Peremption of cassation appeal for procedural inaction during suspension for party absence

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

În procedura de soluţionare a unei plângeri contravenţionale care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, s-a încuviinţat proba cu expertiză judiciară în specialitatea autovehicule - circulaţie rutieră, fiind desemnat în acest sens expertul tehnic judiciar inginer A..

Prin sentinţa civilă nr. 5292 din 14.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă s-a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul A..

Petentul A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 5292/14.07.2022 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 19.07.2022 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti privind pronunţarea asupra onorariului acordat expertului.

Prin sentinţa civilă nr. 6584 din 29.09.2022 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti s-a respins cererea de completare a hotărârii ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1511 din data de 19.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 339 alin. (2), art. 444 alin. (3), art. 445 şi art. 446 din C. proc. civ., ca inadmisibilă, şi a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile de completare nr. 6584/29.09.2022, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs expertul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.10.2023.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia perimării şi, în temeiul art. 416 C. proc. civ., s-a constatat perimată cererea de recurs formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale (decizia nr. 1511/19.05.2023), pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, de recurentul-expert A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, intimatul-intervenient C. şi intimatul-asigurator D..

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs expertul A., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin primul prim motiv de recurs formulat a invocat lipsa de procedură cu citarea părţii B. în cadrul procesual al prezentului dosar, inclusiv în dosarele care au obiect căile de atac promovate de expertul desemnat privind cererea de completare a hotărâri de fond şi cererea de revenire la cererea de drepturi formulată în dosarul de fond. Această parte a fost citată la adresa de comunicare a actelor de procedură a expertului desemnat şi nu la adresa sa de domiciliu. În plus, şi comunicarea Deciziei nr. 2094/2024, recurate prin prezenta cerere, pe numele B. s-a comunicat la domiciliul recurentului-expert şi nu a părţii B..

Invocând dispoziţiile art. 160 alin. (2) şi art. 153 alin. (2) C. proc. civ. care precizează distinct că toate actele de procedură întreprinse de instanţa de judecată în care se constată lipsa de procedură cu citarea părţii sunt sancţionate cu nulitatea şi având în vedere că există o continuitate cu lipsa de citare a părţii în dosarele menţionate mai sus, se constată că pentru toate hotărârile formulate, inclusiv în prezentul dosar intervine sancţiunea nulităţii.

Prin al doilea motiv de recurs a invocat lipsa de procedură privind măsura suspendării în prezentul dosar, având în vedere că la termenul la care a fost pronunţată suspendarea, instanţa de judecată a fost investită cu cererea de reexaminare taxă de timbru care a fost admisă conform legii, dar hotărârea de soluţionare nu a fost comunicată părţilor, astfel că a considerat că următorul termen de judecată în prezentul dosar nu putea fi dispus.

A mai arătat că art. 248 alin. (1) C. proc. civ. aplică prioritate excepţiilor de procedură şi, în situaţia concurenţei excepţiilor de procedură, se va stabili ordinea în funcţie de efectele pe care le produc, or excepţia netimbrării faţă de excepţia lipsei părţilor la termenul de judecată nu putea fi apreciată, deoarece instanţa de judecată a fost investită cu o cererea de reexaminare privind taxa de timbru, iar pronunţarea asupra cererii are prioritate faţă de celelalte excepţii de procedură.

În opinia recurentului, trebuie avută în vedere şi soluţionarea cererii de reexaminare care se suprapune cu măsura suspendării dosarului prin lipsa părţilor. Art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxa de timbru prevede că cererea de reexaminare se formulează la instanţa care a dispus taxa de timbru şi se soluţionează de un alt complet.

Pe de altă parte soluţia cererii de reexaminare nu a fost comunicată părţilor, motiv pentru care orice măsură procesuală în prezentul dosar s-ar fi efectuat fără ca părţile să fi cunoscut soluţia privind cererea de reexaminare, iar următorul termen privind judecarea pricinii nu se putea face înaintea comunicării hotărârii de soluţionare a cererii de reexaminare taxă de timbru faţă de părţi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinări în cauză.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Anterior analizării căii de atac declarate, Înalta Curte consideră necesar a preciza că recurentul din prezenta cauză a fost desemnat expert tehnic judiciar în procedura de soluţionare a unei plângeri contravenţionale care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, dosar în care s-a încuviinţat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule - circulaţie rutieră. Fiind nemulţumit de cuantumul onorariului acordat de instanţă, respectiv de soluţia prin care i s-a admis doar parţial cererea de majorare a onorariului solicitat, acesta a promovat mai multe acţiuni, astfel cum au fost menţionate pe scurt la pct. 1 din prezenta decizie, intitulat "Circumstanţele cauzei".

Controlul judiciar declanşat de recurentul A. are ca obiect verificarea legalităţii deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a constatat perimată cererea de recurs pe care a formulat-o împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale (decizia nr. 1511/19.05.2023) pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., reţinând că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 30.10.2024, când judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor legal citate pentru acest termen de judecată şi faptul că niciuna dintre părţi nu a solicitat şi judecarea în lipsă în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi că, de la această dată, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părţilor.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, criticile recurentului fiind nefondate.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Aşadar, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Totodată, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

Astfel, în situaţia suspendării judecăţii dispuse ca urmare a lipsei părţilor, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecăţii, procesul se reia la cererea părţii interesate, şi nu din oficiu de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

Prin urmare, prima critică de nelegalitate adusă deciziei recurate referitoare la pretinsa lipsă de procedură cu una dintre părţi (B.) este nefondată, în condiţiile în care această lipsă de procedură nu îl priveşte pe recurent, acesta din urmă având interesul ca procesul să se reia, pentru a fi judecată cererea de recurs pe care o promovase în cauza dedusă judecăţii.

În plus, Înalta Curte constată că intimatul B. a fost prezent personal la dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 8 mai 2025 (aşa cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii) şi a solicitat respingerea recursului, fără a invoca producerea vreunei vătămări în ceea ce îl priveşte, referitoare la o pretinsă lipsă de procedură în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

În continuare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia perimării, deoarece pricina a rămas în nelucrare începând cu data de 30.10.2023, din vina părţilor, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, astfel cum aceste situaţii sunt prevăzute de art. 417-419 din C. proc. civ., suspendarea datorându-se pasivităţii exclusive a acestora, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Alegaţii recurentului referitoare la ordinea de soluţionare a cererilor/excepţiilor, în sensul că pronunţarea asupra cererii de reexaminare a taxei de timbru avea prioritate faţă de pronunţarea încheierii de suspendare a judecăţii cauzei, nu prezintă relevanţă în raport de circumstanţele concrete ale cauzei şi de dispoziţiile care reglementează instituţia perimării.

Astfel, prin încheierea din 09.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021.2 s-a admis cererea de reexaminare formulată de petentul A., iar prin încheierea de şedinţă din data de 30.10.2023, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor legal citate pentru acest termen de judecată şi faptul că niciuna dintre părţi nu a solicitat şi judecarea în lipsă în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Încheierea de suspendare a fost comunicată tuturor părţilor, inclusiv recurentului A. la data de 09.11.2023, respectiv 10.11.2023, atât la adresa de domiciliu, cât şi la adresa de corespondenţă indicate de acesta, aşa cum reiese din dovezile de înmânare aflate la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu toate acestea, recurentul a rămas în pasivitate până la data de 28.10.2024 (aproape 1 an de zile), când instanţa a repus cauza pe rol din raţiuni administrative în vederea discutării excepţiei de perimare.

În aceste condiţii, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni şi nu poate fi reţinut niciun motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 coroborat cu dispoziţiile art. 420 C. proc. civ., texte de lege în baza cărora a constatat perimat recursul.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul A. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.