Validity of integrity agency evaluation report contingent on the regularity of the underlying complaint

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.07.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.07.2019, emis de Agenţia Naţională de Integritate, întocmit în lucrarea nr. 14317/S/11/06.04.2015, iar în subsidiar, anularea acestui raport şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate să înlăture de pe pagina de Internet proprie, www.integritate.eu comunicatul de presă din data de 3 iulie 2019, ora 9:00, intitulat "Comunicat - Incompatibilitate - 3 funcţionari publici şi o persoană cu funcţie de conducere din sistemul medical", în partea referitoare la reclamantă (punctul 1); obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate să publice pe cheltuială proprie, atât pe pagina de Internet (www.integritate.eu), cât şi într-un ziar de largă răspândire naţională şi locală, sentinţa de anulare a Raportului de evaluare nr. x/03.07.2019; obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri morale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 832/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei de mai sus reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3871 din data de 13 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 832/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv că în data de 28 ianuarie 2020 reclamanta a transmis pe fax note scrise, în care a invocat un nou motiv de nulitate absolută a Raportului de evaluare pentru nelegalitatea sesizării A.N.I., pentru încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, motiv ce nu a fost analizat de către instanţa de fond.

3. Hotărârea instanţei de fond din al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 757 din 28 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

A anulat Raportul de evaluare nr. x/3.07.2019 întocmit de către pârâtă;

A obligat pârâta să înlăture de pe pagina de internet proprie www.integritate.eu comunicatul de presă din data de 3.07.2019 intitulat "Incompatibilitate-3 funcţionari publici şi o persoană cu funcţie de conducere din sistemul medical", partea referitoare la reclamantă (punctul 1);

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 757 din 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casare în parte a sentinţei recurate, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de anulare a Raportului de evaluare nr. x/03.07.2019, de obligare a recurentei la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale şi respectiv, a celei de înlăturare de pe pagina proprie a comunicatului de presă din data de 3 iulie 2019 intitulat "lncompatibilitate-3 funcţionari publici şi o persoană cu funcţie de conducere din sistemul medical - partea referitoare la reclamantă", cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a anulat Raportul de evaluare nr. x/03.07.2019, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta, generată de faptul că, în calitate de funcţionar public cu funcţie de conducere, a deţinut şi exercitat (activitate remunerată în cadrul instituţiei publice) în perioada 2007-2018 şi calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Giurgiu, efectuând 22 expertize tehnice judiciare şi încasând un venit net în sumă de 9.260 RON.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentinţa recurată este nemotivată, argumentele instanţei fiind inexacte şi insuficiente, fapt ce a creat premisele unei situaţii neclare în ceea ce priveşte cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Arată că motivarea hotărârii judecătoreşti este necesară pentru a permite instanţei de recurs efectuarea controlului judiciar şi pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă la pronunţarea soluţiei, astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În concret, arată că instanţa de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească suficientă a fondului cauzei, respectiv nu a stăruit în clarificarea situaţiei de fapt, motivarea fiind sumară, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Astfel, instanţa de fond s-a raportat la aspecte de încălcare a procedurii reglementate de dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, care privesc reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, fără a analiza procedura de sesizare prevăzută de Legea nr. 176/2010, raportat la actele aflate în dosarul cauzei, acte ce au stat la baza întocmirii raportului de evaluare nr. x/03.07.2019, înscrisuri înaintate instanţei de judecată împreună cu Notele scrise depuse pentru termenul din 15.11.2019, şi care cuprindeau şi corespondenţa cu persoana care a făcut sesizarea.

Sub acest aspect, arată că instanţa de fond nu a analizat toate apărările recurentei, formulate prin notele scrise transmise la dosarul cauzei la data de 22.02.2023, pentru termenul din 24.02.2024 şi nici întregul material probator aflat la dosar, ceea ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite şi nelegale.

În concret, arată că instanţa de fond a avut în vedere doar următoarele înscrisuri: adresa Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Consiliul Local al municipiului Giurgiu nr. 16516/22.01.2020, prin care îi era comunicat reclamantei faptul că urmare a verificărilor efectuate în baza de date, persoana (B.) nu a putut fi identificată după datele comunicate de către reclamantă; certificatul emis de Primăria Municipiului Giurgiu nr. 1291/13.01.2020.

Susţine că instanţa de fond a omis să analizeze şi alte înscrisuri care demonstrau, fără echivoc, că sesizarea îndeplineşte condiţiile prevăzute de O.G. nr. 27/2002, cum ar fi: adresa/sesizarea domnului B. înregistrată la Inspecţia de Integritate din cadrul ANI sub nr. x/06.04.2015; adresa Inspecţiei de Integritate nr. x, transmisă domnului B., cu confirmare de primire, semnată de acesta la data de 20.01.2016; adresa Inspecţiei de Integritate nr. x, transmisă domnului B., cu confirmare de primire, avizat lipsa domiciliu la data de 08.09.2019.

Consideră că dacă instanţa de fond ar fi analizat aceste înscrisuri, soluţia ar fi fost diferită şi ar fi condus la respingerea excepţiei nulităţii raportului de evaluare, raportat la dispoziţiile art. 12 alin (1) din Legea nr. 176/2010.

Referitor la soluţiile de obligare a recurentei la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale şi de înlăturare de pe pagina proprie a comunicatului de presă din data de 3 iulie 2019, arată că motivarea instanţei de fond este lacunară, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii; că instanţa de fond trebuia să motiveze în mod corespunzător acordarea de daune morale, arătând dacă sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, susţine că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită şi totodată nelegală, ce nu este în acord cu materialul probator administrat.

Precizează că sesizarea făcută de către domnul B., împreună cu corespondenţa purtată, se aflau la dosarul cauzei, fiind înaintate odată cu Notele scrise depuse în şedinţa din data de 15.11.2019, acestea fiind înregistrate cu nr. x/06.04.2015 (registratura inspecţiei de integritate), respectiv nr. 5382/25.03.2015 (registratura generală a Agenţiei Naţionale de Integritate), nr. x 201G şi nr. 20182/G/11/03.07.2019 şi confirmările de primire, în copie, documente pe care A.N.I. le-a retransmis odată cu note scrise depuse pentru termenul din 24.02.2023.

De asemenea, reclamanta A. putea studia toate documentele ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat, fiind invitată de către A.N.I. prin adresa nr. x/20.05.2019.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 8 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, precum şi art. 1, art. 2 şi art. 7 din Ordonanţa nr. 27/2002, susţinând că a declanşat evaluarea în urma sesizării unui persoane fizice, sesizare ce îndeplineşte cerinţele cuprinse în dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Menţionează că a fost sesizată, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în lucrarea nr. 14317/S/II/06.04.2015, cu privire la faptul că reclamanta A. nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât a deţinut funcţia de membru în Consiliul de Administraţie la S.C. C. S.A. şi a efectuat expertize financiare contabile la Tribunalul Giurgiu, realizând venituri importante de bani, iar pe de altă parte, a deţinut funcţia de şef administraţie adjunct la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, având calitatea de funcţionar public.

Ulterior finalizării activităţii de evaluare, prin adresa nr. x/03.07.2019, domnului B. i s-a comunicat că în lucrarea nr. 14317/S/II/06.04.2015 a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x/03.07.2019, prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către A..

În cauză sesizarea formulate de domnul B. reprezintă o petiţie în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002, fiind trecute datele de identificare ale petiţionarului, astfel că nu o putea clasa.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, arată că din adresa de răspuns primită de la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Consiliul Local al municipiului Giurgiu nr. 16516/22.01.2020, nu rezultă cu certitudine că persoana care a făcut sesizarea, respectiv domnul B., nu există, ci că nu poate fi identificată după datele comunicate de reclamantă.

De asemenea, din corespondenţa cu ANI, domnul B. nu a susţinut că nu el ar fi persoana care a formulat sesizarea, iar pe de altă parte, adresele formulate de ANI şi expediate către petiţionar, cu confirmare de primire, au fost semnate de acesta.

Consideră că nu pot fi reţinute în cauză decizia ÎCCJ nr. 1780/2019 şi decizia ÎCCJ nr. 3537/2020, astfel cum a reţinut instanţa de fond, situaţiile nefiind similare.

În ceea ce priveşte soluţia privind obligarea sa la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, şi respectiv a celei de înlăturare de pe pagina proprie a comunicatului de presă din data de 03 iulie 2019, arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, fiind constatată nelegalitatea raportului de evaluare, reclamanta ar fi suferit un prejudiciu de imagine.

Susţine că publicarea reprezintă o aplicare a normelor legale instituite şi reglementate de Legea nr. 544/2001; că raportul de evaluare nu este un act administrativ tipic, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 176/2010 şi că unul dintre efectele juridice specifice actelor administrative îl reprezintă executarea din oficiu a acestora.

Mai arată că raportul de evaluare emis de A.N.I. nu produce niciun efect juridic decât după rămânerea sa definitivă, astfel că nu avea cum să vatăme vreun drept sau interes legitim al intimatei-reclamante ori să aducă atingere imaginii, onoarei, demnităţii ori reputaţiei acesteia.

Consideră că pentru a se putea dispune acordarea de daune morale în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, trebuie să existe şi legătura de cauzalitate între actul administrativ anulat şi prejudiciul invocat, or, în speţă o asemenea legătură nu există, după cum nu există nici fapta ilicită.

Astfel, susţine că în speţă nu sunt îndeplinite niciuna dintre condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale, acţiunea reclamantei fiind nefondată.

5. Apărările formulate în recurs

Deşi a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 noiembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 aprilie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.07.2019, emis de Agenţia Naţională de Integritate, întocmit în lucrarea nr. 14317/S/11/06.04.2015, iar în subsidiar, anularea acestuia şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate să înlăture de pe pagina de Internet proprie, www.integritate.eu comunicatul de presă din data de 3 iulie 2019, în partea referitoare la reclamantă (punctul 1), obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate să publice pe cheltuială proprie, atât pe pagina de Internet (www.integritate.eu), cât şi într-un ziar de largă răspândire naţională şi locală, sentinţa de anulare a Raportului de evaluare nr. x/03.07.2019, obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri morale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond din primul ciclu procesual a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată, iar împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3871 din data de 13 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 832/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând în esenţă că instanţa de fond nu a analizat criticile privind nelegalitatea sesizării A.N.I.

Instanţa de fond din al doilea ciclu procesual admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.; a anulat Raportul de evaluare nr. x/3.07.2019 întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate; a obligat pârâta să înlăture de pe pagina de internet proprie www.integritate.eu comunicatul de presă din data de 03.07.2019; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, din examinarea sentinţei recurate se constată că instanţa de fond a reţinut nelegalitatea sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate, având în vedere că sesizarea nr. 5382/25.03.2015, presupus formulată de B., conţine date de identificare fictive, ceea ce echivalează cu lipsa lor, precum şi faptul că din adresa nr. x/3.06.2020 emisă de Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Giurgiu, rezultă că în urma verificărilor efectuate în RNEP, nu au identificat nicio persoană cu aceste date personale.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că din adresa emisă de Consiliul Judeţean Giurgiu - Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor sub nr. x/03.06.2020, aflată la fila x din vol. III al dosarului Curţii de Apel Bucureşti, din primul ciclu procesual, reiese că în urma verificărilor efectuate în RNEP, nu s-a identificat nicio persoană cu datele arătate de solicitant.

Faţă de acest aspect, instanţa de fond a concluzionat că sesizarea adresată A.N.I., ce a stat la baza demarării cercetărilor, ar conţine date cu caracter fictiv, astfel că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, iar nulitatea unei asemenea sesizări atrage şi nulitatea raportului de evaluare.

Cu toate acestea, instanţa de recurs constată că instanţa de fond nu a făcut o analiză coroborată a acestei probe cu celelalte înscrisuri de la dosar, respectiv instanţa de fond nu a analizat corespondenţa purtată de Agenţia Naţională de Integritate cu numitul D., ataşată notelor scrise depuse pentru termenul din 24.02.2023 şi nici recipisele poştale depuse la dosar, pe care apare semnătura de primire a destinatarului.

În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că erau necesare verificări suplimentare cu privire la legalitatea sesizării.

În consecinţă, instanţa de recurs consideră că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va proceda la administrarea unui probatoriu suplimentar cu privire la legalitatea ori nelegalitatea actului de sesizare al Agenţiei Naţionale de Integritate, care poate include, eventual, audierea autorului sesizării, D., urmând ca ulterior să aprecieze asupra necesităţii analizării fondului sesizării.

În cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., ce prevăd faptul că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului, dat fiind faptul că acţiunea de faţă este imposibil de soluţionat fără administrarea unui probatoriu adecvat în raport cu aspectele litigioase ridicate, respectiv cu privire la legalitatea actului de sesizare.

În acest sens, este relevantă Decizia nr. 79 din 5 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a pronunţat următoarea soluţie:

"Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în Dosarul nr. x/2019*, şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1),art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă."

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu se mai impune analizarea celorlalte critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de ambele părţi urmează a fi avute în vedere de către instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 757 din 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 757 din 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.