Negligence in bailiff’s urgent factual finding: breach of Art. 364 C. proc. civ. consent/judicial authorization requirement despite heir’s administrative right

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată la data de 13.12.2023 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâţii Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a solicitat instanţei, în principal, anularea hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a hotărârii nr. 15/03.11.2023 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti pronunţată în dosarul nr. x/2023 ca nelegale şi netemeinice, cu consecinţa înlăturării sancţiunii disciplinare aplicate şi a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii de la art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 cu cea prevăzută la lit. a) din cadrul aceluiaşi articol, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 154 din 18 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, împotriva hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a hotărârii nr. 15/03.11.2023 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

S-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON cu cea a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

S-a menţinut restul dispoziţiilor din hotărârile contestate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că recursul vizează Hotărârea nr. 2/30.06.2023 a Consiliului de Disciplină al CEJ Cluj (dosar nr. x/2023) şi Hotărârea nr. 15/03.11.2023 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.E.J. (dosar nr. x/2023), precum şi sentinţa primei instanţe care a admis doar în parte contestaţia (prin diminuarea amenzii aplicate în temeiul art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000), solicitându-se anularea hotărârilor disciplinare ca nelegale şi netemeinice, înlăturarea sancţiunii şi a cheltuielilor de judecată, iar subsidiar, înlocuirea sancţiunii cu cea prevăzută de art. 49 lit. a) din aceeaşi lege.

Reclamanta a arătat că măsura disciplinară s-a fundamentat pe efectuarea, la 27.02.2023, a unei constatări de urgenţă a stării de fapt, întemeiată pe art. 364 C. proc. civ., într-un imobil parte a patrimoniului succesoral (Gădălin nr. 45 bis, jud. Cluj), la cererea lui B., moştenitor sezinar.

Contrar aprecierilor primei instanţe, existau împrejurări obiective care justificau urgenţa şi adoptarea unor măsuri de conservare (riscul diminuării activului succesoral, semnalat anterior prin lipsa unor bunuri), aspecte probate în dosarul execuţional nr. x/2023. În acest sens, recurenta a invocat notificarea din 06.01.2023 privind cheile imobilului, răspunsul comoştenitoarei C., care a condiţionat remiterea cheilor de primirea unui duplicat pentru celălalt imobil (Căianu Vamă), dovada depunerii la 17.02.2023 a cheilor pentru imobilul din Căianu Vamă. În aceste condiţii, condiţia suspensivă impusă de comoştenitoare a fost îndeplinită, refuzul iniţial rămânând fără obiect. De asemenea, constatarea s-a realizat în prezenţa unui specialist lăcătuş (D. S.R.L.), cu consemnarea tuturor operaţiunilor.

Nelegalitatea sentinţei s-a invocat şi faţă de greşita interpretare de către prima instanţă a naturii juridice a sezinei, reţinând doar o "posibilitate juridică" de exercitare a drepturilor succesorale, cu ignorarea dispoziţiilor art. 1125-1129 C. civ., potrivit cărora moştenitorii sezinari dobândesc de la deschiderea moştenirii stăpânirea de fapt asupra patrimoniului, dreptul de administrare şi de exercitare a acţiunilor defunctului, fără vreo formalitate prealabilă. A precizat recurenta - reclamantă că sezina are caracter indivizibil, raportat la universalitatea succesorală, astfel încât un moştenitor sezinar poate încheia acte de conservare şi administrare pentru întregul patrimoniu, până la partaj.

S-a invocat, în completare, art. 640 C. civ., care permite fiecărui coproprietar să facă acte de conservare fără acordul celorlalţi, precum şi art. 634 C. civ. privind cotele-părţi în coproprietate. S-a arătat că a califica sezina ca reprezentând o simplă expectativă goleşte de conţinut textul art. 1125 C. civ., transformând un drept material într-unul iluzoriu, ceea ce contravine finalităţii reglementării.

S-a susţinut că imputarea faptului că s-ar fi "spart încuietorile" este neîntemeiată în condiţiile în care schimbarea yalelor s-a făcut de un profesionist, contra cost, tocmai pentru securizarea imobilului şi realizarea inventarierii, în cadrul constatării de urgenţă reglementate de art. 364 C. proc. civ., împrejurări care dovedesc faptul că executorul a acţionat cu bună-credinţă, în limitele competenţei şi la solicitarea titularului sezinei, iar accesul nu era condiţionat de un acord distinct al comoştenitoarei şi nici de o încuviinţare judecătorească, normele procedurale speciale (art. 364 C. proc. civ.) fiind direct aplicabile.

S-a arătat că prima instanţă a reţinut în mod eronat existenţa unor disensiuni actuale între moştenitori la data constatării, deşi din înscrisuri rezultă o dinamică a cooperării (schimbul de chei şi comunicări), iar condiţia impusă de C. a fost deja îndeplinită. S-a arătat că organelor disciplinare li s-a indicat explicit această cronologie, însă acestea au ignorat-o, calificând în mod greşit situaţia de fapt.

S-a susţinut că soluţia privind cheltuielile de judecată este nelegală, întrucât nu s-au dovedit servicii juridice concrete raportate la cauza disciplinară, iar cheltuielile de deplasare ale membrilor comisiilor, având pe ordinea de zi şi alte cauze, trebuiau defalcate proporţional, potrivit răspunderii civile delictuale.

Menţinerea integrală a sumei de 1.762,65 RON în sarcina contestatoarei nesocoteşte astfel criteriile de necesitate şi proporţionalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportat la lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a arătat că acesta este un organ jurisdicţional intern fără personalitate juridică, astfel că nu întruneşte calitatea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 544/2004, respectiv de autoritate publică.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pe fond, s-a arătat că reclamanta a neglijat dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., ce reglementează procedura de urmat în cazul efectuării constatării stării de fapt.

Deşi, potrivit art. 1125 C. civ., sezina conferă moştenitorului în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească, însă, recunoaşterea unui drept (în cazul de faţă calificat ca "posibilitate juridică") de către lege nu presupune în mod automat că titularul dreptului beneficiază şi de exerciţiul efectiv al acestui drept.

În speţă, "stăpânirea" (posesia) bunului imobil din activul succesiunii în incinta căruia urma să se facă constatarea stării de fapt era exercitată faptic de comoştenitorul sezinar - doamna C. (comoştenitor care are exact aceleaşi "posibilităţi juridice" ca şi domnul B.).

S-a arătat că executorul a prezumat eronat acordul doamnei C. pentru pătrunderea în imobil şi efectuarea constatării stării de fapt ("prezumţie" rezultată din schimbul de notificări efectuat între C. si B. conţinutul acestor notificări).

Din întreaga documentaţie existentă la dosar (schimburile de notificări, încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale) nu se poate trage în nici un fel concluzia că disensiunile dintre părţi au încetat, astfel că executorul judecătoresc avea obligaţia de a uza de procedura reglementată de art. 364 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, de a solicita concursul instanţei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În urma sesizării formulate de către petenta C., Colegiul Director al Camerei Executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj a exercitat acţiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc A., pentru săvârşirea abaterii de neglijenţă în efectuarea lucrărilor prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Din analiza copiei dosarului execuţional nr. x/2023 înregistrat pe rolul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti E. şi A. s-a constatat faptul că, la data de 23.02.2023, numitul B. a depus cererea de constatare a unei stări de fapt, respectiv accesul în imobilul înscris în CF x cu nr. top cad x şi CF x Jucu, cu top cad x care face parte din patrimoniul succesoral după defunctul tată B., în calitate de moştenitor sezinar, în vederea inventarierii bunurilor. Domnul B. a solicitat constatarea de urgenţă a acestei stări de fapt, deoarece există riscul ca mai multe bunuri din patrimoniul succesoral să dispară.

Prin notificarea datată 06.01.2023, numitul B., în calitate de succesibil-moştenitor descendent, îi solicită numitei C. ca, în termen de 2 zile, să îi pună la dispoziţie o copie a tuturor cheilor de acces la imobilul situat în localitatea Gădălin nr. 45 bis jud. Cluj.

Numita C. a formulat răspuns la notificare, prin care arată faptul că numitul B. are posesia asupra imobilului situat în localitatea Căianu Vama nr. 75A, jud. Cluj, imobil care face parte, de asemenea, din masa succesorală a defunctului B., tatăl numiţilor B. şi C., imobil în care aceasta din urmă nu are accesul, întrucât nu deţine cheia, motiv pentru care va da curs solicitării numai în cazul în care va intra în posesia cheii de acces în imobilul situat în localitatea Căianu Vamă nr. 75A, jud. Cluj.

Prin înscrisul datat 17.01.2023, numitul B. o notifică pe numita C. cu privire la faptul că a depus la sediul SCPEJ E. şi A. cheile pentru imobilul situat în loc. Căianu Vamă nr. 75A, jud. Cluj.

Prin încheierea dată la data de 22.02.2023, notarul public F. a procedat la suspendarea procedurii succesorale deschisă în urma decesului numitului B., tatăl numiţilor B. şi C., la solicitarea numitei C., până la soluţionarea problemelor juridice care privesc un imobil teren.

La data de 27.02.2023 executorul judecătoresc A. a întocmit procesul-verbal de constatare a stării de fapt pentru imobilul situat în localitatea Gădălin nr. 45 bis jud. Cluj, după ce în prealabil s-a procedat la pătrunderea în imobil prin spargerea închizătorilor şi a lacătelor.

Titularul acţiunii disciplinare a reţinut, din înscrisurile depuse de către executor, disensiunile dintre cele două părţi cu privire la cele două imobile care fac obiectul masei succesorale, precum şi faptul că numitul B. nu deţinea cheia de acces în imobilul situat în Gădălin nr. bis jud. Cluj, fapt ce a necesitat forţarea sistemelor de acces existente în imobil şi înlocuirea acestora, precum şi nerezolvarea acestor neînţelegeri.

Cu această acţiune disciplinară a fost sesizat Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin Hotărârea nr. 2/30.06.2023, a admis acţiunea disciplinară promovată de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva executorului judecătoresc A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare constând în "neglijenţa în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, dispunând aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON şi cheltuieli de judecată în cuantum de 1.762,65 RON.

Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj a reţinut că, faţă de starea de fapt menţionată, erau incidente dispoziţiile art. 364 alin. (2) C. proc. civ. şi că, chiar dacă s-ar accepta teza executorului judecătoresc, în sensul că aceste dispoziţii nu erau incidente, acesta tot trebuia să apeleze la dispoziţiile art. 364 alin. (3).

Împotriva acestei hotărâri, executorul judecătoresc A. a formulat contestaţie la Comisia Superioară de Disciplină care a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 15/03.11.2023 în sensul respingerii acesteia şi menţinerii Hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Criticile recurentei - reclamante adresate instanţei de contencios administrativ au vizat incidenţa dispoziţiilor art. 1125 C. civ. privind dreptul moştenitorului sezinar de a administra patrimoniul succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului şi de a se bucura de o folosinţă concretă şi indivizibilă, care implică inclusiv dreptul de administrare al patrimoniului succesoral, cu toate atributele pe care acest drept de administrare le conferă titularului său. În aceste condiţii, demersul de a "sparge încuietorile" se impuneau pentru conservarea imobilului, având în vedere şi istoricul necontestat al dispariţiei diverselor bunuri din imobil.

Totodată, a mai arătat recurenta - reclamantă că motivul care a determinat refuzul iniţial al persoanei interesate-doamna C. nu mai exista la momentul constatării la faţa locului, fiind incidente dispoziţiile art. 364 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel în aplicarea dispoziţiilor arătate, a reţinut că, potrivit alin. (2), în cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia, în timp ce alin. (3) dispune că, in lipsa acordului, partea interesată trebuie să ceară instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării, fiind astfel întrunite condiţiile existenţei abaterii prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, constând în neglijenţă în efectuarea lucrărilor.

Raportat la circumstanţele în care fapta a fost săvârşită, curtea de apel a apreciat asupra gravităţii scăzute a acesteia, astfel că a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON cu cea a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Pentru corecta stabilire a limitelor învestirii în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că nu formează obiectul prezentului recurs, fiind intrată în puterea lucrului judecat prin nepromovarea de către intimata - pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj a unui recurs incident, soluţia instanţei de fond dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

De altfel, capacitatea procesuală specială a entităţilor juridice în materia contenciosului administrativ nu se suprapune cu personalitatea juridică şi rezultă din calitatea acestora de emitent a actelor administrative atacate.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesual pasivă autorităţilor publice de stat sau locale, ca subiect de drept public. Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorităţii publice. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi, deci, personalitate juridică, în sensul civil al noţiunii.

Prin urmare, obiectul prezentului recurs, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl formează aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt.

(2)În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.

(3)În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător.

(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic."

Înalta Curte reţine că a fost invocată pe calea recursului şi greşita încălcare a dispoziţiilor art. 1125 C. civ., potrivit cărora:

"pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului."

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1125 din C. civ. nu justifică modalitatea în care s-a procedat la schimbarea încuietorilor, în condiţiile în care dispoziţiile art. 364, mai sus citate, conţin norme speciale care reglementează modalitatea concretă în care se exercită dreptul moştenitorului.

Din actele dosarului disciplinar a rezultat că moştenitorul B. nu avea în posesie imobilul din satul Gădălin 45 bis unde s-a realizat constatarea stării de fapt de către executor, "stăpânirea" imobilului fiind exercitată de către comoştenitorul C., curtea şi casa fiind încuiate şi asigurate, inclusiv cu cameră de monitorizare de către aceasta, care a refuzat să-i pună la dispoziţie o cheie.

Faţă de materialul probator administrat în cauză, respectiv, schimbul de notificări, încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale, se constată că în mod corect, în cadrul acţiunii disciplinare s-a reţinut existenţa unei disensiuni între moştenitori, ipoteză care atrăgea incidenţa alin. (2) din art. 364 C. proc. civ. care implica obţinerea acordului comoştenitorului, iar în absenţa acestui acord, concursul instanţei, procedură care nu a fost urmată de către expertul judecătoresc.

În mod corect instanţa de fond a înlăturat apărările reclamantei cu privire la existenţa unui acord tacit, sau a unei condiţii suspensive care s-ar fi împlinit prin depunerea cheilor imobilului din Căianu Vamă a cărui posesie era exercitată de celălalt moştenitor.

Verificând corespondenţa amintită, se constată că nu poate fi desprinsă o astfel de concluzie privind acordul celuilalt moştenitor, cu atât mai mult cu cât constatarea situaţiei de fapt a avut loc prin înlăturarea sistemelor de închidere prin apelarea la un lăcătuş.

Instanţa de control judiciar constată că nu ne aflăm în prezenta unor simple acte de conservare şi administrare întocmite de către moştenitorul sezinar, ci de o încălcare a dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., împrejurare care circumstanţiază abaterea disciplinară reglementată de dispoziţiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, constând în neglijenţă în efectuarea lucrărilor.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a sancţiunii, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat un control de proporţionalitate între interesul public protejat, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 "actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege" şi abaterea concretă, astfel cum a fost arătată şi în prezentele considerente şi care a impus aplicarea sancţiunii amenzii, dar într-un cuantum redus.

Cu privire la solicitarea recurentei - reclamante adresată instanţei de recurs de a cenzura cheltuielile ocazionate de acţiunea disciplinară, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, în condiţiile în care dispoziţiil art. 77 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevăd că "toate cheltuielile efectuate în legătură cu soluţionarea cauzei vor fi suportate de Camera executorilor judecătoreşti în cazul în care acţiunea este respinsă sau de executorul judecătoresc dacă acţiunea este admisă", nefiind avute în vedere doar onorariile avocaţilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 154 din 18 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.