Administrative access to enforcement records: Proof of debtor’s document possession vs. existence of an unjustified refusal under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată reînregistrată la data de 13.06.2023 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021*, ca urmare a casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la comunicarea relaţiilor şi copiilor certificate pentru conformitate cu originalul de pe adresele de înfiinţare a popririlor, a titlurilor executorii şi a proceselor-verbale de cheltuieli pentru dosarele execuţionale cu numerele: 56/2012, 57/2012, 60/2012, 66/2012, 67/2012, 94/2012, 95/2012,102/2012,103/2012, 104/2012, 105/2012, 107/2012, 134/2012, 136/2012, 141/2012, 143/2012, 144/2012, 147/2012, 150/2012, 106/2012, 135/2012, 137/2012, 138/2012, 139/2012, 140/2012, 145/2012,149/2012, 68/2012, 75/2012, 76/2012, 77/2012, 91/2012, 97/2012, 98/2012, 99/2012, 100/2012,101/2012, 126/2012, 127/2012, 128/2012, 129/2012, 130/2012, 131/2012, 132/2012, 133/2012, 148/2012, 74/2012, 96/2012, 15/2012, 20/2012, 27/2012, 28/2012, 31/2012, 32/2012, 34/2012, 35/2012, 36/2012, 41/2012, 42/2012, 59/2012, 81/2012, 82/2012, 16/2012, 17/2012, 19/2012, 21/2012, 22/2012, 23/2012, 24/2012, 25/2012, 26/2012, 29/2012, 30/2012, 33/2012, 37/2012, 38/2012, 39/2012, 40/2012, 83/2012, 44/2012, 45/2012, 47/2012, 48/2012, 49/2012, 50/2012, 51/2012, 52/2012, 53/2012, 54/2012, 55/2012, 85/2012, 86/2012, 123/2012, 124/2012, 125/2012, 43/2012, 46/2012, 142/2012, 181/2012, 258/2012, 183/2012, 259/2012, 260/2012, 261/2012, 262/2012, 263/2012, 264/2012, 267/2012, 479/2012 şi 266/2012, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

În cursul procesului, reclamantul şi-a restrâns cererea de chemare în judecată doar pentru dosarele execuţionale nr. x/2012, y/2012, z/2012, w/2012, t/2012, s/2012, q/2012, r/2012, 261/2012, 263/2012, 183/2012, 260/2012 şi 479/2012, cu privire la care a solicitat obligarea pârâtului să comunice relaţiile şi copiile certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile constând în înştiinţări (comunicări), somaţii, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înfiinţare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum şi hotărârile judecătoreşti, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită în aceste dosare.

Tot referitor la aceste dosare, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să comunice, pentru fiecare dosar în parte, data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea solicita copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo, precum şi să fie obligat pârâtul să comunice dacă şi când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2012, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 7155, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2012; adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 505, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 8005, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2013, precum şi comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese şi răspunsurile formulate la fiecare dintre ele .

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 183/CA/2024 din 14 octombrie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ precizată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. a formulat recurs, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază conform îndrumarului deciziei de casare, cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost restrânsă prin răspunsul la întâmpinare.

După redarea art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a procedat la redarea pe larg a situaţiei de fapt şi a demersurilor efectuate în cursul procesului, enumerând înscrisurile pe care le-a depus în faţa instanţei de fond constând în Anexele nr. 1-41 ataşate răspunsului la întâmpinare.

Ulterior, cu privire la rejudecarea procesului a arătat că în contradicţie cu cele consemnate în dovezile de primire şi procesele-verbale de predare în care se consemnează expres, după dată "Subsemnatul agent... având de înmânat: adresă înştiinţare poprire, titlu executoriu, încheiere încuviinţare, proces-verbal de cheltuieli, (care sunt de fapt toate înscrisurile pe baza cărora se pot reface dosarele execuţionale şi pe care ni le-a comunicat în copii certificate intimatul-pârât pentru celelelalte 97 de dosare) în dos execuţional" pentru fiecare dosar execuţional în parte, instanţa de fond a reţinut numai adresele de înştiinţare privind popririle.

De asemenea, deşi din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste comunicări au fost făcute în anii 2012-2013, instanţa de fond a reţinut că ar fi fost făcute comunicările în 2016, "cu toate acestea, instanţa reţine că faptul comunicării adreselor de înştiinţare poprire în anul 2016, nu poate face dovada că în prezent, pârâtul deţine înscrisurile pe care reclamantul solicită să i le comunice. Ele fac doar dovada comunicării adreselor de înştiinţare poprire, nu a altor acte.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care în cursul anului 2016 ar fi fost comunicate pârâtului şi alte acte din dosarele execuţionale susmenţionate, nu există certitudinea că în prezent pârâtul le mai deţine, nefiind făcută dovadă în acest sens."

Recurentul-reclamant a precizat că nu poate face dovada că pârâtul le deţine, putând dovedi doar că i le-a comunicat, aşa cum a făcut şi pentru celelalte 97 de dosare execuţionale, în calitate de reprezentant al debitorului Statul Român, dar nici intimatul-pârât nu a susţinut, nu a indicat şi nu a dovedit că înscrisurile pe care i le-a comunicat, le-ar fi trimis altei unităţi din subordine.

Din acest motiv, la al doilea capăt de cerere din acţiune a solicitat să fie obligat intimatul-pârât să îi comunice, pentru fiecare dosar în parte, data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să îi comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Instanţa de fond a respins toate capetele de cerere ale acţiunii, fără să mai existe vreo motivare în cuprinsul hotărârii cu privire la acestea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul şi-a restrâns acţiunea pentru un număr de 13 dosare execuţionale, cu privire la care a solicitat obligarea pârâtului să comunice relaţiile şi copiile certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile constând în înştiinţări (comunicări), somaţii, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înfiinţare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum şi hotărârile judecătoreşti, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită în aceste dosare.

Tot referitor la aceste dosare, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să comunice, pentru fiecare dosar în parte, data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea solicita copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo, precum şi să fie obligat pârâtul să comunice dacă şi când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2012, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 7155, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2012; adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 505, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. 8005, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2013, precum şi comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese şi răspunsurile formulate la fiecare dintre ele .

Prima instanţă, în rejudecare, din întregul material probator administrat în cauză, atât din dosarul primului cilcu procesual, cât şi din proba cu înscrisuri administrată suplimentar în al doilea ciclu procesual, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, concluzionând că nu se poate reţine un refuz nejustificat din partea pârâtului în soluţionarea cereii, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reclamantul a formulat recurs, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază conform îndrumarului deciziei de casare, cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, este nefondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv şi unitar toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de fond, în rejudecare, a respectat îndrumarul deciziei de casare şi a analizat capătul doi al cererii de chemare în judecată, administrând inclusiv înscrisuri noi şi raportându-se la temeiurile de drept invocate de părţi.

Împrejurarea că recurentul-reclamant nu este de acord cu soluţia pronunţată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., câtă vreme sentinţa recurată satisface exigenţele instituite de acest text de lege, iar nemulţumirea exprimată cu privire la soluţia dată litigiului se circumscrie motivului de casare vizând interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

În ceea ce priveşte celelalte teze ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă. În speţă, niciuna dintre aceste situaţii nu se identifică, nefiind indicate nici de către recurentul-reclamant ca atare.

Prin urmare, sentinţa recurată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, aceste critici fiind invocate formal, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, acest text de lege se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Recurentul-reclamant pretinde, în mod neîntemeiat, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ referitoare la existenţa unui refuz nejustificat din partea intimatului-pârât de a-i comunica relaţiile solicitate şi copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale unor înscrisuri referitoare la un număr de 13 dosare de executare.

În realitate, tot recursul vizează reevaluarea situaţiei de fapt şi a materialului probator administrat în cauză, recurentul-reclamant nefiind de acord cu argumentele instanţei care a reţinut că faptul comunicării acelor adrese de înştinţare poprire în anul 2016, nu face dovada că pârâtul ar deţine înscrisurile pe care reclamantul le solicită. De altfel, în cuprinsul recursului, recurentul-reclamant se limitează la afirmarea unei situaţii diferite de cea reţinută de instanţa de fond, în sensul că deşi din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste comunicări au fost făcute în anii 2012-2013, instanţa de fond a reţinut că ar fi fost făcute în 2016, fără a prezenta însă critici concrete cu privire la raţionamentul instanţei.

Nu se pune, aşadar, în discuţie, modalitatea de interpretare sau aplicare de către instanţa de fond a unei norme juridice, ci modalitatea în care prima instanţă a interpretat probele şi a stabilit situaţia de fapt, fiind ridicată o problemă de temeinicie a sentinţei, şi nu de legalitate a acesteia, aspecte care nu pot fi analizate de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond nu confirmă ipoteza unui refuz nejustificat din partea intimatului-pârât de a soluţiona cererea recurentului-reclamant, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004:

"exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 din aceeaşi lege, cum în mod corect s-a reţinut şi în sentinţa recurată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 183/CA/2024 din 14 octombrie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.