EU funding correction challenge barred by six-month limitation period as appeal upheld

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 11 septembrie 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R. - S.A.), în contradictoriu cu pârâta Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Programe Europene Transport, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 148 si art. 194-197 din C. proc. civ. (C. proc. civ.), a solicitat:

a) anularea Deciziei nr. 143/05.12.2022 emisa de parata si, in consecinţă, admiterea contestaţiei înregistrata sub nr. x/08.11.2022;

b) anularea Notei de constatare nr. x/14.10.2022 emisa de parata si anularea corecţiei financiare de 5% din valoarea cheltuielilor eligibile aprobate in baza Contractului nr. x/30.10.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 39 pronunţată la 12 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocata de către parata si, in consecinţă, a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Programe Europene Transport, întrucât dreptul la acţiune s-a stins prin prescripţie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 39 pronunţate la 12 aprilie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:

- instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv cele referitoare la prescripţia dreptului material la acţiune.

În acest sens, recurenta arată că instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei fără a verifica îndeplinirea legală a procedurii de comunicare a Deciziei nr. 143/05.12.2022, care constituie actul administrativ contestat.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. II alin. (1) lit. a) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii este un termen de prescripţie, însă recurenta susţine că acest termen nu a început să curgă în lipsa unei comunicări legale a actului administrativ. Întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei printr-un mijloc prevăzut de C. proc. civ. - respectiv prin poştă cu confirmare de primire, executor judecătoresc, curier rapid sau mijloace moderne de comunicare - nu se poate reţine împlinirea termenului de prescripţie.

Mai mult, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, chiar şi în ipoteza în care s-ar considera că a existat o comunicare, acţiunea a fost introdusă în termenul de un an prevăzut de acest text legal pentru motive temeinice, având în vedere lipsa unei comunicări conforme cu legea.

- recurenta aduce critici şi pe fondul cauzei, solicitând anularea Deciziei DGOIT nr. 16/15.06.2023, a Notei de Constatare nr. x/03.05.2023 şi a corecţiei financiare de 5% aplicate contractului nr. x/19.08.2021 şi invocând nelegalitatea constatărilor echipei de control şi a soluţiei Comisiei de soluţionare a contestaţiei. Arată că procedura de achiziţie publică pentru contractul "Proiectare şi execuţie Drum expres Craiova - Piteşti Tronsonul 4" a fost lansată în SEAP şi Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.), cu respectarea tuturor cerinţelor de publicitate şi transparenţă prevăzute de Legea nr. 98/2016, în special art. 142, art. 144 şi art. 146.

Suspendarea procedurii a fost determinată de volumul mare de solicitări de clarificări şi de necesitatea obţinerii avizului consultativ al ANAP, în conformitate cu art. 5 alin. (2) şi art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 98/2017, precum şi art. 8 alin. (2) din Normele metodologice din 8 iunie 2018. Suspendarea a fost reflectată în sistemul SICAP, iar termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit printr-un anunţ de tip erată, publicat în SEAP la data de 18.01.2020, în conformitate cu art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016.

Susţine că nu există obligaţia legală de a publica în J.O.U.E. o informare privind suspendarea procedurii, întrucât această platformă are rolul de a informa operatorii economici străini despre existenţa procedurilor, iar toate detaliile şi modificările ulterioare sunt disponibile exclusiv în SICAP. În plus, sistemul SICAP oferă vizibilitate completă asupra stării procedurii, inclusiv istoricul suspendărilor, iar operatorii economici au avut acces la toate informaţiile relevante, nefiind în niciun fel prejudiciaţi. În susţinerea acestei afirmaţii, se arată că nu au fost formulate contestaţii privind suspendarea sau prelungirea termenului de depunere a ofertelor, ceea ce demonstrează că operatorii economici nu au fost afectaţi în exercitarea dreptului de a participa la procedură.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării actelor administrative contestate şi a corecţiei financiare aplicate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, întrucât motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., iar în subsidiar, solicită respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Cu privire la excepţia nulităţii şi inadmisibilităţii recursului

Prin cererea de recurs, recurentul a încadrat memoriul său de recurs în mod explicit în motivele de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., chiar dacă a formulat critici şi asupra fondului cauzei, astfel că Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancţiunii nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. şi vizează şi soluţia pronunţată şi recurată în cauză.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Ca urmare, instanţa de recurs va respinge excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului, invocate de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 143/05.12.2022 emisa de parata, admiterea contestaţiei înregistrata sub nr. x/08.11.2022, anularea Notei de constatare nr. x/14.10.2022 emisa de parata si anularea corecţiei financiare de 5% din valoarea cheltuielilor eligibile aprobate in baza Contractului nr. x/30.10.2020 .

Prin sentinţa recurată s-a respins cererea de chemare în judecată întrucât s-a prescris dreptul la acţiune, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. formulând recurs, criticile fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actului atacat, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită. În acest context, recursul formulat de reclamantă este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reţine faptul că, în privinţa criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situaţiei de fapt acestea exced controlului instanţei de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinţei nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege şi nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în coroborare cu art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, invocând faptul că termenul de 6 luni nu a început să curgă în lipsa unei comunicări legale a Deciziei nr. 143/05.12.2022.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ este un termen de prescripţie, care începe să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În speţă, instanţa de fond a constatat, în mod corect, că Decizia nr. 143/05.12.2022 a fost comunicată reclamantei la aceeaşi dată, prin înregistrare proprie, conform adresei DGPET nr. x/05.12.2022, depusă la dosar.

Susţinerea recurentei privind lipsa unei comunicări conforme cu prevederile C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât comunicarea prin înregistrare este un mijloc recunoscut în practică, iar recurenta nu a contestat primirea efectivă a deciziei, ci doar forma acesteia.

Mai mult, având în vedere că sediile CNAIR şi Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii se află în aceeaşi clădire, transmiterea prin registratură proprie este rezonabilă şi eficientă, nefiind de natură să afecteze dreptul la acţiune.

În lipsa unor dovezi privind existenţa unor cauze legale de repunere în termen, de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei, instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa prescripţiei, conform art. 2552 alin. (1) din C. civ., aplicabil în completarea Legii nr. 554/2004.

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând că, chiar şi în ipoteza unei comunicări, acţiunea a fost introdusă în termenul de un an, având motive temeinice.

Înalta Curte constată că această susţinere nu este însoţită de elemente probatorii care să justifice depăşirea termenului de 6 luni. Simpla invocare a unei comunicări neconforme nu constituie, în sine, un motiv temeinic în sensul legii. În jurisprudenţa constantă a instanţelor de contencios administrativ, motivele temeinice presupun existenţa unor împrejurări obiective, de natură să împiedice exercitarea dreptului la acţiune, ceea ce nu este cazul în speţă.

Instanţa de recurs apreciază că, faţă de soluţia pronunţată, pe calea unei excepţii de ordine publică, fără a trece la cercetarea fondului litigiului, criticile recurentei-reclamante asupra fondului cauzei, nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a recursului, în condiţiile în care dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., impun instanţelor de judecată obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor, fără a trece şi la cercetarea în fond a cauzei; în speţa de faţă fiind vorba despre excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de autoritatea publică pârâtă.

Astfel, instanţa de control judiciar nu poate verifica criticile părţii recurente cu privire la fondul acţiunii sale, întrucât dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. prevăd ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză, tocmai pentru că, în situaţia admiterii excepţiilor, cercetarea pe fond a cauzei devine inutilă.

Astfel cum rezultă şi din considerentele sentinţei civile recurate, instanţa de fond a procedat în conformitate cu normele legale mai sus menţionate, soluţionând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în sensul admiterea acesteia.

În condiţiile în care soluţia instanţei a fost de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, situaţie care determină respingerea, ca atare a acţiunii, în mod temeinic şi legal instanţa de fond nu a mai analizat criticile formulate de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cu privire la nelegalitatea Deciziei DGOIT nr. 16/15.06.2023, a Notei de Constatare nr. x/03.05.2023 şi a corecţiei financiare de 5% aplicate contractului nr. x/19.08.2021, a greşitelor constatări a echipei de control şi a soluţiei Comisiei de soluţionare a contestaţiei, faţă de dispoziţiile anterior menţionate, aceasta fiind sancţiunea legiuitorului pentru nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei acţiuni în contencios administrativ.

Prin urmare, criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală, temeinică şi proporţională, în limitele competenţei sale, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi a jurisprudenţei relevante.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluţiei primei instanţe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 39 pronunţate la 12 aprilie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025.