Admissibility of presidential order suspension in administrative litigation: exclusive application of Law 554/2004 over general civil procedure

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială formulată la data de 5.11.2024 pe rolul Curţii de Apel Suceava şi precizată ulterior la data de 11.11.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională a României a solicitat anularea Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024 pronunţate de Curtea Constituţională a României prin care s-a anulat decizia nr. 18D/03.10.2024 a Biroului Electoral Central. Totodată, a solicitat şi suspendarea de urgenţă a hotărârii indicate cu consecinţa validării provizorii a Deciziei nr. 18D/3.10.2024 a Biroului Electoral Central, implicit a candidaturii doamnei B. pentru funcţia de preşedinte al României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 133 din 19 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ şi s-a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect, cu termen la data de 21.01.2025.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect suspendare act administrativ pe cale de ordonanţă preşedinţială şi s-a respins o atare cerere formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională a României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul dispoziţiilor art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ. cu reţinerea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488, alin. (1), punctele 5, 6 (ultimele două teze) şi 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat, pe calea recursului formulat împotriva admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii având ca obiect suspendare act administrativ pe cale de ordonanţă preşedinţială, casarea acestei hotărâri şi admiterea cererii de suspendare de urgenţă a Hotărârii nr. 2 din 05.10.2024 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a anulat Decizia nr. 18D/03.10.2024 a Biroului Electoral central cu consecinţa validării provizorii a Deciziei nr. 18D/03.10.2024 a BEC, implicit a candidaturii doamnei B. pentru funcţia de preşedinte al României.

A susţinut recurentul reclamant că judecarea cererii a fost tergiversată nepermis faţă de urgenţa procedurii ordonanţei preşedinţiale, cu încălcarea normelor de procedură, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

S-a arătat că în sentinţa atacată nu apare faptul că a solicitat îndeplinirea procedurii (de ordonanţă preşedinţială) nu numai în scris, ci şi înainte de a se da cuvântul cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, inclusiv prin solicitarea de a se pune în discuţie aparenţa de drept, lucru ce nu a fost pus deloc în discuţie deşi normele imperative impuneau.

A susţinut recurentul că pârâta nu a argumentat împotriva aparenţei de drept, ci împotriva cererii de anulare a Hotărârii nr. 2 din data de 05.10.2024 a CCR (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1003/08.10.2024) prin care s-a anulat Decizia nr. 18D/03.10.2024 a BEC. A ridicat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare şi, practic în subsidiar, a suspendării acestei hotărâri, astfel că, de la debutul judecăţii s-au încălcat normele intrinseci actului de procedură sancţionate cu nulitatea.

În mod greşit instanţa, în şedinţa publică, a acordat cuvântul pe excepţia inadmisibilităţii cererii la modul general, deşi recurentul a susţinut că acest termen este unul procedural şi că înainte de excepţie trebuie dat verdictul pe procedură.

Pe lângă încălcarea regulilor intrinseci actului de procedură, instanţa a aplicat greşit regulile privind ordinea, timpul, modul de punere în discuţie a excepţiilor. Totodată, cu privire la timbrajul aferent anulării Hotărârii nr. 2 din 05.10.2024 a CCR, modalitatea în care au fost redate afirmaţiile părţii nu conturează realitatea.

Cu privire la considerentele efective ale instanţei care au îndreptăţit-o să emită soluţia atacată cu prezentul recurs, s-a arătat că Hotărârea nr. 2 din 05.10.2024 a CCR este asimilabilă cu un act administrativ, fiind admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială. A solicitat suspendarea unui act asimilabil unui act administrativ, nu a unui "act administrativ". Toată pledoaria pendinte este lovită de nulitate fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 ultima teză din C. proc. civ., motivele fiind străine de natura cauzei.

Dat fiind cele demonstrate prin motivele de recurs, s-a solicitat admiterea recursului împotriva admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii având ca obiect suspendare act administrativ pe cale de ordonanţă preşedinţială şi a respingerii a unei astfel de promovări a unei astfel de cereri de către reclamant ca inadmisibilă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare la recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea Constituţională a României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 2 din 5.10.2024 emisă de pârâtă de invalidare a deciziei BEC nr. 18D din 3.10.2024 în ce priveşte candidatura doamnei B. la alegerile din data de 24.11.2024 pentru funcţia de preşedinte, precum şi să dispună suspendarea unei astfel de decizii pe calea ordonanţei preşedinţiale prevăzută de art. 997 din C. proc. civ.. Arată că în cauză este vorba despre un act administrativ prin care pârâta a adăugat la lege şi a acţionat cu abuz de putere, încălcând dreptul de a alege şi de a fi ales.

Asupra obiectului cererii, în şedinţa din 19.11.2024, reclamantul a făcut precizări arătând că pe calea ordonanţei preşedinţiale solicită a se dispune suspendarea actului administrativ în procedură de urgenţă şi cu prioritate.

Prin sentinţa atacată, curtea de apel a reţinut că în materia contenciosului administrativ este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează suspendarea executării actului administrativ, întrucât în acest domeniu există reglementări cu caracter derogatoriu (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004), ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se reţine că acesta vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., potrivit căruia "(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

Nulitatea prevăzută în art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări, ceea ce nu se probează în cauză.

De altfel, criticile formulate de recurentul - reclamant au un caracter general, nefiind indicate în concret dispoziţii legale presupus a fi încălcate de prima instanţă, sancţionate cu nulitatea.

Reţine Înalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., instanţa se pronunţă cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Din interpretarea dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, rezultă că se impune ca instanţa să analizeze excepţiile în raport de efectele pe care soluţionarea acestora le-ar avea asupra soluţionării cauzei, impunându-se în mod natural ca în rezolvarea excepţiilor astfel invocate, să fie examinate, mai întâi, cele legate de admisibilitatea cererii şi doar după aceea, aspecte care privesc fondul raportului juridic dedus judecăţii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a soluţionat cu prioritate excepţia inadmisibilităţi cererii având ca obiect suspendarea unui act administrativ pe cale de ordonanţă preşedinţială.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând, motivarea contradictorie a sentinţei, sau străină de natura cauzei, Înalta Curte reţine că prima instanţă a analizat cererea formulată de recurentul reclamant prin prisma normelor de drept invocate, în raport de jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ şi a instanţei supreme, expunând pe larg considerentele care au impus concluzia că este incompatibilă solicitarea de suspendare a executării unui act administrativ pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, având în vedere reglementarea specială prevăzută de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Verificând legalitatea soluţiei pronunţate din această perspectivă, în raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 997 din C. proc. civ.

În acest sens, practica consolidată a Înaltei Curţi, invocată şi de instanţa de fond, a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.

Dar, în condiţiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiaşi act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, reglementate de C. proc. civ. nu se poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Fiind corectă dezlegarea instanţei de fond dată asupra excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte constată legalitatea sentinţei atacate, astfel că motivele de recurs ce vizează fondul cauzei susţinute prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, în raport de dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 133 din 19 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.