Scope of Contestație în Anulare: Rejection of Late-Filing Arguments Against a Final Ruling

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei nr. x/2017 emise de Direcţia de inspecţie pentru procurori din cadrul pârâtei, prin care a fost clasată sesizarea formulată de reclamant ce viza nemulţumirea acestuia faţă de modul în care au fost emise soluţii de către procurorii şi judecătorii ce au soluţionat dosarul penal în care acesta a avut calitatea de parte civilă (dosarul nr. x/2013 al DNA).

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 28 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat declaraţie de recurs reclamantul A..

1.4. Decizia contestată

Prin decizia nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022 s-a admis excepţia tardivităţii motivelor de recurs formulate de reclamantul A. şi înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule.

S-a admis excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

S-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Contestaţia în anulare

2.1. Prin cererea înregistrată la data de 1.10.2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2024, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

A solicitat contestatorul admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate, respingerea excepţiei nulităţii recursului şi rejudecarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

În susţinerea contestaţiei în anulare s-a arătat că recursul a fost motivat, iar încadrarea recursului în condiţiile de admisibilitate reprezintă atributul instanţei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 503-508 din C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la data de 22 ianuarie 2025, prin avocat, s-a precizat că cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13.10.2022, iar motivele de recurs au fost înaintate prin posta la data de 31.01.2023.

S-a arătat că prin comunicarea Înaltei Curţi prin adresa emisă la data de 24.10.2022 s-a pus în vedere reclamanţilor să depună, sub sancţiunea anulării cererii, motivele de recurs, acestea fiind depuse imediat, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

În cazul în care se invoca nulitatea recursului, dar şi tardivitatea depunerii motivelor de recurs, s-a apreciat că avea prioritate soluţionarea excepţiei tardivităţii, recursul trebuind a fi respins ca tardiv şi nu ca nul.

A susţinut contestatorul faptul că motivele de recurs au fost depuse în termen în raport de obligaţia impusă părţilor prin Comunicarea Adresă, urmând ca instanţa să încadreze criticile aduse în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

2.2. Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., aspectele prezentate de contestator neîncadrându-se în cazurile expres prevăzute de lege.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în contestaţia în anulare

3.1. Examinând contestaţia în anulare şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu apărările intimatului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecinţă, motivele formulate neîncadrându-se în dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al căii de atac:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

Astfel cum s-a arătat, regimul juridic al contestaţiei în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar modalitatea în care instanţa de recurs a analizat excepţia nulităţii recursului, câtă vreme nu se invocă niciun argument care să poată fi analizat prin prisma noţiunii de "eroare materială", nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de legiuitor.

Se constată astfel că pe calea contestaţiei în anulare se precizează faptul că motivele de recurs au fost depuse înaintate prin poştă la data de 31.01.2023, dată care a fost reţinută şi în argumentaţia soluţiei deciziei atacate cu contestaţie în anulare.

Deşi se invocă respectarea termenului de completare a cererii de recurs în raport de comunicarea instanţei prin care s-au indicat lipsurile cererii, Înalta Curte aminteşte, pe de o parte, că o astfel de critică nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute la art. 503 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că argumentul susţinut nu are niciun corespondent în vreo normă de drept material sau procedural, adresa instanţei neavând efectul antamat de contestator, respectiv cel al repunerii în termen.

De asemenea, nu poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare nici critica potrivit căreia recursul ar fi trebuit a fi respins ca tardiv, iar nu anulat, dincolo de caracterul pur formal al unui astfel de motiv.

Contestaţia în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor pentru a ataca hotărârea judecătorească devenită anterior definitivă în calea de atac. Aşadar, contestaţia în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative prevăzute la articolul 503 din C. proc. civ.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi irevocabile, obligatorii, şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanţelor trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiţiei, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un recurs deghizat. O excepţie de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanţe riguroase şi de substanţă (cauza Ryabikh c. Rusiei), circumstanţe care nu sunt incidente în cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se încadrează în dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., instanţa învestită cu contestaţia în anulare neavând a efectua o apreciere asupra corectitudinii dezlegărilor date de instanţa de recurs.

Are în vedere Înalta Curte şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a arătat că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 355/2019), astfel că pe calea contestaţiei în anulare nu este permisă rejudecarea unei hotărâri definitive, pentru motive care nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Faţă de cele de mai sus, cum în speţă, motivele formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.