Work permit issuance: validity of online submission date versus physical filing date and compatibility of requested occupation with registered business activity

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul Imigrări Iaşi şi Biroul Imigrări Vaslui, solicitând:

- Anularea Deciziilor cu nr. x şi 5537387 ambele din 22.05.2024 şi 5546006 din 28.05.2024, toate emise de Serviciul Imigrări Iaşi privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetăţeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x şi obligarea intimatului Serviciul Imigrări Iaşi la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L.;

- Anularea Deciziei nr. x emise de Biroul Imigrări Vaslui privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 12 cetăţeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x şi obligarea intimatului Biroul Imigrări Vaslui la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul pentru Imigrări Iaşi şi Biroul pentru Imigrări Vaslui.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că procedura de obţinere a unui aviz de angajare pentru cetăţeni non UE presupune două faze, prima fiind etapa online care se derulează pe portalul online al autorităţii de imigrare, prin care se creează un profil al candidatului pentru avizul de angajare şi la care se ataşează obligatoriu dosarul complet de documente solicitat de autorităţile de imigrare.

Documentele reprezintă un dosar complet, acestea fiind verificate online de operatorii IGI şi care generează electronic un număr de înregistrare al dosarului şi un termen de depunere în format fizic a dosarului, respectiv pentru etapa a doua.

A apreciat recurenta că veritabilul dosar de documente depuse online nu poate echivala cu un formular de obţinere a programării la ghişeu. Această depunere online se finalizează cu generarea unui număr de înregistrare, care este o dată certă, pentru că trebuie să se regăsească pe dosarul fizic, după acest număr de înregistrare generat online efectuându-se verificarea la ghişeu a dosarului de către funcţionarul public.

Acest număr de înregistrare are o însemnătate pentru că, în lipsa acestuia, dosarul nu este preluat de către funcţionarul public; totodată, în funcţie de această dată a înregistrării online se naşte obligaţia instituţiei publice de a verifica documentele depuse sub incidenţa legii în vigoare la acel moment.

În mod eronat a reţinut instanţa de fond că înregistrarea electronică a documentelor nu naşte în sarcina intimatelor altă obligaţie decât cea a programării, din moment ce există reglementări legislative atât pe dreptul comun, cât şi prin legi speciale prin care s-au legiferat măsuri de simplificare la nivelul instituţiilor publice.

Astfel, statul interzice instituţiilor publice să condiţioneze soluţionarea cererilor ce le sunt adresate prin solicitarea depunerii în format fizic; în acelaşi timp, statul practic impune instituţiilor publice să implementeze comunicarea electronică în deservirea publicului.

În concluzie, data înregistrării online, respectiv 29.02.2024, este data în funcţie de care trebuiau verificate condiţiile de acordare sau nu a avizelor de angajare a cetăţenilor nonUE, iar nu data depunerii fizice a documentelor.

Un al doilea motiv de critică se referă la construcţia logică greşită a instanţei când a analizat condiţia activităţii economice prin prisma funcţiei de sortator produse pentru care a solicitat avize de angajare a cetăţenilor nonUE.

A arătat recurenta că avea şi are salariaţi cu această funcţie, astfel că este evident că, din moment ce există în statul de funcţii angajaţi activi cu funcţia de sortator produse, aceştia desfăşoară activitate remunerată.

Totodată, recurenta a arătat că este un prestator de servicii în folosul unui alt agent care are calitatea de beneficiar în baza unui contract de prestări servicii. Natura juridică a unui astfel de contract de prestări servicii presupune prin însăşi definiţia juridică existenţa unui agent economic prestator care efectuează servicii în folosul unui alt agent economic denumit beneficiar, contra unei sume de bani numită preţ.

Al treilea motiv de critică este faptul că instanţa a considerat inutilă verificarea unui motiv invocat de recurentă, respectiv cel prin care a făcut trimitere la dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2024.

A mai susţinut recurenta că, în opinia sa, pentru a angaja un salariat de sortator produse cod COR 432106 nu este obligatoriu să deţii un depozit şi activitatea de Depozite cod CAEN 5210.

De altfel, condiţia prevăzută de art. 4 din O.G. nr. 25/2014 este aceea ca angajatorul solicitant să desfăşoare activităţi compatibile cu cea solicitată prin avizul de muncă, şi nu identice.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă relevă faptul că reclamanta A. S.R.L. a înregistrat la data de 29.02.2024, prin intermediul aplicaţiei x@x.ro administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări, un număr de 28 de solicitări privind emiterea avizelor de angajare în muncă pe numele unor cetăţeni străini.

Ca urmare a solicitărilor înregistrate, reclamanta a fost informată pe e-mail despre faptul că în zilele de 07.05.2024, respectiv 08.04.2024, a fost programată pentru a se prezenta la sediul Biroului pentru Imigrări al judeţului Vaslui în scopul depunerii unui număr de 13 cereri şi în datele de 23, 25, 29.04.2024 şi 07.05.2024 la Serviciul pentru Imigrări al judeţului Iaşi în scopul depunerii unui număr de 15 cereri.

La datele programate, angajatorul S.C. A. S.R.L. a depus la Biroul pentru Imigrări Vaslui în zilele de 07.05.202.4 şi 08.05.2024 un număr de 13 cereri pentru eliberarea avizului de angajare în muncă privind 13 cetăţeni din Pakistan.

De asemenea, reclamanta a depus la Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Iaşi în 23.04.2024 un număr de 4 cereri, în 25.04.2024 un număr de 8 cereri pentru eliberarea avizelor de angajare în cazul a 8 cetăţeni din Pakistan, în data de 29.04.2024 un număr de 2 cereri, iar în ziua de 07.05.2024 cererea cu nr. x pentru un cetăţean din Pakistan.

Prin Decizia nr. x emisă de Biroul Imigrări Vaslui au fost respinse solicitările înregistrate cu nr. x de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 13 cetăţeni din Pakistan. Aceeaşi soluţie a fost luată şi prin deciziile nr. x şi 5537387, ambele din 22.05.2024, şi 5546006 din 28.05.2024, emise de Serviciul Imigrări Iaşi privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetăţeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x.

Deciziile emise de Serviciul de Imigrări Iaşi şi cea emisă de Biroul de Imigrări Vaslui au avut ca motive comune nerespectarea condiţiei impuse de art. 4 alin. (2) lit. a) şi 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, iar cea emisă de Biroul de Imigrări Vaslui un motiv suplimentar, neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

Între data formulării solicitărilor iniţiale pe platforma informatică şi data programării pentru depunerea documentelor, la data de 22.03.2024, prin O.U.G. nr. 25/2024, a fost modificată O.G. nr. 25/2014, prin impunerea societăţilor care solicitau avizele de muncă a unei noi condiţii, aceea ca angajatorul să desfăşoare efectiv activitate în domeniul de activitate pentru care solicită avizul de angajare de minimum 1 an (art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014).

În acest context, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat:

- anularea Deciziilor cu nr. x şi 5537387 ambele din 22.05.2024 şi 5546006 din 28.05.2024, toate emise de Serviciul Imigrări Iaşi privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetăţeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x şi obligarea intimatului Serviciul Imigrări Iaşi la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L.;

- anularea Deciziei nr. x emise de Biroul Imigrări Vaslui privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcţia de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 12 cetăţeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x şi obligarea intimatului Biroul Imigrări Vaslui la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L..

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; totodată, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Serviciul pentru Imigrări Iaşi şi Biroul pentru Imigrări Vaslui, ca neîntemeiată.

Reclamanta a contestat sentinţa de fond şi a formulat critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În cauză nu poate fi reţinut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., subsumat căruia recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a încălcat şi a aplicat în mod eronat dispoziţiile legii materiale atunci când a considerat că data depunerii cererii on-line nu are nici o relevanţă juridică, data depunerii cererii fiind, deci, data depunerii fizice la ghişeu.

În opinia sa, legea care este aplicabilă şi de care trebuie ţinut cont la eliberarea avizelor de muncă este legea după care solicitantul şi-a format atitudinea/comportamentul la momentul înregistrării cererii on-line.

Înalta Curte, în acord cu opinia primei instanţe, constată că, în cauză, chestiunea litigioasă dedusă judecăţii constă în identificarea momentului la care se consideră depusă cererea pentru obţinerea avizului de angajare la pârât, recurenta-reclamantă susţinând inclusiv prin memoriul de recurs că acesta este momentul încărcării on-line a cererii şi a documentaţiei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, în vederea obţinerii avizului de angajare, angajatorul depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere însoţită de o serie de documente.

Pe portalul Inspectoratului General pentru Imigrări (https://portaligi.mai.gov.ro/portaligi/) apar următoarele menţiuni:

Încărcarea documentelor este opţională până la 72 de ore înaintea datei programării. Între 72 de ore şi 48 de ore înainte de data programării solicitantul este nevoit să încarce toate documentele obligatorii ataşate la solicitarea respectivă, urmând ca după 48 de ore înainte de data programării acesta să nu mai poată modifica documentele ataşate. Dacă nu au fost ataşate documentele obligatorii cu 48 de ore înainte de data programării, aceasta este anulată, solicitarea trecând în starea "Anulată - documente obligatorii neataşate".

"Transmiterea online a cererii şi a documentelor necesare nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României (...) Termenul legal de soluţionare a cererii curge de la data prezentării la ghişeu în scopul înregistrării cererii şi, după caz, a preluării datelor biometrice. (...)"

În aceste condiţii, se observă că completarea on-line a cererii se face exclusiv cu scopul obţinerii unei programări, data de depunere a cererii pentru eliberarea avizului de muncă fiind data la care solicitantul se prezintă efectiv la ghişeu, conform programării obţinute on-line, şi depune cererea aferentă obţinând un număr de înregistrare în acest sens (dată certă).

În lumina acestor considerente şi a dispoziţiilor legale antereferite, instanţa de control judiciar constată că, în ceea ce priveşte cererile încărcate în platforma electronică de către recurenta-reclamantă la data de 29.02.2024, aşa cum rezultă din actele dosarului, încărcarea on-line a documentaţiei aferente cererilor de obţinere a avizelor este făcută în scopul exclusiv al programării datei de prezentare la ghişeu pentru înregistrarea propriu-zisă a cererilor împreună cu documentaţia aferentă. Înregistrarea electronică pe platformă a solicitării de eliberare a avizului de angajare nu naşte în sarcina pârâtei altă obligaţie decât pe aceea de a o programa pentru depunerea cererii şi a documentelor la ghişeu, nicidecum obligaţia de soluţionare a acestei cereri.

În concret, din înscrisurile depuse de reclamantă la termenul de judecată acordat în dosarul de fond, rezultă că, după înregistrarea on-line a cererilor, a fost stabilit termen pentru depunerea actelor la ghişeul Biroului pentru Imigrări al Judeţului Vaslui pentru datele de 23, 25, 29.04.2024, 07.05.2024 şi 08.05.2024.

Astfel, cererile depuse on-line de către reclamantă au fost urmate de prezentarea personală la ghişeu a împuternicitului acesteia în vederea depunerii documentelor aferente cererilor formulate.

Or, în măsura în care completarea unui formular on-line ar fi avut semnificaţia unei cereri în sensul O.G. nr. 25/2014, nu ar mai fi fost necesară programarea unei date de prezentare la ghişeu cu actele aferente acelei cereri.

Înalta Curte constată că nici în faţa primei instanţe, nici prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă nu a indicat nicio dispoziţie legală sau act administrativ care să reglementeze o procedura de soluţionare a cererilor de eliberare a avizelor de muncă urmare a unor cereri depuse on-line de către solicitanţi.

Din documentaţia aflată la dosar se poate observa că cererile de obţinere a avizului de angajare în muncă au data certă la momentul depunerii acestora în format fizic la ghişeu, dată de la care se naşte obligaţia pârâtei de a le soluţiona.

În condiţiile în care cererile puteau fi depuse doar la ghişeu, iar completarea formularului on-line se face exclusiv în scopul programării datei de prezentare la ghişeu, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante în sensul că data de 29.02.2024 reprezintă data de înregistrare a cererilor de obţinere a avizelor de muncă, în sensul art. 5 din O.G. nr. 25/2014.

În consecinţă, cererilor reclamantei le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 25/2014, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 25/2024. Faptul că programarea pentru depunerea cererii la ghişeu a presupus încărcarea documentelor necesare şi verificarea acestora nu schimbă cu nimic caracterul prealabil al acestei proceduri de programare, cu atât mai mult cu cât, conform anunţului de pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări, solicitanţii au posibilitatea să schimbe documentele încărcate iniţial până cu 48 de ore înaintea programării.

În aceste condiţii, fiind lămurită chestiunea datei depunerii cererii şi a legii aplicabile, având în vedere actele depuse în dovedire de reclamantă, se reţine că, până la data de 10.10.2023, societatea nu desfăşura activitate în domeniul în care a solicitat emiterea avizelor de muncă, Codul CAEN 5224, pe care aceasta a justificat activitatea de sortator produse, fiind înregistrat abia la acea dată, conform declaraţiei nr. 77828/09.10.2023.

Altă critică a recurentei priveşte raţionamentul apreciat ca fiind greşit al instanţei de fond, atunci când a analizat condiţia activităţii economice prin prisma funcţiei de sortator produse pentru care a solicitat avize de angajare a cetăţenilor nonUE.

A arătat recurenta că avea şi are salariaţi cu această funcţie, astfel că este evident că, din moment ce există în statul de funcţii angajaţi activi cu funcţia de sortator produse, aceştia desfăşoară activitate remunerată. Totodată, recurenta a arătat că este un prestator de servicii în folosul unui alt agent care are calitatea de beneficiar în baza unui contract de prestări servicii. Natura juridică a unui astfel de contract de prestări servicii presupune prin însăşi definiţia juridică existenţa unui agent economic prestator care efectuează servicii în folosul unui alt agent economic denumit beneficiar, contra unei sume de bani numită preţ.

Cu privire la aceste susţineri, instanţa de control judiciar reţine că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, invocat în justificarea refuzului de emitere a avizelor de muncă "angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară efectiv pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) şi (11) din O.G. nr. 25/2014 "(1) Dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în copie şi în original; certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerţului sau, după caz, în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor nu au fost înregistrate menţiuni privind deschiderea procedurii falimentului".

Potrivit certificatului constatator din data de 22.02.2024 eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, recurenta-reclamantă are ca activităţi secundare autorizate cea de "Manipulări - 5224", care conform CAEN presupune:

"încărcarea şi descărcarea mărfurilor sau a bagajelor pasagerilor, indiferent de modul de transport utilizat; activitatea de stivuire a mărfurilor; încărcarea şi descărcarea vagoanelor de cale ferată".

Prin cererile de acordare a avizelor de muncă, reclamanta a avut în vederea angajarea unor persoane pentru desfăşurarea activităţii de sortator produse - cod COR 432106.

Persoanele care desfăşoară activitatea de sortator produse au ca atribuţii menţinerea înregistrărilor bunurilor produse şi ale materialelor de producţie primite, cântărite, emise, expediate sau puse în stoc.

Aceste ocupaţii sunt corelate cu activitatea de depozitare care au Cod CAEN 5210.

În schimb, activitatea de manipulare (5224) face parte din subclasa 522 care este o anexă a activităţii de transporturi şi din care fac parte activităţi de încărcare şi descărcare a mărfurilor sau a bagajelor pasagerilor, indiferent de modul de transport utilizat; activitatea de stivuire a mărfurilor şi încărcarea şi descărcarea vagoanelor de cale ferată.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că atribuţiile sortatorului de produse nu pot fi incluse în activitatea de manipulare, aşa cum este aceasta definită în Codul Activităţilor din Economia Naţională.

De asemenea, întrucât din actele dosarului a reieşit că activitatea de sortator produse nu ar fi desfăşurată efectiv de reclamantă, ci în folosul unei alte societăţi (B. SRL), instanţa de control judiciar apreciază că nici din această perspectivă nu ar fi îndeplinită condiţia legală ca societatea să presteze efectiv activitatea pentru care se solicită emiterea avizelor de muncă.

Prin urmare, având în vedere că recurenta-reclamantă nu îndeplinea nici condiţia generală prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) şi nici pe cea specială prevăzută de art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2014 pentru eliberarea avizului de angajare, în mod corect s-a constatat legalitatea soluţiilor de respingere a cererilor reclamantei.

În aceste condiţii, nu mai era necesar să se verifice îndeplinirea sau nu de către reclamantă a condiţiei prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, constatată ca fiind de asemenea neîndeplinită de către Biroul pentru Imigrări Vaslui prin decizia contestată, aceasta neputând conduce la o soluţie contrară.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.