Revision petition over conflicting forest service salary awards declared inadmissible for lack of identity of parties

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Dosarul nr. x/2021

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data 10.10.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Oradea, au solicitat anularea răspunsului nr. x/29.06.2021 emis de către pârâtă în procedura prealabilă şi obligarea pârâtei, la calcularea şi plata la zi către reclamanţi a sumelor de bani reprezentând drepturi băneşti cuvenite cu titlu de indemnizaţie de grad profesional, în conformitate cu prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 59 din 26 mai 2000, privind Statutul personalului silvic, actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă, precum şi a dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, calculate de la data la care trebuiau să fie achitate până la zi; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 524/CA/2022 din data de 7 iulie 2022, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă.

A admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Oradea şi în consecinţă:

A dispus anularea adresei nr. x/29.06.2021, emise de pârâtă.

A obligat pârâta Garda Forestieră Oradea la plata în favoarea reclamanţilor, a drepturilor salariale rezultate din stabilirea indemnizaţiei de grad profesional, calculate începând cu data de 16.12.2019 până în prezent şi în continuare, cât timp se menţin condiţiile de acordare, actualizate în raport de indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă acestor drepturi, calculată de la data scadenţei până la plata efectivă.

A respins ca nefondată cererea reclamanţilor privind plata drepturilor solicitate, aferente perioadei 03.06.2018 - 15.12.2019.

A respins cererea reclamanţilor, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 524/CA/2022 din data de 7 iulie 2022 pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta Garda Forestieră Oradea, prin care a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecând cauza să respingeţi acţiunea.

Prin decizia nr. 837/CA/2022 din data de 14.12.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Oradea, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., împotriva sentinţei civile nr. 524/CA/2022 din 07.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor.

I.2. Dosarul nr. x/2021

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 15.11.2021 pronunţată în dosarul cu nr. x/2021, instanţa a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanţii T., U., V. şi W. şi formarea dosarului având nr. x/2021 în care, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999, a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 982/CA/22.11.2021 Tribunalul Bihor, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii T., U., V. şi W., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Oradea, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Prin sentinţa civilă nr. 575 din 04.07.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii T., U., V., W., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Oradea.

A respins ca nefondate pretenţiile reclamanţilor aferente perioadei 03.06.2018-15.12.2019 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor drepturile salariale rezultate din stabilirea indemnizaţiei de grad profesional, calculate începând cu data de 16.12.2019 până în prezent, precum şi în continuare, cât timp se menţin condiţiile de acordare, actualizate în raport de indicele preţurilor de consum, precum şi dobânda legală, accesoriile urmând a fi calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei civile nr. 575 din 04.07.2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Sălaj, secţia Civilă a formulat recurs pârâta Garda Forestieră Oradea.

I.3. Decizia atacată cu cererea de revizuire pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 662 din data de 16 iunie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta Garda Forestieră Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 575 din 04.07.2022 a Tribunalului Sălaj, pe care a casat-o în tot şi rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamanţi T., U., V. şi W..

II. Cererea de revizuire.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii T., U., V. şi W. au solicitat revizuirea deciziei nr. 662 din data de 16.06.2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi pe cale de consecinţă:

- admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de anulare a răspunsului nr. x din 29.06.2021 emis de Garda Forestieră Oradea în procedura prealabilă;

- obligarea intimatei la calcularea şi plata la zi a sumelor de bani reprezentând drepturi băneşti cuvenite cu titlu de indemnizaţie de grad profesional, în conformitate cu prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 59/26.05.2000 privind Statutul personalului silvic, actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă;

- obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, calculate de la data la care trebuiau să fie achitate până la zi.

În susţinerea cererii s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul reclamanţilor a făcut parte dintr-o acţiune colectivă alături de colegii angajaţi în cadrul Gărzii Forestiere Oradea, acţiunea fiind înregistrată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bihor, fiind disjuns din dosarul iniţial şi format dosarul nr. x/2021, declinat către Tribunalul Sălaj.

S-a arătat că prin decizia nr. 837/2022 din 14.12.2022, Curtea de Apel Oradea a soluţionat în mod definitiv acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2021, în sensul admiterii acţiunii celorlalţi reclamanţi, reţinându-se că în situaţia de speţă nu este incidentă decizia nr. 72/11.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din decizia nr. 837/2022 prin care s-a respins recursul declarat de Garda Forestieră Oradea, menţinându-se hotărârea nr. 524/CA/2022 pronunţată în fond de către Tribunalul Bihor la data de 07.08.2022.

Au arătat revizuienţii că din situaţia de fapt expusă rezultă existenţa clară a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, într-o situaţie absolut similară, aspect care justifică admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 175 din 2 februarie 2023 Curtea de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2990 din data de 31 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca tardivă cererea de revizuire.

Prin decizia nr. 237 din data de 6 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a admis recursul exercitate de revizuenţi, s-a casat decizia nr. 2990 din data de 31 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi s-a trimis cauza spre rejudecare.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., condiţiile de admisibilitate a căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ.

Autoritate de lucru judecat dobândeşte, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi hotărârea care statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident procedural, care, odată lămurit, nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, dar şi considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În raport de cele mai sus expuse, constată Înalta Curte că nu se poate vorbi despre o identitate de părţi, obiect şi cauză în ceea ce priveşte cele două hotărâri expuse la pct. "I" din prezenta decizie, respectiv decizia nr. 837/CA/2022 din data de 14.12.2022 a Curţii de Apel Oradea şi decizia nr. 662 din data de 16 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, fiind vorba despre părţi diferite, chiar dacă obiectul şi cauza sunt identice.

Aşa cum chiar revizuenţii, au arătat, acţiunea acestora a fost disjunsă din acţiunea iniţială care a făcut obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2021, fiind vorba despre raporturi individuale de serviciu individuale, încheiate între reclamant cu angajatorul pârât, aflându-se în ipoteza unei coparticipări procesuale facultative.

Din perspectiva presupusei încălcări a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deşi nu s-ar impune întrunirea triplei identităţi, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm nici în ipoteza existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat faţă de a doua hotărâre.

Verificând dosarele în care au fost pronunţate cele două decizii, se constată că nu ne aflăm în ipoteza încălcării unor dezlegări date asupra fondului cu autoritate de lucru judecat, instanţele stabilind în concert aplicabilitatea normelor privind salarizarea la particularităţile fiecărui raport serviciu, pe care Înalta Curte nu le poate analiza decât din perspectiva verificării admisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu ca o instanţă de recurs extraordinar.

Are în vedere Înalta Curte rolul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei definitive pronunţate de o instanţă de recurs şi care să permită reanalizarea motivelor de nelegalitate.

În realitate revizuenţii, raportându-se la temeiul de drept invocat, îşi manifestă nemulţumirea faţă de o presupusă practica neunitară a instanţelor judecătoreşti în materia drepturilor salariale, cu privire la calculul şi plata la zi a sumelor de bani reprezentând drepturi băneşti cuvenite cu titlu de indemnizaţie de grad profesional, în conformitate cu prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 59 din 26 mai 2000, privind Statutul personalului silvic, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire pentru considerentele mai sus arătate.

În jurispudenţa CEDO, în cauza Stanca Popescu c României şi X. c Bulgariei, s-a statuat că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire se afirma o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive, pronunţate în cauze similare, în privinţa unor părţi diferite, revizuenţii nu pot obţine anularea deciziei atacate, întrucât, eventuala practica neunitara a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire.

În aceste condiţii, în raport de scopul concret urmărit, astfel cum se configurează din criticile prezentate în cererea de revizuire, Înalta Curte constată că demersul nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii U., V., W. şi T. împotriva deciziei nr. 662 din 16 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.