Employment Authorization for Foreign Workers: Necessity of Effective Activity Performance vs. CAEN Code Registration Under O.G. 25/2014

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.05.2024, sub sub nr. x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului instituţiei pârâte nr. x/BICS/HAC/24.11.2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B., cetăţean al statului Pakistan, solicitând anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia să emită un nou act prin care să soluţioneze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 666 din 08 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin; a dispus anularea actului nr. x/BICS/HAC/24.11.2023 emis de către Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin; a obligat pârâtul să emită un nou act administrativ prin care să soluţioneze favorabil cererea reclamantei privind acordarea avizului de muncă pentru cetăţeanul străin B.; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 666 din 08 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat şi a aplicat greşit normele de drept material referitoare la îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Astfel, a susţinut că instanţa de fond a ignorat total prevederile O.G. nr. 25/2014 privind angajarea în muncă a străinilor, precum şi prevederile legislaţiei fiscale.

În acest context, a învederat că prin hotărârea pronunţată instanţa scapă din vedere însăşi definiţia avizului de angajare, aşa cum este enunţată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c), precum şi prevederile art. 3 alin. (1), legitimând apărarea reclamantei referitoare la încheierea unor contracte de prestări servicii, în sensul că cetăţenii străini pentru care se solicită emiterea avizelor de angajare lucrează în cadrul altor societăţi, în baza contractelor încheiate între societate şi aceste societăţi angajatoare, aspect interzis în mod expres de legiuitor şi sancţionat în cuprinsul art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Relativ la motivarea instanţei bazată pe susţinerile reclamantei în sensul că în cauză ar avea eficienţă juridică prevederile art. 88 alin. (4) din Codul muncii, a arătat că acestea nu sunt întemeiate, nefiind înlăturată în această ipoteză normativă obligaţia societăţii pentru care se vor presta activităţile lucrative de a obţine avize de angajare pentru cetăţenii străini înainte ca aceştia să desfăşoare activităţi lucrative, pe principiul "specialia generalibus derogant".

Aşadar, a considerat că motivarea instanţei în sensul că străinul pentru care se solicită emiterea avizului de angajare va putea desfăşura activităţi lucrative la o societate care nu obţinuse aviz de angajare pentru aceasta se impune a fi înlăturată, întrucât ar eluda condiţiile primirii la muncă a unui cetăţean străin, reguli instituite prin normele speciale cuprinse în O.G. nr. 25/2014.

Totodată, invocând prevederile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 a susţinut că obţinerea unui aviz de angajare este necesară şi în situaţia în care străinul încadrat deja în muncă în cadrul unei societăţi comerciale ocupă un nou loc de muncă, la aceeaşi sau la altă societate.

Prin urmare, cetăţenii străini încadraţi în muncă pe teritoriul României nu pot fi detaşaţi ori delegaţi (chiar şi indirect, prin intermediul unui contract de prestări servicii) de la un angajator la altul decât dacă acestui din urmă angajator îi este eliberat un aviz de angajare în acest sens. O interpretare contrară, a susţinut că ar goli de conţinut dispoziţiile O.G. nr. 25/2014, permiţând străinilor şi angajatorilor acestora să eludeze dispoziţiile imperative.

De asemenea, a mai arătat că prima instanţă a fundamentat soluţia de admitere a acţiunii, luând în considerare contractele de prestări servicii, înscrisuri sub semnătură privată încheiate de societatea reclamantă şi alte societăţi angajatoare, fără a exercita rolul său activ în verificarea probatoriului administrat. Un contract de prestări servicii poate fi eventual luat în considerare în condiţiile în care are finalitate fiscală, este însoţit de facturi şi plăţi care să ateste derularea lui, conform Codul fiscal. Un simplu înscris sub semnătură privată denumit contract de prestări servicii, care are inserat în cuprinsul său clauze generale, a considerat că nu are valenţa de a fundamenta o hotărâre care să ducă la admiterea unui străin pe teritoriul României, cu toate consecinţele juridice care derivă.

Soluţia de respingere a emiterii avizului a avut în vedere analizarea întregii documentaţii depuse de angajatorul S.C. A. S.R.L., astfel încât din organigrama prezentată - document obligatoriu a fi prezentat şi care face parte din selecţia legală - rezultă că reclamanta nu are nicio funcţie similară ocupată în cadrul firmei, are un singur angajat - director comercial şi restul funcţii vacante. În acest sens, a învederat că sunt şi rezultatele controlului în teren efectuat de echipa operativă din cadrul Serviciului pentru Imigrări al Judeţului Timiş care a constatat faptul că la adresa menţionată nu se identifică societatea, nu desfăşoară efectiv activitate lucrativă, aspect rezultat şi din certificatul constatator nr. x din 04.09.2023.

Mai mult, a susţinut că a plasa un muncitor străin pe piaţa forţei de muncă din România la un beneficiar, în vederea obţinerii unui beneficiu material de pe urma muncii acestuia, nu poate fi interpretat în sensul definit de legiuitor că firma plasatoare "desfăşoară activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită emiterea avizului de angajare".

Autorizarea în luna iulie 2023, ca agent de muncă temporară, prin Autorizaţia de funcţionare seria x nr. x se face cu îndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr. 359/2004 şi de actele normative speciale, respectiv art. 5 alin. (1).

Prin urmare, contrar argumentelor reţinute de instanţa de judecată, având în vedere documentele depuse la dosarul cererii de eliberare a avizului de angajare şi rezultatul verificărilor efectuate la sediul angajatorului, Biroul pentru Imigrări al Judeţului Caraş Severin a stabilit fără echivoc că S.C. A. S.R.L. nu desfăşoară nicio activitate pe teritoriul României, conturându-se chiar ipoteza potrivit căreia avizul de angajare s-a solicitat în scopul migrării ilegale.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

Astfel, în esenţă, a susţinut că din certificatul constatator de la Registrul Comerţului reiese în mod clar faptul că are printre activităţile autorizate şi codul CAEN 2562:

"operaţiuni de mecanică generală", iar acest cod CAEN îi corespunde funcţia aferentă codului Cor 932906 - muncitor necalificat la asamblarea şi montarea pieselor, iar tocmai pentru această funcţie i-a solicitat recurentei pârâte emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

Salariaţii intimatei-reclamante, indiferent de naţionalitate, ajung să fie repartizaţi aleatoriu spre a presta munca şi a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu la sediul altor persoane fizice sau juridice, cu care se află în raporturi contractuale de furnizare servicii, raporturi contractuale care se realizează exclusiv între intimata-reclamantă, în calitate de prestator, şi o societate beneficiar, convenţie în cadrul căreia îşi ia angajamentul de a presta serviciile direct la sediul partenerului lor de afaceri.

Astfel, a susţinut că norma legală nu prevede sub nicio formă ca acele activităţi autorizate să se desfăşoare la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obţine avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României.

Or, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 dovada condiţiei generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare şi a certificatului constatator, emise de Oficiul Registrului Comerţului, se poate constata că a făcut dovada că pot desfăşura efectiv activitatea pentru care a solicitat emiterea avizului de muncă pentru cetăţeanul străin, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, atât prin existenţa codului CAEN corespunzător în documentele constitutive şi în certificatul de înregistrare la ONRC, cât şi prin autorizarea sa de a presta efectiv activitatea respectivă la terţi. În această situaţie, a suţinut că instanţa ar fi trebuit să aprecieze ca fiind realizată ipoteza normei legale, care include desfăşurarea efectivă a activităţii autorizate. De asemenea, a mai arătat că practica Curţii de Apel Timişoara este actualmente în sensul admiterii acţiunilor în contencios ce prezintă particularităţile prezentei speţe.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor reclamantei, reluând susţinerile din recursul formulat de acesta.

În plus, a mai învederat că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a obligat pârâtul la emiterea avizelor de angajare, în condiţiile în care avizul de angajare este un document oficial care se eliberează de către instituţia competentă (Inspectoratul General pentru Imigrări) şi care atestă dreptul angajatorului de a încadra în muncă un cetăţean străin, pe o anumită funcţie, dar numai după verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor legale de către respectivul angajator. Cel mult, în opinia recurentului, instanţa putea să dispună reanalizarea de către instituţia pârâtă a cererilor de eliberare a avizelor de angajare.

În consecinţă, a apreciat că instanţa nu poate dispune emiterea, în mod obligatoriu, de către pârât, a avizelor de angajare solicitate, fără îndeplinirea de către reclamantă a tuturor prevederilor legale, motiv pentru care instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în câmpul de aplicare al activităţii unei alte instituţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

6. Alte aspecte procesuale

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 06 mai 2025, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

7. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 28 februarie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Preliminar examinării pe fond a recursului, se impune făcută precizarea că instanţa de recurs va avea în vedere la soluţionarea prezentului recurs doar criticile invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin cererea de recurs, acestea fiind singurele care se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 487 C. proc. civ., criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocate prin răspunsul la întâmpinare, depus la 4 martie 2025, peste termenul prevăzut de lege, nu vor mai fi analizate faţă de momentul procesual al depunerii acestora.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, reclamanta S.C. A. S.R.L. a dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare pentru dl. B., cetăţean al statului Pakistan, în vederea ocupării funcţiei de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906.

În motivarea refuzului, autoritatea emitentă a făcut referire la neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 17 alin. (4) raportat la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind prestarea de către angajator a unor activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului - în sensul că din verificările efectuate a rezultat că angajatorul nu desfăşoară efectiv activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, precum şi a condiţiei prevăzute de art. 30 alin. (1) raportat la art. 28 alin. (2)1 din O.G. nr. 25/2014 din acelaşi act normativ, în sensul că angajatorul a prezentat taxa de aviz achitată de o altă societate, respectiv A. S.R.L.

Primă instanţă a reţinut refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare, întrucât societatea intimată a făcut dovada îndeplinirii condiţiei generale de emitere a avizului de muncă, constând în desfăşurarea de activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Astfel, din certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că societatea are printre activităţile autorizate şi codul CAEN 2562 -"operaţiuni de mecanică generală", aspect care, contrar susţinerilor instituţiei pârâte, conferă acesteia dreptul de a angaja personal pe postul de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906.

În opinia instanţei, din interpretarea gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, rezultă faptul că norma nu prevede sub nicio formă ca acele activităţi autorizate să se desfăşoare exclusiv la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obţine avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României, în speţă, prin intermediul unor contracte de prestări servicii în baza cărora activitatea urmează a fi desfăşurată la terţi.

Totodată, a reţinut că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, având în vedere că pe chitanţa de achitare a taxei aferente apare numele cetăţeanului străin pentru care se solicită eliberarea avizului, iar între societatea reclamantă şi A. S.R.L., cea care a achitat taxa, există un raport juridic întemeiat pe contractul de prestări servicii nr. x/17.07.2023, prin care prestatorul A. S.R.L. se obligă să asigure clientului A. S.R.L. suport pentru întocmirea documentaţiei pentru Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea obţinerii avizului de muncă pentru angajarea personalului - cetăţeni străini non UE.

Pârâtul a criticat această soluţie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale care reglementează condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că recursul nu priveşte şi dezlegările primei instanţe în privinţa celui de-al doilea motiv de refuz susţinut de autoritatea pârâtă prin actul contestat, respectiv neîndeplinirea prevederilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că acestea au intrat în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte constată că prima instanţă, reţinând corect situaţia de fapt, a aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în soluţionarea cauzei, considerând că nu este necesar ca reclamanta să desfăşoare activitatea la sediul său, ci poate să o desfăşoare oriunde pe teritoriul României, inclusiv la terţi.

Astfel, din interpretarea gramaticală a textului legal conţinut de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întemeiată pe expresia "desfăşoară", rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana realizează în concret activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă, deci, realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizate pentru care solicită avizele de angajare.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond şi susţinerilor intimatei-reclamante, împrejurarea că societatea are înscris în certificatul de înregistrare la ONRC codul CAEN care permite juridic desfăşurarea unei activităţi nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include şi o prestaţie materială, respectiv desfăşurarea efectivă a activităţii autorizate.

Sfera noţiunii "a desfăşura o activitate" este diferită de cea identificată prin sintagma "a avea în obiectul de activitate un anumit cod CAEN", prima reprezentând efectuarea unor acte materiale, iar a doua înscrierea în documentele constituite a unor denumiri şi simboluri şi are doar semnificaţia unei condiţii juridice pentru îndeplinirea legală a celei dintâi.

Faptul că cetăţenii străini, pentru care se solicită eliberarea avizelor de angajare, lucrează în cadrul altor societăţi, în baza contractelor de prestări servicii, încheiate de intimata-reclamantă cu aceste societăţi nu face să fie îndeplinită condiţia desfăşurării efective a activităţi autorizate.

În acest context, intimata-reclamantă trebuia să facă dovada că desfăşoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă pentru cetăţeanul străin, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, simpla existenţă a codurilor CAEN corespunzătoare în documentele constitutive şi în certificatul de înregistrare la ONRC nefiind suficientă.

Prin urmare, din moment ce nu s-a dovedit că intimata-reclamantă desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, Înalta Curte concluzionează că este justificat refuzul eliberării avizului de angajare, raportat la neîndeplinirea cerinţei stipulate la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 25/2014, dovada condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţă se efectuează, în primul rând, prin depunerea certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului, însă aceasta nu semnifică faptul că este suficientă autorizarea unei activităţi în evidenţele ONRC pentru a se considera întrunită condiţia legală, raportat la conţinutul normei juridice care prevede în mod expres cerinţa desfăşurării efective a acestei activităţi.

În acest sens, şi prevederile art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 dispun că, ulterior depunerii documentaţiei de către persoana juridică, structura de imigrări poate efectua verificări suplimentare pentru a constata îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea avizului de angajare, inclusiv a cerinţei de la art. 4 alin. (2) lit. a), tocmai pentru a se evita orice suspiciuni de migraţie ilegală şi pentru a se stabili cu certitudine că nevoia de forţă de muncă aparţine, într-adevăr, solicitantului avizului de angajare.

Această interpretare este confirmată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, ulterior pronunţării sentinţei recurate, a intervenit, printr-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţând Decizia nr. 62 din 24 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 24 martie 2025 prin care a stabilit că:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabileşte că:

Pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute de aceste dispoziţii în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară şi desfăşurarea efectivă de către angajator a activităţii compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.".

Relevante pentru cauză de faţă, prin raportare la susţinerile intimatei-reclamante în sensul că activitatea ar putea fi desfăşurată prin intermediul unor colaboratori sau subcontractori sunt cele reţinute în par. 53 din decizie:

"53. În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatorul o va desfăşura să se identifice cu una dintre activităţile înscrise în obiectul de aactivitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatului de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi suplimentar ca angajatorul să desfăşoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiţia nu se verifică în ipoteza în care titularul cererii de avizare desfăşoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care aceasta se află în raporturi contractuale."

Cu alte cuvinte, titularul cererii de avizare este cel care trebuie să desfăşoare propriu zis activitatea, prin intermediul propriilor săi angajaţi, prestarea activităţii de către colaboratori sau subcontractori ai intimatei-reclamante nefiind de natură să întrunească condiţiile legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât cu privire la neîndeplinirea de către societatea intimată a condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, câtă vreme aceasta nu desfăşoară efectiv activităţi lucrative compatibile cu funcţia pentru care solicită eliberarea avizului de angajare, hotărârea recurată fiind pronunţată cu încălcarea acestor prevederi legale.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 666 din data de 08 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 mai 2025.