Denial of social service license in former institutional building violates deinstitutionalization principles

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată înregistrată la data de 4 mai 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI HARGHITA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FAMILIEI, TINERETULUI ŞI EGALITĂŢII DE ŞANSE - AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA COPILULUI ŞI ADOPŢIE, să se dispună: anularea adresei cu nr. x/29.12.2022, act administrativ prin care a fost refuzată licenţierea serviciului social nou înfiinţat - Casa de tip familial "A." din cadrul Complexului de servicii B.; obligarea instituţiei pârâte la emiterea licenţei pentru serviciul social nou înfiinţat - Casa de tip familial "A." din cadrul Complexului de servicii B., localitatea B., str. x, corp I, judeţul Harghita, al furnizorului public de servicii sociale DGASPC Harghita.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1706 pronunţată la 31 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI HARGHITA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FAMILIEI, TINERETULUI ŞI EGALITĂŢII DE ŞANSE - AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA COPILULUI ŞI ADOPŢIE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1706 pronunţate la 31 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Harghita, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, învederează următoarele:

Prima critică formulată vizează refuzul de licenţiere a serviciului social nou înfiinţat - Casa de tip familial "A." - prin adresa nr. x - CL/MP/29.12.2022 emisă de ANPDCA.

Partea recurentă susţine că reorganizarea fostului Centru de plasament B. s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, în temeiul Hotărârii nr. 282/07.09.2022 a Consiliului Judeţean Harghita, fiind înfiinţat Complexul de servicii B., care include casele de tip familial "A.", "C." şi "D.", precum şi Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilităţi şi deficienţe de învăţare.

În acest context, arată că cererea de licenţiere a fost formulată în conformitate cu standardele minime de calitate prevăzute de Ordinul MMJS nr. 25/2019 şi Ordinul MMJS nr. 27/2019, iar refuzul autorităţii se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor Legii nr. 114/1996 privind locuinţele, în sensul că accesul la etajul clădirii ar fi îngrădit.

Recurenta - reclamantă apreciază că în cauză nu are incidenţă Decizia nr. 3261/2019 a preşedintelui ANPDCA, potrivit căreia clădirile centrelor nu ar mai trebui utilizate pentru îngrijire rezidenţială.

În susţinerea acestui aspect, arată că această decizie nu are forţă juridică superioară Legii nr. 191/2022 care nu prevede interdicţii explicite privind utilizarea clădirilor fostelor centre sau funcţionarea concomitentă a mai multor servicii sociale în acelaşi imobil. Mai mult, o serie de dispoziţii legale, respectiv Legea nr. 272/2004, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 292/2011, precum şi H.G. nr. 118/2014 şi H.G. nr. 867/2015, nu conţin norme prohibitive în acest sens.

Recurenta precizează că judecătorul fondului a apreciat greşit capacitatea spaţiului destinat serviciului social. Astfel, prima instanţă a reţinut în mod eronat că imobilul ar putea găzdui 48 de copii, deşi înscrisurile din dosarul de licenţiere indică o capacitate de 12 beneficiari pentru Casa de tip familial "A.", iar spaţiul de la parter are o altă destinaţie - centru de zi - reglementat de alte standarde de calitate. În acest sens, invocă Ordinul MMJS nr. 25/2019 şi Ordinul MMJS nr. 27/2019.

Instanţa de fond a interpretat greşit noţiunea de "locuinţă" în sensul art. 123 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, raportându-se la un număr total de 48 de beneficiari, fără a distinge între serviciile sociale distincte care funcţionează în imobil. În acest sens, art. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, defineşte locuinţa ca fiind o construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii, iar casa de tip familial "A." respectă cerinţele minimale prevăzute în Anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, beneficiarii având acces liber şi individual la spaţiul locuibil, cu intrare separată.

Mai arată că instanţa de fond nu a încuviinţat proba cu expertiză tehnică judiciară în construcţii, deşi aceasta ar fi fost necesară pentru lămurirea completă şi obiectivă a situaţiei de fapt. Lipsa acestei probe a contribuit la concluziile eronate ale instanţei.

În ceea ce priveşte refuzul minorilor de a părăsi Casa de tip familial "A.", recurenta susţine că acesta a fost exprimat în faţa managerului de caz şi/sau a instanţei, dar nu a fost consemnat în dosar, în conformitate cu art. 27 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, care protejează dreptul copilului la exprimare liberă.

Din aceleaşi considerente, nu s-au invocat dispoziţiile art. 29 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar concluzia instanţei potrivit căreia refuzul minorilor nu este confirmat de probele administrate este neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurată şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea adresei nr. x/29.12.2022 şi obligarea autorităţii competente la emiterea licenţei de funcţionare pentru Casa de tip familial "A.", în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, Legii nr. 272/2004, Legii nr. 292/2011, H.G. nr. 118/2014, H.G. nr. 867/2015, Ordinului MMJS nr. 25/2019, Ordinului MMJS nr. 27/2019, Legii nr. 114/1996 şi art. 486-488 din C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse-Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Harghita a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a adresei cu nr. x/29.12.2022 .

Prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea, reclamanta formulând recurs, criticile putând fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a cărei incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actului atacat, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanţa de recurs reţine că recursul formulat este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicabile criticilor din recurs formulate de către recurenta-reclamantă:

"Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Contrar criticilor părţii recurente, hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente.

Printr-o primă critică, recurenta susţine că refuzul de licenţiere a serviciului social Casa de tip familial "A." emis prin adresa nr. x/29.12.2022 este nelegal, întrucât reorganizarea fostului Centru de plasament B. s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, iar serviciul social nou înfiinţat ar respecta standardele de calitate prevăzute de Ordinul MMJS nr. 25/2019 şi nr. 27/2019.

Critica este nefondată, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect că, deşi reorganizarea a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr. 282/2022, înfiinţarea unui serviciu social într-o clădire care a adăpostit anterior un centru de plasament supus procesului de închidere contravine principiilor dezinstituţionalizării consacrate de Metodologia aprobată prin Decizia preşedintelui ANPDCA nr. 3261/2019. Această metodologie, deşi nu are rang de lege, este un act administrativ normativ emis în aplicarea Strategiei naţionale pentru protecţia copilului şi a prevederilor Legii nr. 272/2004, fiind obligatorie pentru autoritatea emitentă şi pentru beneficiarii măsurilor de reformă.

În plus, Legea nr. 191/2022 interzice, după expirarea termenului de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, funcţionarea serviciilor de tip rezidenţial altele decât cele prevăzute la art. 123 din Legea nr. 272/2004, cu excepţia celor aflate în proces de închidere finanţat.

Or, recurenta-reclamantă nu a dovedit că serviciul Casa de tip familial "A." ar fi distinct de fostul centru de plasament, ci dimpotrivă, funcţionează în aceeaşi clădire, la etaj, în timp ce la parter funcţionează Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilităţi.

Recurenta invocă faptul că spaţiul destinat Casei de tip familial "A." respectă cerinţele minimale prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, având acces separat şi dotări conforme.

Înlata Curte apreciază că această susţinere este irelevantă, având în vedere că nu este suficient ca spaţiul să respecte cerinţele tehnice ale unei locuinţe, ci trebuie să asigure un mediu familial autentic, distinct de cel instituţional, ceea ce nu este posibil într-o clădire care a adăpostit anterior un centru de plasament cu o capacitate de 69 de paturi.

Prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 123 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, în sensul că noţiunea de "locuinţă" trebuie raportată la scopul protecţiei copilului şi la principiile dezinstituţionalizării.

Recurenta susţine că Decizia nr. 3261/2019 este neleagă, nu are forţă juridică superioară Legii nr. 191/2022 şi nu poate impune interdicţii neprevăzute de lege.

Această critică este nefondată, având în vedere că instanţa de fond nu a conferit Deciziei nr. 3261/2019 o forţă juridică superioară legii, ci a utilizat metodologia aprobată prin această decizie ca instrument de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în special art. 123 din Legea nr. 272/2004 şi art. VII din Legea nr. 191/2022.

Instanţa de recurs reţine că, prin respectiva metodologie se stabilesc criterii de evaluare a serviciilor sociale în vederea închiderii centrelor de plasament şi a tranziţiei către îngrijirea în comunitate, fiind parte integrantă din politica publică în domeniu.

Partea recurentă apreciază în mod nefondat că instanţa de fond a reţinut eronat o capacitate de 48 de copii, deşi Casa de tip familial "A." are o capacitate de 12 beneficiari.

Instanţa de fond a analizat capacitatea totală a clădirii în care funcţionează atât Casa de tip familial "A.", cât şi Centrul de recuperare, reţinând că spaţiul este unul comun, cu o capacitate totală de 48 de beneficiari. Această constatare este relevantă în contextul evaluării caracterului instituţional al imobilului, care contravine scopului dezinstituţionalizării.

Recurenta arată în cuprinsul motivelor de recurs şi faptul că instanţa de fond nu a încuviinţat proba cu expertiză tehnică judiciară în construcţii, fără a aduce o critică efectivă sub acest aspect.

Înalta Curte menţionează că, în materia contenciosului administrativ, instanţa are prerogativa de a aprecia utilitatea şi pertinenţa probelor.

În speţă, Curtea de apel a considerat că documentele existente în dosar sunt suficiente pentru soluţionarea cauzei, iar expertiza tehnică nu ar fi avut aptitudinea de a lămuri aspectele juridice privind conformitatea serviciului social cu cerinţele legale şi metodologice.

Nu poate fi reţinut ca fondată susţinerea recurentei-reclamante în sensul că minorii au exprimat refuzul de a se muta/părăsi Casa de tip familial "A.", dar acest aspect nu a fost consemnat în dosar.

Instanţa de fond a constatat că refuzul minorilor nu este confirmat de probele administrate. Potrivit metodologiei, pregătirea copiilor pentru mutare trebuie realizată printr-un program individual coordonat de specialişti, iar simpla exprimare informală a unui refuz nu poate constitui temei juridic pentru menţinerea unui serviciu social neconform.

Critica privind existenţa unor dificultăţi în relocarea copiilor din cauza lipsei de alternative educaţionale, respectiv a faptului că doar în comuna B. ar există învăţământ special în limba maghiară, este nefondată.

Judecătorul fondului a reţinut în mod corect că autorităţile publice au obligaţia de a identifica soluţii adecvate pentru realizarea dreptului la educaţie, fără ca această împrejurare să justifice menţinerea unui serviciu social într-o locaţie neconformă.

Este nefondată critica privind opozabilitatea hotărârii Consiliului Judeţean Harghita nr. 282/2022, din perspectiva faptului că hotărârea de reorganizare nu a fost contestată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a constatat în mod legal că înfiinţarea unui serviciu social prin hotărâre administrativă nu determină automat licenţierea acestuia. Autoritatea competentă are obligaţia de a evalua conformitatea serviciului cu normele legale şi metodologice aplicabile.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Harghita împotriva sentinţei civile nr. 1706 pronunţate la 31 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025.