Appeals dismissed; Ministry's standing upheld in employment discrimination challenge to post-conviction termination

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată înregistrată la data de 09 noiembrie 2021 sub dosar nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Minsterul Mediului, Apelor şi Padurilor, şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, anularea Deciziei nr. 616 din 25 august 2021 a Consiliului National Pentru Combatere a Discriminării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2491/2022 pronunţată la 22 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de ministerul pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., contradictoriu cu pârâţii REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2491/2022 pronunţate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs principal-reclamantul A. şi incident-pârâtul MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursuluie.

3.1. Recurentul- reclamant A., după o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi a formei aplicabile a cadrului legal, învederează că au fost încălcate normele de drept material prin interpretarea eronată a situaţiei de fapt şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materia discriminării şi a raporturilor de muncă.

- prima instanţă a greşit când a constatat că Decizia Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 616/25.08.2021 este legal pronunţată, întrucât soluţionarea petiţiei formulate de recurent a fost realizată în mod eronat, fără a se analiza în mod obiectiv şi complet circumstanţele în care a fost dispusă încetarea raportului său de muncă, în comparaţie cu ceilalţi doi salariaţi ai RNP - Romsilva, condamnaţi penal în aceeaşi cauză, dar care şi-au păstrat calitatea de angajaţi.

- recurentul susţine că a fost discriminat pe criterii de apartenenţă politică, întrucât trei salariaţi ai RNP - Romsilva au fost condamnaţi penal la aceeaşi pedeapsă de 3 ani cu suspendare şi doar în cazul său a fost dispusă încetarea contractului individual de muncă.

Această diferenţă de tratament, în lipsa unei justificări obiective, constituie o discriminare directă, interzisă expres de art. 5 alin. (2) şi art. 59 lit. a) din Codul muncii, care sancţionează orice concediere sau tratament diferenţiat bazat pe opţiunea politică a salariatului.

Recurentul subliniază că singurul element distinctiv între el şi ceilalţi doi salariaţi este apartenenţa sa la B., aspect care nu poate constitui un motiv legitim pentru încetarea raportului de muncă, în condiţiile în care ceilalţi doi angajaţi, neafiliaţi politic, nu au fost supuşi aceleiaşi măsuri.

- raţionamentul instanţei de fond evidenţiază o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Instanţa de fond a apreciat că revine reclamantului obligaţia de a dovedi existenţa discriminării, fără a lua în considerare că norma legală instituie o prezumţie relativă de discriminare, în baza căreia reclamantul trebuie doar să prezinte fapte care pot conduce la o astfel de prezumţie, sarcina probei revenind ulterior pârâtului, care trebuie să demonstreze că nu a încălcat principiul egalităţii de tratament.

În acest sens, recurentul a indicat existenţa unei diferenţe de tratament între salariaţi aflaţi în situaţii juridice identice, lipsa unei justificări obiective pentru măsura concedierii şi criteriul de apartenenţă politică, îndeplinind astfel cerinţele legale pentru prezumarea discriminării.

În concluzie, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, anularea Deciziei nr. 616/25.08.2021 emisă de CNCD, constatarea soluţionării eronate a petiţiei sale, admiterea acţiunii şi constatarea discriminării pe criterii de apartenenţă politică, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

3.2 Prin recursul declarat pârâtul MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR susţine că în mod eronat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului în litigiul dedus judecăţii.

În argumentarea cererii, arată următoarele:

- instanţa de fond a interpretat eronat cadrul procesual, considerând în mod greşit că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are calitate procesuală pasivă doar pentru că a fost parte în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, finalizată prin emiterea Hotărârii nr. 616/25.08.2021.

- judecătorul fondului a interpretat greşit legislaţia cu privire la calitatea procesuală pasivă. Astfel, simpla participare ca parte într-o procedură administrativă nu conferă automat calitate procesuală într-un litigiu civil, întrucât aceasta presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii. În lipsa unei obligaţii legale de a executa o prestaţie faţă de reclamant, Ministerul nu poate fi considerat parte legitimă pasivă în cauză.

- critică natura actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 616/25.08.2021 emisă de CNCD, autoritate publică autonomă, cu personalitate juridică distinctă, aflată sub control parlamentar.

Subliniază că actul administrativ contestat nu aparţine Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, ci unei alte instituţii publice, iar aspectele invocate de reclamant excedează competenţei ministerului, fiind în mod exclusiv de competenţa CNCD.

- stabilirea corectă a cadrului procesual pasiv este esenţială pentru validitatea demersului contencios, întrucât doar împotriva unei persoane obligate legal să execute o prestaţie se poate formula o acţiune în contencios administrativ. Or, în speţă, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor nu a fost obligat prin niciun act administrativ să execute vreo prestaţie faţă de reclamant, ceea ce exclude calitatea sa procesuală pasivă.

- critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul reţinerii susţinerilor reclamantului privind existenţa unui raport de muncă cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, instituţie cu personalitate juridică distinctă. Astfel, în măsura în care aceste raporturi de muncă ar fi dovedite, Romsilva ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauză, alături de CNCD, dar nu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În concluzie, solicită casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4. Apărări formulate în cauză

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 616 din 25 august 2021 a Consiliului National Pentru Combatere a Discriminării.

Prin sentinţa recurată s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de ministerul pârât şi acţiunea, reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor formulând recurs, criticile părţilor fiind circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Susţinerile din cuprinsul recursului promovat de către reclamantul A. vor fi analizate prin prisma cazului de casare invocat şi prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinţei atacate, Înalta Curte reţine:

Este nefondată susţinerea recurentului-reclamant în sensul că în mod eronat instanţa de fond nu a constatat caracterul nelegal al Deciziei CNCD nr. 616/25.08.2021, întrucât aceasta a fost emisă fără o analiză obiectivă şi completă a circumstanţelor încetării raportului său de muncă.

În mod legal prima instanţă a reţinut că pârâtul CNCD a analizat petiţia formulată de reclamant şi a constatat, în mod justificat, că nu au fost întrunite elementele constitutive ale discriminării, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În lipsa unui criteriu de discriminare identificabil şi probat, CNCD nu putea reţine existenţa unei fapte discriminatorii.

Recurentul nu a indicat în mod clar în faţa CNCD criteriul pretins al discriminării, iar simpla invocare ulterioară a apartenenţei politice nu poate suplini obligaţia de a prezenta fapte care să conducă la prezumţia unei discriminări directe sau indirecte.

Recurentul-reclamant afirmă că, deşi mai mulţi salariaţi ai RNP-Romsilva au fost condamnaţi penal în aceeaşi cauză, doar în cazul său a fost dispusă încetarea raportului de muncă, ceea ce constituie o discriminare pe criterii politice.

Această susţinere este, de asemenea, neîntemeiată. Din analiza sentinţei instanţei de fond rezultă că recurentul a exercitat funcţia de director general în baza unui ordin de numire emis, în temeiul H.G. nr. 362/2002 şi H.G. nr. 739/2003, iar ulterior s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de 15 august 2020.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut în mod corect că ceilalţi salariaţi invocaţi de recurent fie nu au fost condamnaţi, fie nu se aflau în aceeaşi situaţie juridică, fiind angajaţi ai Direcţiei Silvice Dâmboviţa, structură fără personalitate juridică, distinctă de RNP - Romsilva. Prin urmare, nu se poate reţine existenţa unui "termen de comparaţie" valid, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi al dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Partea recurentă susţine faptul că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, în sensul că nu a observat că norma instituie o prezumţie relativă de discriminare, iar sarcina probei ar fi trebuit să revină pârâtului.

Această critică este nefondată. Instanţa de fond a sesizat în mod corect faptul că recurentul nu a prezentat fapte concrete care să conducă la prezumţia unei discriminări. Simpla afirmaţie că alţi salariaţi au fost trataţi diferit nu este suficientă în lipsa unei demonstraţii că aceştia se aflau în situaţii juridice identice şi că diferenţa de tratament a fost determinată de un criteriu protejat, respectiv apartenenţa politică. În lipsa unei fundamentări factuale şi juridice solide, nu se poate activa prezumţia instituită de art. 20 alin. (6).

Recurentul susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 7667/2021, prin care s-ar fi constatat existenţa unui contract individual de muncă cu RNP - Romsilva, aspect care ar fi condus la constatarea faptei de discriminare comparativ cu alţi angajaţi ai acestei instituţii.

Înalta Curte reţine, din cuprinsul sentinţei civile nr. 2491/2022 că instanţa de fond a analizat în mod detaliat natura raporturilor juridice dintre reclamant şi RNP - Romsilva, concluzionând că acestea au fost guvernate în principal de acte administrative de numire şi de contracte de performanţă. Mai mult, instanţa a reţinut că în dosarele anterioare s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că reclamantul nu mai poate ocupa funcţia de director general din cauza condamnării penale.

Cu privire la analiza situaţiei persoanelor aflate în aceeaşi cauză penală recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond ar fi analizat greşit situaţia persoanelor implicate în aceeaşi cauză penală, fără a face o comparaţie obiectivă.

Această critică este nefondată. Instanţa de fond a reţinut că persoanele invocate de recurent nu se aflau în aceeaşi situaţie juridică, fie pentru că nu au fost condamnate, fie pentru că nu aveau raporturi de muncă directe cu RNP - Romsilva. În lipsa unei identităţi de situaţie juridică, nu se poate reţine existenţa unei discriminări directe sau indirecte.

Înalta Curte apreciază că recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul pârât susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, întrucât simpla participare ca parte în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa CNCD nu îi conferă această calitate în litigiul de contencios administrativ.

Critica este nefondată.

Curtea de Apel a reţinut în mod corect că pârâtul minister a fost parte în procedura administrativă desfăşurată în faţa CNCD, fiind vizat de petiţia reclamantului, care a denunţat fapte de discriminare ce implică inclusiv acte administrative emise de această instituţie. Astfel, în cadrul procedurii administrative, au fost analizate ordinele emise de ministr, inclusiv Ordinul nr. 1575/2013, anulat ulterior prin hotărâre judecătorească definitivă, ordin care a produs efecte directe asupra raporturilor de muncă ale reclamantului.

Potrivit jurisprudenţei constante a instanţelor de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă revine autorităţii publice care a emis actul administrativ contestat sau care a contribuit la producerea efectelor juridice denunţate de reclamant. În speţă, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis acte administrative ce au fost analizate de CNCD în cadrul procedurii jurisdicţionale, fiind astfel parte implicată în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic calitatea procesuală pasivă a ministerului, iar critica formulată în recursul incident urmează a fi respinsă.

Recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor apreciază că nu are competenţă materială în privinţa aspectelor deduse judecăţii, întrucât actul administrativ contestat este emis de CNCD.

Această susţinere este, de asemenea, nefondată.

Deşi obiectul principal al acţiunii îl constituie anularea Hotărârii nr. 616/2021 emisă de CNCD, instanţa de fond a reţinut în mod corect că analiza legalităţii acestei hotărâri presupune verificarea faptelor şi conduitei entităţilor implicate în procedura administrativă, inclusiv a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, care a emis acte administrative ce au fost denunţate ca discriminatorii.

În consecinţă, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ include verificarea legalităţii hotărârii CNCD în raport cu faptele şi actele imputabile autorităţilor publice vizate, iar Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este una dintre aceste autorităţi.

Este nefondată susţinerea recurentului-pârât în sensul că eventualele fapte de discriminare ar fi imputabile exclusiv Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - singura entitate responsabilă, întrucât aceasta ar fi fost angajatorul reclamantului.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost salariat al RNP Romsilva, însă măsurile administrative care au afectat raporturile de muncă au fost dispuse prin ordine emise de minister, în calitate de autoritate publică centrală competentă în domeniul. Astfel, responsabilitatea juridică este partajată între cele două entităţi, iar calitatea procesuală pasivă nu poate fi exclusă în privinţa ministerului.

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată susţinerea că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este singura autoritate vizată de acţiune.

Prima instanţă a reţinut corect că, deşi acţiunea vizează, astfel cum s-a arătat anterior anularea hotărârii CNCD, analiza legalităţii acesteia presupune verificarea faptelor şi conduitei entităţilor implicate în procedura administrativă, inclusiv a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, care a fost parte în procedura desfăşurată în faţa CNCD şi a emis acte administrative relevante pentru soluţionarea cauzei.

În concluzie, susţinerile recurenţilor sunt lipsite de temei, iar soluţia instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu respectarea prevederilor legale aplicabile speţei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge ca nefondate recursul principal declarat de A. şi recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ambele împotriva sentinţei civile nr. 2491/2022 pronunţate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2491/2022 pronunţate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 2491/2022 pronunţate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025.