Motion to annul final judgment rejected; prior dismissal for unpaid stamp duty stands.

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2605 din 17 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 10 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recurentul-reclamant A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, cerere care a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea din 2 februarie 2022. Această soluţie a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de recurent, conform încheierii din 31 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, încheiere ce a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 aprilie 2022.

Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant A. nu a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, deşi a avut cunoştinţă atât de existenţa obligaţiei, cât şi de soluţia de respingere definitivă a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 2605 din 17 mai 2023pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie în anulare.

În motivare se arată că hotărârea este lovită de nulitate absolută, cu încălcarea normelor de procedură şi constituie rezultatul unei erori materiale.

Contestatorul arată că la termenul de judecată a formulat cerere de ajutor public, care nu a fost soluţionată, hotărârea fiind astfel lovită de nulitate absolută cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. De asemenea, arată că în cauză s-au săvârşit abuzuri, abateri disciplinare si erori judiciare prin respingerea cererii de ajutor public iniţiale ca tardivă şi a cererii de reexaminare, în condiţiile în care nu există niciun termen de formulare a acesteia prevăzut de O.U.G. nr. 51/08.

Se invocă opinia majoritară de la întâlnirea de practică neunitară a reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel - Curtea de Apel Bucureşti, din 11-12 mai 2017.

Astfel fiind, contestatorul consideră că, în cauză, cererea de ajutor public putea fi formulată oricând în cursul judecăţii, fiind aplicabile prevederile art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de reexaminare fiind fondată.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1,2 si 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine aşadar că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unor erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speţă nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa vreunei omisiuni a instanţei.

În cauză, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Contestatorul susţine că a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar instanţa de recurs în mod greşit a respins cererea ca tardivă, pentru că nu există niciun termen de formulare a acesteia.

Aceste susţineri nu pot fi primite, având în vedere faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea din 2 februarie 2022. Această soluţie a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de recurent, conform încheierii din 31 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, încheiere ce a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 aprilie 2022.

Contrar criticilor formulate prin contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine că cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel că în mod corect aceasta a fost respinsă, ca tardivă.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 503, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2605 din 17 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.