în mod evident nu este echivalent celui reglementat de O.G. nr. 2/2001, câtă vreme cel dintâi este emis în baza deciziei emise de Comitetul de reglementare, prin care a fost stabilită, prin vot, fapta contravenţională, dispoziţia legală încălcată şi s-a procedat la individualizarea şi stabilirea sancţiunii (spre deosebire de cel de al doilea, care cuprinde toate elementele pe care decizia emisă de Comitetul de reglementare le are).

Pe cale de consecinţă, concluzia primei instanţe, în sensul că analiza coroborată a prevederilor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 27/2022 şi Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 12/2022, cu cele generale din materia contravenţiilor, reglementate prin O.G. nr. 2/2022 conduc spre concluzia că actul constatator al contravenţiei este reprezentat de procesul-verbal contravenţional, care poate fi atacat prin plângere contravenţională, astfel că elementele ce ţin de fapta contravenţională reţinută, de existenţa acesteia, de săvârşirea ei cu vinovăţie nu ar putea fi cercetate în prezenta cauză, relevă greşita interpretare şi aplicare a legii.

În raport de soluţia pronunţată în cauză, Înalta Curte reţine că recurenta nu a beneficiat de un proces echitabil în condiţiile în care acţiunea sa nu a fost soluţionată pe fond, prin analizarea criticilor de nelegalitate formulate de parte în ceea ce priveşte decizia dedusă judecăţii.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În rejudecare, instanţa de trimitere trebuie să se pronunţe asupra tuturor criticilor de nelegalitate invocate de parte prin acţiunea în contencios administrativ, respectiv să analizeze respectarea prevederilor cuprinse în Ordinul A.N.R.E. nr. 12/2022, în concret cele referitoare la imposibilitatea reţinerii unei fapte contravenţionale în sarcina Societăţii şi la încadrarea eronată a situaţiei de fapt în prevederile legale incidente în materie.

6.3. În raport de soluţia anterior arătată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune să analizeze celelalte critici de nelegalitate prezentate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1281 din 8 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.