Inadmissibility of appeal against final decision on Judicial Inspectorate dismissal due to statutory prohibition on appellate review

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.10.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ a formulat contestaţie împotriva:

1. Rezoluţiei nr. 23-1315 din 31.08.2023 prin care s-a dispus clasarea plângerii formulate.

2. Rezoluţiei nr. C23-914 din data de 3 octombrie 2023, a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, prin care s-a confirmat Rezoluţia de clasare nr. 23-1315 din 31.08.2023.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa civilă nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal - reclamantul A. a declarat recurs şi, fără a încadra expres criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, spre dreaptă şi justă soluţionare, susţinând în esenţă că hotărârea a fost data cu încălcarea normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor, recurentul a reluat mai întâi situaţia de fapt, susţinând că i-a fost atrasă răspunderea materială pentru uriaşa sumă de 2 610 406 RON fără să se fi administrat nici o probă în acest sens, singurul mijloc probatoriu care a format convingerea instanţei, fiind cererea de atragere a răspunderii materiale întocmită de lichidatorul judiciar, întocmită în fals, în sensul că a calificat cu vădita rea intenţie (economist de profesiei), cheltuielile efectuate în avans ca fiind avansuri spre decontare ridicate şi nejustificate.

Fără legătură directa cu prezenta cauză, doar în susţinerea ideii de justiţie, arată recurentul că atât judecătorii sindici cât si judecătorii din cadrul Curţii de Apel Suceava, implicaţi în procedura desfăşurată pe parcursul a 10 ani în ambele sale faze (insolvenţa şi lichidarea), au admis toate solicitările practicianului în insolvenţă şi au respins toate contestaţiile formulate împotriva masurilor dispuse de acesta, cu mici excepţii (câteva cu relevanţă neînsemnată), în dispreţ total faţă de orice probă administrată (au refuzat înlocuirea acestuia chiar şi după ce s-au dovedit prejudicii create în dauna creditorilor în sumă de peste 2.000.000 euro, chiar în condiţiile sesizării DNA-ului).

Judecătorul de cameră preliminară, respectiv doamna judecător B., s-a mulţumit doar să constate că în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică judiciară, deşi a solicitat expres şi insistent să se pronunţe asupra acesteia, ca fiind cel mai util mijloc de probă ce putea fi folosit în sensul lamurii stării de fapt.

A sesizat Inspecţia Judiciară, solicitând acesteia să efectueze cercetările care se impun în vederea sancţionării acesteia, pentru exercitarea funcţiei cu rea credinţă, invocând, pe lângă aspectul mai sus menţionat şi împrejurarea că hotărârea prin care mi-a respins acţiunea a fost motivată la un an după pronunţare.

Reprezentanţii Inspecţiei Judiciare au respins solicitarea, motivând într-un mod sfidător că "organele de urmărire penală au stabilit temeinic situaţia de fapt", iar motivarea hotărârii după un an de la pronunţare s-ar fi datorat încărcării instanţei, aspect care în nici un caz nu este de natură a scuza abaterea săvârşită.

Dacă acesta ar fi fost motivul real al redactării după un an de la pronunţare, ar presupune ca toate hotărârile luate de această instanţă, să fi fost motivate la un an de la pronunţare, respectând ierarhia pronunţărilor. In realitate motivarea tardivă a fost expres făcută, la scurgerea timpului în favoarea făptuitorilor.

Susţine recurentul - reclamant că hotărârea Curţii de Apel prin care i s-a respins contestaţia promovată împotriva celor două rezoluţii, este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, iar motivele din considerentele hotărârii nu sunt în măsură să justifice, nici pe departe, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin argumentele sale, Curtea a exclus orice posibilitate efectivă de verificare a abuzurilor săvârşite de magistraţi în raporturile acestora cu justiţiabilii.

În speţă a reclamat o evidentă eroare judiciară, aşa cum aceasta este definită de art. 268 alin. (4) lit. b) din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară situaţiei de fapt.

Astfel, i s-a atras răspunderea pentru suma de 500.000 euro, într-o procedură prin care i s-a încălcat dreptul la apărare de către toate autorităţile statului român, pretins de drept, până în această fază:

- Judecătorul sindic şi instanţa de control judiciar a curţii de apel, au respins solicitarea de încuviinţarea a expertizei tehnice contabile.

- Organele de cercetare penală, după ce au încuviinţat şi s-a efectuat expertiza contabilă, când au observat că aceasta dovedeşte o stare de fapt contrară hotărârilor luate, au ignorat-o pur şi simplu, fără nici un fel de motivare.

- Fiind sesizată despre abuzurile săvârşite, Inspecţia Judiciară constată că starea de fapt a fost corect stabilită jn cauză, în ciuda faptului că expertiza judiciară întocmită în cauză dovedeşte o stare de fapt contrară.

- Curtea de Apel Bucureşti, sesizată cu contestarea măsurii dispuse de Inspecţia Judiciară, îşi contestă propria-i competenţă (de a cenzura actele Inspecţiei Judiciare), şi mai mult, stabileşte că nici Inspecţia Judiciară nu poate face nimic când judecătorii sau procurorii nu îşi îndeplinesc în mod legal atribuţiunile stabilite de lege, în sarcina acestora.

În drept, recurentul - reclamant şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe motiv că sentinţa recurată este definitivă conform art. 46 din Legea nr. 305/2022.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 248 raportat la art. 489 alin. (1 din Cod procedură civilă, aceasta a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat în cauză şi respingerea recursului promovat de reclamant, ca inadmisibil.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei, s-a fixat primul termen pentru judecarea recursului promovat de reclamant la data de 20 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de recurentul-reclamant, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a reţinut dosarul în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, astfel cum a fost invocată de către intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară în cadrul întâmpinării.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124, 126 din Constituţia României).

Totodată, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de respingere a plângerii din 03 octombrie 2023 emisă de Inspector-şef C., prin care s-a respins plângerea reclamantului împotriva Rezoluţiei de clasare din data de 31.08.2023 emisă de Inspector Judiciar judecător D., solicitând admiterea contestaţiei formulate şi pe fond anularea rezoluţiilor atacate şi retrimiterea cauzei pentru completarea verificării, în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate.

Prin sentinţa recurată s-a respins contestaţia, iar împotriva acesteia reclamantul a prmovat recurs.

Înalta Curte, înainte de a trece la analizarea pe fond a recursului, reţine mai întâi că, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii pe rolul instanţei a cererii de chemare în judecată, respectiv 30 octombrie 2023, hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară şi împotriva rezoluţiilor inspectorului-şef sunt definitive.

Prin raportare la dispoziţiile legale antereferite, se reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, în vederea respectării principiului legalităţii căii de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 mai 2025.