Peremption after suspension: six-month deadline runs from final pronouncement, not notification of related decision

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 septembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat anularea ordinului procurorului şef al DNA nr. 568/18.07.2022, a ordinului nr. 631/26.08.2022, a ordinului nr. 568/18.07.2022 şi a ordinului nr. 690/12.09.2022.

2. Suspendarea judecăţii cauzei

La termenul de judecată din data de 01 februarie 2023, reclamantul A. a formulat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020

Prin încheierea din data de 15 martie 2023, prima instanţă a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1557 din 2 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1557 din 2 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că soluţia de perimare a cauzei este nelegală, câtă vreme, în lipsa motivării soluţiei date de instanţa de recurs în dosarul nr. x/2020, faţă de care s-a dispus măsura judecăţii prezentei cauze, nu se putea considera că pricina a fost soluţionată definitiv. Arată că decizia instanţei de recurs a fost redactată în luna august 2024, după ce a fost formulată şi cerere de urgentarea a motivării, iar comunicarea hotărârii s-a realizat în luna septembrie 2024, astfel că, la data de 13 septembrie 2024, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze.

Apreciază că obligaţia de comunicare a deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2020 revenea instanţei, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ., iar în lipsa motivării hotărârii, nu se poate susţine că instanţa a soluţionat definitiv cauza, câtă vreme reclamantul invocase în acea cauză inclusiv nemotivarea recursului declarat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie. Acest aspect trebuia cercetat de instanţă în considerentele hotărârii, în caz contrar recurentul având posibilitatea formulării unei cereri de revizuire în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, conform art. 509 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. Totodată, recurentul ar fi avut şi posibilitatea formulării unei cereri de completare a hotărârii, conform art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Prin urmare, apreciază că, la data pronunţării sentinţei recurate, nu existau considerentele deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2020, deci hotărârea nu cuprindea toate elementele sale. Astfel, pricina nu a rămas în nelucrare din vina reclamantului, acesta făcând diligenţe rezonabile pentru a obţine redactarea hotărârii într-un termen mai scurt de 6 luni de la data la care dosarul nr. x/2020 a fost soluţionat, însă obligaţia de redactare şi comunicare a soluţiei revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Alte aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât, a fost respinsă de Înalta Curte la termenul din 14 mai 2025, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (în alte cărui dispoziţii se încadrează criticile de nelegalitate prezentate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Totodată, potrivit art. 416 din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Judecata cauzei de faţă a fost suspendată de curtea de apel la data de 15 martie 2023, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 Instanţa de fond a reţinut că acest dosar a fost soluţionat la 28.11.2023, astfel că de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care s-a împlinit din motive imputabile părţii reclamante, aceasta neformulând cerere de reluare a judecăţii până la împlinirea acestui termen.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant, prima instanţă pronunţând soluţia de constatare a perimării în acord cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 şi art. 416 din C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege aceste hotărâri sunt definitive de la data pronunţării.

Suspendarea judecăţii cauzei de faţă s-a dispus până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, iar acest moment este dat de pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a deciziei nr. 5660 din 28 noiembrie 2023, prin care a fost soluţionat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 653 din 26 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Nemaiexistând căi de atac puse la dispoziţia părţilor interesate ulterior soluţionării recursului, litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 este considerat a fi definitiv soluţionat la momentul pronunţării deciziei din recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu mai subzistă nicio piedică în reluarea judecăţii cauzei suspendate, după pronunţarea hotărârii încetând cauza suspendării şi începând să curgă termenul de perimare.

Împrejurarea că hotărârea instanţei de recurs a fost motivată şi comunicată la o anumită perioadă de timp după pronunţarea soluţiei nu înlătură concluzia anterior expusă, câtă vreme caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti este stabilit de lege în raport de momentul pronunţării soluţiei, iar nu de cel al motivării şi comunicării hotărârii. Acesta este şi motivul pentru care suspendarea cauzei a fost dispusă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020

Este de observat şi că recurentul-reclamant nu a demonstrat că, raportat la soluţia instanţei de recurs, ar fi fost necesară cunoaşterea considerentelor pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, nefiind suficientă minuta deciziei nr. 5660/28.11.2023 pentru a se proceda la reluarea judecăţii şi soluţionarea prezentei cauze.

A susţinut recurentul-reclamant că motivarea deciziei nr. 5660/28.11.2023 era necesară pentru a observa dacă au fost omise la analiză anumite aspecte invocate, precum excepţia nulităţii recursului declarat de pârât, care ar fi deschis calea formulării unei revizuiri sau a unei cereri de completare a hotărârii. Or, aceste aspecte nu sunt relevante în privinţa chestiunii litigioase în speţă, neputând modifica momentul de la care începe curgerea termenului de perimare, respectiv de la data soluţionării definitive a litigiului, reprezentată de data pronunţării soluţiei în recurs - 28.11.2023.

Câtă vreme la data de 28.11.2023 nu mai exista nicio piedică în reluarea judecăţii cauzei, recurentul-reclamant A. în calitate de titular al cererii de chemare în judecată, dar şi al cererii de suspendare, avea obligaţia de a formula cerere de repunere pe rol, stăruind în soluţionarea cauzei, în caz contrar intervenind sancţiunea perimării, la împlinirea termenului legal.

Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că suspendarea judecăţii cauzei a fost dispusă de instanţa de fond ca urmare a cererii formulate de recurentului-reclamant, astfel încât acestuia îi revenea obligaţia de a urmări cursul procesului ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020 şi de a solicita reluarea judecăţii cauzei de faţă de îndată ce acest litigiu a fost definitiv soluţionat.

În cauză sunt relevante şi considerentele Deciziei nr. 70/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reţinut că:

"56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 şi art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.. 57. Astfel, s-a reţinut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(…), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor". 58. Este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu şi nu la cererea uneia dintre părţi, ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare".

Aşadar, conform acestei decizii, chiar dacă suspendarea s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., din oficiu şi nu la cererea unei părţi, acesteia din urmă îi revine obligaţia de a formula cererea de reluare a judecăţii; cu atât mai mult, în situaţia recurentului-reclamant, câtă vreme suspendarea s-a dispus la cererea sa, acesta trebuia sa manifeste diligenţele necesare pentru reluarea judecăţii cauzei până la împlinirea termenului de perimare de 6 luni.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt nefondate toate criticile din recurs, prima instanţă constatând în mod legal intervenită sancţiunea perimării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 420 din C. proc. civ., faţă de lipsa de diligenţă a recurentului-reclamant, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1557 din 2 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.