Trainee notary competition: syllabus and procedural challenges dismissed as lawful

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Oradea în data de 28.12.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 şi a adresei Ministerului Justiţiei nr. 3/30231/2023/09.05.2023, să se constate că reclamantul este discriminat prin raportare la candidaţii pentru dobândirea calităţii de notar definitiv respectiv prin faptul că prin Hotărârea nr. 17/25.04.2023 a Consiliului Uniunii avizate prin adresa nr. x/11.05.2023 a Ministerului Justiţiei au fost aprobate şi avizate tematica şi bibliografia pentru examenul teoretic şi practic inclusiv baremul de corectare cu indicarea în concret a legislaţiei, atât ca prevederi generale cât şi punctuale, respectiv prin indicarea articolelor, a lucrărilor de specialitate, a autorilor agreaţi, a editurii precum şi a anului apariţiei acestor lucrări, să se constate că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfăşurarea şi organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 atât în ceea ce priveşte elaborarea subiectelor, a baremului de corectare precum şi a desfăşurării propriu-zise a concursului, anularea Hotărârii nr. 81/16.12.2023 a Consiliului Uniunii de validare a concursului deşfăşurat în data de 16.11.2023, să se dispună organizarea unui nou examen care să includă şi emiterea unei hotărâri şi a avizului Ministerului Justiţiei prin care să se stabilească tematica şi bibliografia de examen/concurs conform Regulamentului pentru desfăşurarea şi organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 care să includă prevederile legale inclusiv indicarea în concret a articolelor din C. civ.

şi a altor legi speciale, a lucrărilor de specialitate agreate, inclusiv specificarea autorilor, a editurii şi a anului apariţiei, să se procedeze la publicarea pe site-ul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, a Institutului Notarial Român şi a Ministerului Justiţiei a hotărârii judecătoreşti definitive.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 101/CA/2024 din 30 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a cererii de intervenţie principală, invocată de pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Institutul Notarial Român.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii petitului din acţiunea formulată de reclamantul A. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfăşurarea şi organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, invocată de Ministerul Justiţiei.

S-a respins, ca inadmisibil, petitul din acţiunea formulată de reclamantul A. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii petitului din cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta B. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament, invocată din oficiu.

S-a respins, ca inadmisibil, petitul din cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta B. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament.

S-a respins ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Institutul Notarial Român, în legătură cu cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta B..

S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi cu intervenienta B..

S-a respins ca nefondată cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi cu reclamantul A..

A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtelor Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Institutul Notarial Român a sumei totale de 3.796 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs recurentul-reclamant A. şi recurenta-intervenientă B..

S-a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., casarea sentinţei civile nr. 101/30.04.2024 în sensul respingerii tuturor excepţiilor şi admiterii cererii de chemare în judecata şi a cererii de intervenţie.

Sub un prim aspect, s-a arătat că instanţa de fond a respins în mod corect excepţia inadmisibilităţi acţiunii. respectiv a cererii de intervenţie însă a apreciat în mod greşit asupra admiterii excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind nelegalitatea examenului şi a respingerii acţiunii ca nefondată .

Nelegalitatea examenului este în strânsă legătură cu petitul privind anularea Hotărârii Consiliului UNNPR nr. 81/16.12.2023 de validare a concursului desfăşurat în data de 16 noiembrie 2023, astfel că, fiind anulată hotărârea de validare, concursul în sine este invalidat, potrivit dispoziţiilor legale pârâţii fiind obligaţi la reluarea procedurii de concurs în condiţiile de legalitate şi cu respectarea hotărârii judecătoreşti date.

S-a arătat că instanţa de fond nu a motivat în fapt şi în drept soluţia de respingere a tuturor petitelor din cererea de chemare în judecată şi din cererea de intervenţie.

Având în vedere procedura contenciosului administrativ, instanţa de judecată este obligată să analizeze legalitatea actelor şi procedurilor administrative în caz contrar partea fiind în imposibilitatea de a se adresa instanţelor de judecată.

Referitor la anularea Hotărârii nr. 18/25.04.2023 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România precum si a adresei Ministerului Justiţiei nr. 3/30231/2023/09.05.2023 a Ministerului Justiţiei privind menţinerea pentru anul 2023 a tematicii si a bibliografiei pentru examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, s-a invocat încălcarea prevederilor Regulamentului pentru desfăşurarea si organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2017, respectiv a art. 2 din Regulament, cu privire la elaborarea tematicii şi bibliografiei examenului.

Au susţinut recurenţii că bibliografia lipseşte cu desăvârşire şi tematica este incertă şi incoerentă, fiind utilizate formulări de genul "Exemplificativ şi nelimitativ" în ceea ce priveşte legislaţia notarială care face parte din tematica de examen.

Candidatul nu a avut astfel o reprezentare corectă şi transparentă a tematicii de examen precum şi a opiniilor doctrinare îmbrăţişate de către comisiile de concurs care au elaborat subiectele şi baremul de evaluare a acestora, motivarea instanţei de fond neputând fi primită.

S-a invocat discriminarea recurenţilor prin crearea unei situaţii inferioare prin raportare la candidaţii pentru dobândirea calităţii de notar definitiv fiind analizate comparativ tematica şi bibliografia elaborată prin Hotărârea 17/25.04.2023 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România avizate prin adresa nr. x/11.05.2023 a Ministerului Justiţiei.

Printr-o simplă vizualizare a celor 2 hotărâri ale Consiliului se pot observa diferenţele majore expuse precum şi situaţia de inferioritate în care a fost pus reclamantul fiind astfel în imposibilitate efectivă de a se pregăti eficient pentru un astfel de examen, cu atât mai mult cu cât opiniile juridice din doctrină pot avea abordări diferite, uneori chiar diametral opuse pe unele dintre subiectele abordate în cadrul examenului.

În acest sens s-au invocat dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cele două regulamente de organizare a concursurilor pentru dobândirea calităţii de notar stagiar şi notar definitiv fiind emise în aceleaşi condiţii, diferenţa semnificativă fiind la punerea în practică a acestor prevederi, deşi au fost avizate pentru legalitate şi conformitate de către Ministerul Justiţiei.

S-a solicitat să se constate că proba scrisă din data de 16 noiembrie 2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfăşurarea si organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2017 atât în ceea ce priveşte elaborarea subiectelor, a baremului de corectare precum si a desfăşurării propriu zise a concursului.

În acest sens, s-a arătat că examenul s-a întrerupt pentru a se modifica enunţul întrebării nr. 12, conform procesului-verbal nr. x/16.11.2023 şi deşi întreruperea a durat 15 minute, timpul de examen nu a fost prelungit corespunzător.

Această posibilitate de întrerupere nu este prevăzută nicăieri în Regulamentul de concurs, iar procesul-verbal privind acest incident din timpul examenului nu a fost afişat pe site-ul INR, comisia de examinare depăşindu-şi atribuţiile legale, fiind astfel într-o situaţie de abuz în serviciu cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul de concurs. S-a arătat că nici acest motiv de nelegalitate nu a fost analizat şi motivat de către instanţa de fond.

Au susţinut recurenţii că un alt motiv de nelegalitate a procedurii l-a reprezentat împrejurarea că baremul iniţial publicat pe site-ul I.N.R. nu a fost asumat şi semnat de Comisia de examinare.

În ceea ce priveşte subiectele de examen s-a susţinut că acestea au fost alese în contradicţie cu prevederile Regulamentului de examen, fiind reluate prin motivele de recurs argumentele reclamantului din cererea de chemare în judecată cu referire la incorectitudinea subiectelor şi a baremului, raportat la existenţa unor opinii doctrinare divergente.

S-a susţinut că motivarea instanţei de judecată în sensul că nu se poate substitui comisiei de examen este greşită, întrucât reclamantul şi intervenienta nu au solicitat o modificare a punctajului sau a răspunsurilor la grilele de concurs ci o analiză a tuturor aspectelor care se circumscriu nelegalităţii acestui concurs şi ale actelor administrative solicitate a fi anulate.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că recurenţii nu au invocat niciun argument în susţinerea acestuia, rezumându-se a relua motivele aferente capetelor de cerere din acţiunea de al fond.

Similar, şi în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu s-a criticat în concret soluţia instanţei de fond.

S-a arătat că în mod corect instanţa de fond a constat că o acţiune în contencios administrativ trebuie să vizeze anularea unui act administrativ, astfel că soluţia pronunţată asupra petitului privind constatarea încălcarea prevederilor legale în desfăşurarea probei scrise din data de 16.11.2023, este corectă.

De asemenea, în mod corect au fost respinse susţinerile recurenţilor cu privire la elaborarea unei tematici şi a unei bibliografii incerte, acestea fiind elaborate încă din anul 2017, fiind structurate pe materii, candidaţii având obligaţia de a cunoaşte actele normative în integralitatea lor.

Referitor la pretinsa discriminare, s-a arătat că cele două situaţii comparate de către recurenţi se referă la situaţii juridice distincte, respectiv accederea în profesie şi definitivarea în profesia de notar.

A susţinut pârâtul că nu reprezintă motive de nelegalitate a procedurii, cu privire la întreruperea concursului şi corectarea unui enunţ, sau nesemnarea baremului afişat, nefiind indicată nicio normă juridică încălcată.

În ceea ce priveşte conţinutul subiectelor de examen, s-a arătat că soluţia primei instanţe este preonunţată cu respectarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

4.2. Intimata - pârâtă Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Institutul Notarial Român au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că motivele de recurs invocate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate. Sub aspectul art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (motivare contradictorie), s-a arătat că nu există contradicţie între considerente şi dispozitiv, instanţa de fond a analizat excepţiile invocate, şi a calificat Hotărârile UNNPR nr. 18/2023 şi nr. 81/2023 drept acte administrative tipice susceptibile de control. În plus, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, operaţiunile administrative premergătoare nu pot fi cenzurate separat, ci numai odată cu actul administrativ propriu-zis.

Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că recurenţii nu indică în concret norma materială încălcată şi modul eronat de aplicare, limitându-se la reiterări cu caracter general. S-a arătat că instanţa de fond a aplicat corect Legea nr. 554/2004 şi dreptul special aplicabil, Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 2792/C/2017.

Pe fondul criticilor privind cadrul normativ al concursului, s-a arătat că tematica şi bibliografia pentru dobândirea calităţii de notar stagiar au fost stabilite şi avizate potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 şi art. 1-2 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 2792/C/2017, tematica fiind neschimbată din 2017, publică şi cunoscută candidaţilor anterior înscrierii. S-a invocat că menţiunea "exemplificativ şi nelimitativ" priveşte trimiterea la acte normative cu incidenţă asupra tematicii, fără a restrânge sursele bibliografice.

Candidaţii au putut consulta orice lucrări de specialitate actualizate, fără impunerea unor autori/anume, soluţii aliniată practicilor concurente (INM, barou). S-a susţinut că întinderea bibliografiei şi opţiunea de a nu lista autori reprezintă chestiuni de oportunitate în marja de apreciere a autorităţii emitente, nefiind cenzurabile în contenciosul de legalitate.

S-a invocat că susţinerea unei "discriminări" este nefondată în condiţiile în care examenele pentru notar stagiar şi pentru notar public definitiv au natură, condiţii şi finalităţi distincte, fiind reglementate separat. Candidaţii nu se află în situaţii juridice comparabile, iar regulile se aplică uniform tuturor participanţilor la acelaşi concurs. În consecinţă, nu sunt incidente standardele O.G. nr. 137/2000.

Cu privire la desfăşurarea probei scrise, s-a susţinut că nu s-au încălcat dispoziţiile Regulamentului. S-a arătat că la întrebarea nr. 12 s-a îndreptat, în debutul probei, o omisiune evidentă de tehnoredactare (adăugarea termenului "restrânsă"), consemnată în procesul-verbal nr. x/16.11.2023 şi comunicată tuturor candidaţilor, fără a exista o întrerupere efectivă a examenului sau un temei pentru prelungirea duratei. S-a arătat că baremul poartă numărul de înregistrare al INR, Regulamentul neimpunând obligativitatea semnării baremului, ci doar a setului de subiecte extras. S-a susţinut că obiecţiunile la conţinutul subiectelor şi barem puteau fi formulate numai în termenul şi procedura prevăzută de art. 14 din Regulament (contestaţii asupra baremului), soluţia comisiei de contestaţii fiind definitivă. Recurenţii nu au uzat procedura reglementată, iar controlul judiciar nu poate substitui aprecierilor ştiinţifice ale comisiilor asupra corectitudinii răspunsurilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant şi de intervenientă este nefondat, pentru următoarele considerente:

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul şi intervenienta au participat la concursul din data de 16.11.2023 pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, ambii fiind declaraţi respinşi.

Prin Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, s-a stabilit că pentru anul 2023 nu se impune modificarea tematicii şi a bibliografiei pentru susţinerea examenului sau a concursului de dobândire a calităţii de notar stagiar.

Prin adresa Ministerului Justiţiei nr. 3/30231/2023/09.05.2023, pârâtul Ministerul Justiţiei a avizat propunerea formulată prin Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

În timpul desfăşurării probei scrise, comisia de examinare a constatat faptul că s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul enunţului subiectului nr. 12, în sensul că a fost omis cuvântul "restrânsă", astfel că, preşedintele comisiei de examinare, împreună cu reprezentantul Ministerului Justiţiei s-au deplasat în sala de concurs şi au anunţat eroarea sesizată, citind enunţul corect al subiectului, ulterior fiind întocmit un proces-verbal în acest sens.

Pârâtul Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici a emis Hotărârea nr. 81/16.12.2023 prin care a validat concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român în ziua de 16.11.2023.

Nemulţumit de conţinutul hotărârilor menţionate precum şi de rezultatul şi de desfăşurarea concursului, reclamantul a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin adresa nr. x/21.12.2023 emisă de Institutul Notarial Român.

5.2. În analiza motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte constată că prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

Totodată, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Înalta Curte observă că este nefondată critica recurenţilor - reclamanţi referitoare la omisiunea pronunţării asupra tuturor capetelor de cerere.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În aceste repere curtea de apel a analizat cererea de chemare în judecată şi petitele formulate, prin prisma competenţei instanţei de contencios administrativ care rezultă din dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, reţinându-se că actele care au dat naştere la raporturi juridice sunt Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin s-a stabilit tematica şi bibliografia pentru concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar şi Hotărârea nr. 81/16.12.2023 privind validarea concursului.

Se constată că nu există astfel o omisiune a instanţei de fond de a se pronunţa asupra unor capete de cerere, cu atât mai mult cu cât deşi instanţa a reţinut inadmisibilitatea petitului din acţiune şi cererea de intervenţie privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfăşurarea şi organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, a analizat, pe fondul cererii, de anulare a rezultatului examenului, inclusiv susţinerile de nelegalitate invocate în cadrul acelui petit.

De altfel, aceleaşi critici au fost formulate şi în cadrul motivului de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzu de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi tratate ca atare.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv toate motivele de fapt şi de drept, respectiv, modalitatea în care a fost stabilită tematica şi bibliografia pentru concurs, discriminarea reclamantului în raport cu persoanele care au participat la concursul de definitivat în profesia de notar, motivele privind neregularitatea întreruperii examenului, nesemnarea de către comisia de examinare a baremului iniţial publicat şi cele ce au vizat incorectitudinea răspunsurilor din barem, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.3. În ceea ce priveşte motivul de casare reglement de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect de nelegalitate a sentinţei, s-a invocat admiterea greşită a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind nelegalitatea probei scrise, în condiţiile în care reclamantul şi intervenienta au solicitat şi anularea hotărârii de validare a examenului.

Astfel cum s-a arătat şi în analiza motivului de casare subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul pur formal al motivului de recurs, în condiţiile în care excepţia a fost admisă strict prin prisma formulării pretenţiei ca un capăt distinct de cerere, iar instanţa a analizat cu prilejul verificării legalităţii Hotărârii nr. 81/16.12.2023 a Consiliului Uniunii de validare a concursului desfăşurat în data de 16.11.2023 toate aspectele invocate de către părţi, inclusiv modalitatea de desfăşurare a probei scrise.

Referitor la motivul privind încălcarea de către prima instanţa a dispoziţiilor art. 2 din art. 2 din Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar prin aceea că bibliografia lipseşte iar tematica este incertă şi incoerentă, Înalta Curte reţine că, în fapt, acesta reprezintă o reluare a susţinerilor din cererea de chemare în judecată, considerentele sentinţei nefiind contestate în concret.

Instanţa de fond a constatat astfel, verificând punctual tematica şi bibliografia aprobată prin hotărârea Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 şi adresa Ministerului Justiţiei nr. 3/30231/2023/09.05.2023, că nu a rezultat o încălcare a dispoziţiilor regulamentare, fiind efectuată o trimitere la cuprinsul bibliografiei iniţial aprobate prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 81/13.10.2017, respectiv, C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notarile, Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2333/C/2013, Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, aprobat prin Hotărârea Congresului notarilor publici din România nr. 10/2014, Codul Deontologic al Notarilorr Publici din România, aprobat prin Hotărârea Congresului Notarilor Publici din România nr. 9/2015, Ordinul nr. 1346/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori, Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

De asemenea, s-a reţinut menţiunea potrivit căreia:

"În vederea pregătirii pentru concurs/examen, candidaţii vor putea consulta lucrări de specialitate sau orice altă documentaţie adusă la zi în raport cu modificările legislative intervenite până la data publicării anunţului privind organizarea examenului/concursului.".

Soluţia instanţei de fond este pronunţată în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, limitele judecăţii fiind cele obişnuite pentru acţiunile în contencios administrativ, instanţa fiind competentă să verifice legalitatea (conformitatea cu legea) şi temeinicia (conformitatea cu starea de fapt) măsurilor şi dispoziţiilor de natură procedurală luate de autoritatea organizatoare a concursului.

Aminteşte Înalta Curte, în absenţa constatării încălcării unor dispoziţii legale, că instanţa de contencios administrativ nu este competentă să verifice chestiunile de oportunitate şi de apreciere legate de bibliografia de concurs, de tematică, subiecte, de competenţa profesională a candidaţilor şi altele asemenea; în general, nu face obiectul verificărilor instanţei judecătoreşti conformitatea dintre cerinţele profesionale pretinse candidaţilor şi standardele profesionale specifice postului.

Din această perspectivă, criticile recurenţilor privind modalitatea vagă, imprecisă, care aparent ar lăsa loc arbitrariului, în care a fost elaborată tematica şi bibliografia pentru examen, inclusiv prin comparaţie cu tematica şi bibliografia elaborată pentru examenul de capacitate, corect au fost înlăturate de curtea de apel, acestea nereprezentând motive de anulare a rezultatului concursului, ci aspecte care derivă din capacitatea pe care o are organul administrativ de a alege soluţia care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut, în concret, alegerea modalităţii de selecţie a candidaţilor în vederea accederii în profesia de notar.

Au mai invocat recurenţii motive care ţin de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în raport de tematica şi bibliografia elaborată pentru concursul de definitivat în profesia de notar.

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prevede că tratamentul diferit pentru definirea discriminării trebuie să aibă la bază o serie de criterii prevăzute la alin. (2), referitoare la rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţia comparabile dar care sunt tratate în mod diferit.

Or, ceea ce reclamă recurenţii nu se identifică cu nici un criteriu prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, fiind vorba şi despre situaţii juridice distincte, iar pe de altă parte, o astfel de critică nu este aptă a invalida un examen, legislaţia în materie de discriminare implicând o procedură administrativ judiciară specială.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele susţinute asupra nelegalităţii hotărârii Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 sunt nefondate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind nelegalitatea desfăşurării probei scrise, Înalta Curte reţine că argumentele privind întreruperea concursului pe durata a 15 minute au fost analizate de prima instanţă, iar părţile nu au indicat vreo normă din regulamentul de organizare a concursului care să fi fost încălcată.

În concret, este vorba despre corectarea de către comisia de examinare a unei erori materiale în cuprinsul enunţului subiectului nr. 12, privind omisiunea cuvântului "restrânsă", împrejurare adusă la cunoştinţa tuturor candidaţilor, nefiind probată în concret nicio vătămare în ceea ce-i priveşte pe recurenţi. Cu privire la acest incident s-a întocmit un proces-verbal, iar motivul de nelegalitate referitor la nepublicarea acestuia pe site-ul Institutului Notarial Român nu are corespondent în vreo normă de drept, sau regulamentară, pentru a putea fi analizat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanţa de fond a analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 14 alin. (1), (2) şi (6) din Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar critica formulată prin cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie, privind neasumarea baremului afişat iniţial prin semnarea acestuia de membrii Comisiei de examinare.

Aşa cum corect a observat curtea de apel, dispoziţiile art. 14 alin. (2) prevăd că "La expirarea timpului alocat examenului, baremul de notare, împreună cu setul de subiecte extras, se afişează la sala de examen şi se publică pe pagina de internet a INR, pentru a fi consultate de către candidaţi", în timp ce obligaţia semnării este prevăzută doar cu privire la cele două seturi de subiecte, susţinerile recurenţilor fiind astfel neîntemeiate.

Înalta Curte va înlătura susţinerile din motivele de recurs care vizează poziţia punctuală a recurentului reclamant şi a recurentei interveniente asupra modalităţii de punctare a răspunsurilor precum aprecierile acestora asupra caracterului controversat al subiectelor.

Instanţa de control judiciar reaminteşte atât propria jurisprudenţă, cât şi standardele Curţii Constituţionale, Curţii Europene a Drepturilor Omului care nu permit instanţei să se substituie comisiei de examinare în atribuţiile sale, instanţa având doar un control de legalitate, nu şi unul de oportunitate.

În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 480/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 383 din 10 iunie 2010, Partea I, s-a statuat că:

"Dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor şi a intereselor legitime, adică a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti."

Tot astfel, prin Decizia nr. 172/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 09 iulie 2014, Partea I, instanţa de control constituţional a statuat următoarele:

"Curtea apreciază că, din susţinerile autoarei excepţiei, rezultă faptul că aceasta este mai degrabă nemulţumită de limitarea controlului judecătoresc la problemele ce ţin de legalitatea desfăşurării concursului, ceea ce determină imposibilitatea instanţei de judecată de a face aprecieri asupra evaluării făcute de comisia de concurs - în speţă comisia în faţa căreia a fost susţinută proba interviului la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(…)Prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestaţii de a se pronunţa asupra acestor cereri. Dispoziţiile menţionate din Constituţie sunt însă aplicabile în ceea ce priveşte legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv."

În acelaşi sens s-a pronunţat instanţa de control constituţional prin Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 145 din 26 februarie 2015, Partea I.

Jurisprudenţa instanţei de control constituţional este în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, din care Înalta Curte reţine Hotărârea pronunţată în cauza Van Marle şi alţii contra Olandei în data de 26 iunie 1998, prin care instanţa europeană statuat, cu valoare de principiu, că:

"Curtea a analizat obiectul litigiului adus în faţa comisiei de recurs. Acesta din urmă are în competenţă verificarea legalităţii procedurii în faţa comisiei de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru înmatriculare.

În primul caz, aspectele care prin natura lor se pretează la o decizie jurisdicţională şi la examinarea unei "contestaţii" în cadrul unui litigiu sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură. Petiţionarii nu au pretins totuşi neregularităţi de acest tip.

În cel de-al doilea caz, petiţionarii nu au invocat nici probleme de fapt sau de drept susceptibile de o apreciere jurisdicţională: în esenţă, ei au reproşat comisiei de admitere de a le fi judecat greşit competenţele. Comisia de recurs a procedat la o evaluare a cunoştinţelor şi experienţei necesare pentru a exercita profesia cu un anume titlu. O asemenea procedură este similară cu un examen de tip şcolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului încât garanţiile prevăzute de art. 6 nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie.

Nefiind deci o "contestare" în sensul art. 6, acesta nu este în consecinţă aplicabil în speţă."

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din care instanţa aminteşte deciziile nr. 289/2018, nr. 393/2018, nr. 448/2022, nr. 2699/2022, nr. 48/2023.

Prin urmare, nefiind identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitenţii actelor administrative, prin conduita acestora, s-a îndepărtat de la scopul legii ori au încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor adoptate, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă de dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că actele emise în derularea procedurii de concurs respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost emise, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi recurenta-intervenientă B. împotriva sentinţei nr. 101/CA/2024 din 30 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.