Foreign employer loses work-authorization bid as prior immigration sanction within six months bars approval.

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la data de 31.07.2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtului IGI - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad nr. x din data de 10.05.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru cetăţeanul străin B., emis de autorităţile din Bangladesh, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia la emiterea unui nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 762 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 762 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L criticând-o pentru motive de nelegalitate, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, respectiv interpretarea greşită a instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea condiţiilor generale şi speciale de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, în contextul prezentării situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că sancţionarea sa cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 RON nu duce la împiedicarea obţinerii avizelor de angajare, întrucât, pe de o parte, este vorba despre faptul că a angajat un străin cu timp parţial de 7 ore/zi, caz în care străinul nu ar fi avut nevoie de un nou aviz, precum şi despre faptul că a angajat un străin fără aviz, însă cu drept de şedere până în 2027 dobândit prin reîntregirea familiei, considerând că automat dobândeşte şi drept de muncă prin încheierea căsătoriei cu un cetăţean străin şi nu mai are nevoie de aviz de angajare în acest sens.

De asemenea, a precizat că pentru cele două contravenţii reţinute în sarcina sa, a fost sancţionată contravenţional la data de 11.04.2024, ulterior depunerii cererii de emitere a avizului de angajare la data de 25.01.2024.

Totodată, a mai arătat că străinul avea drept de şedere valabil la data la care pârâta susţine că se află în şedere ilegală, respectiv la data depunerii cererii pe portalul IGI - 12.02.2024, iar împrejurarea că aceasta soluţionează într-o perioadă foarte îndelungată cererile de emitere avize de angajare nu poate fi reţinută ca o culpă în depunerea cu întârziere a cererii şi, cu atât mai mult, nu poate fi reţinută culpa străinului.

Legat de acest aspect al inexistenţei unei sancţiuni ca şi condiţie impusă imperativ de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 pentru obţinerea de către societatea angajatoare a avizului de angajare în muncă a străinului, a susţinut că prima instanţă a interpretat în mod eronat aceste dispoziţii legale, fiind cunoscută această practică la nivelul unor formaţiuni teritoriale ale pârâtei care tergiversează nejustificat şi intenţionat soluţionarea dosarelor administrative sau invocă motive netemeinice de respingere a dosarelor, săvârşind un abuz de putere, punând astfel cetăţenii străini în situaţia de a ajunge în ilegalitate, în condiţiile în care cetăţeanul străin a intrat legal pe teritoriul României, iar din culpa conjugată a fostului angajator şi a autorităţilor, cetăţeanul străin nu a reuşit să-şi prelungească dreptul de şedere.

Luând în calcul acest aspect, recurenta-reclamantă a considerat că intimatul-pârât nu a procedat la o verificare reală a situaţiei cetăţeanului străin şi a emis decizia cu nerespectarea principiului proporţionalităţii şi al adaptabilităţii prevăzute de art. 9 şi 13 din O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, prin aceea că emiterea deciziei de nearcordare a avizului de muncă a lezat nevoia cetăţeanului străin de a munci, pe de-o parte, şi nevoia îndeobşte cunoscută de personal a pieţei economice de muncă române.

Mai mult, a susţinut că inclusiv O.G. nr. 25/2014 prevede la art. 28 alin. (2)2 că "Soluţionarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se realizează cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice fiecărui caz, în parte, respectând principiul proporţionalităţii.".

4. Apărările formulate în cauză

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 28 februarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 6 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, prin demersul judiciar pendinte, reclamanta A. S.R.L. a contestat refuzul pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad nr. x din data de 10.05.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru străinul B., solicitând anularea acestui act şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare.

Refuzul autorităţii pârâte a fost exprimat ca urmare a cererii depusă de reclamantă, la data de 19.04.2024, la sediul Serviciului pentru Imigrări al judeţului Arad, în conformitate cu prevederile art. 17 din O.G. nr. 25/2014, privind emiterea avizului de angajare - schimbare angajator în vederea angajării cetăţeanului străin B., cererea fiind încărcată on-line pe portalul instituţiei sub nr. x/12.02.2024 şi programată a fi preluată la ghişeul formaţiunii în data de 19.04.2024.

Motivele reţinute de instituţia pârâtă în susţinerea refuzului său au fost, în esenţă, neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, întrucât angajatorul a fost sancţionat contravenţional la data de 11.04.2024 conform prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, cu amendă în cuantum de 20.000 RON.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte reţine că, la data de 11.04.2024 societatea recurentă a fost sancţionată contravenţional conform prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/26.08.2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, deoarece s-a constatat că a primit la muncă, fără aviz de angajare, 2 străini aflaţi pe teritoriul României. Existenţa procesului-verbal este necontestată de partea recurentă, care a făcut la rândul său referire atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi al cererii de recurs, la sancţiunea ce i-a fost aplicată.

În conformitate cu art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014:, Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014:, (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător."

Conform art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căreia:,,(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:d) angajatorul nu a fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) sau e^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii."

Potrivit art. 36 din acelaşi act normativ:,,(1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) primirea la muncă pe teritoriul României a unui străin fără aviz de angajare sau de detaşare, cu sau fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON, pentru fiecare persoană identificată;".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că avizul de angajare poate fi acordat doar dacă angajatorul nu a fost sancţionat contravenţional potrivit art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii.

Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurentei-reclamante conform căreia verificarea acestei condiţii negative ar trebui să se raporteze la data formulării cererii de acordare a avizului, din moment ce textul legal prevede în mod expres că este necesar ca angajatorul să nu fi fost sancţionat contravenţional în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii, aspect apreciat ca atare şi de prima instanţă.

Folosirea termenilor "anterior" sau "ulterior" din conţinutul unui text ajută la stabilirea unei ordini cronologice şi la clarificarea relaţiilor temporale dintre diverse evenimente sau acţiuni. Termenul "anterior" indică faptul că o anumită acţiune/eveniment a avut loc înaintea altei acţiuni/altui eveniment.

Or, în data de 11.04.2024, anterior soluţionării cererii de acordare a avizului de angajare (10.05.2024), societatea a fost sancţionată contravenţional conform prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/26.08.2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, deoarece s-a constatat că a primit la muncă, fără aviz de angajare, 2 străini aflaţi pe teritoriul României, aspecte necontestate de recurenta-reclamantă.

Drept urmare, contrar celor susţinute de recurentă, în mod corect s-a stabilit că, la data soluţionării cererii, angajatorul nu îndeplinea condiţia generală de acordare a avizului de angajare prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. (d) din O.G. nr. 25/2014.

În acest context, având în vedere neîndeplinirea condiţiei generale stipulate de art. 4 alin. (2) lit. (d) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că recurenta nu poate invoca principiul proporţionalităţii şi principiul adaptabilităţii pentru a justifica neîndeplinirea unei cerinţe de legalitate la data soluţionării cererii de emitere a avizului de angajare, neputându-se susţine în mod valid că cererea formulată nu a fost analizată în raport de situaţia specifică a cazului în discuţie.

În consecinţă, actul contestat a fost emis în aplicarea prevederilor legale incidente şi în deplin acord cu acestea, fiind respectate condiţiile prevăzute de lege în situaţii precum cea dedusă judecăţii în prezenta cauză, astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi va fi menţinută ca atare, nefiind identificate elemente de nelegalitate a acesteia din perspectiva motivului de casare invocat de recurentă.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 762 din data de 29 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 mai 2025.