Constitutional exception barred under Law No. 47/1992 due to prior Constitutional Court decision notwithstanding lack of official publication

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Recurenta-reclamantă A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi al art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii cu soluţionarea unor întrebări preliminare, solicitând instanţei să dispună suspendarea cauzei până la pronunţarea unei hotărâri preliminare de către CJUE cu privire la întrebările formulate.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 119/2022 şi, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 şi ale Anexei nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 119/2022 şi, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 12 noiembrie 2024, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările şi completările ulterioare, iar în baza art. 413 alin. (1) punctul 11 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cererilor pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare care au fost formulate în dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2023 ale Curţii de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că toate condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în cuprinsul art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite la acest moment sens în care soluţia instanţei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizarea a Curţii Constituţionale este netemeinică.

Recurenta-reclamantă arată că deşi prin pronunţarea Deciziei nr. 640/2024 Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022, ale Anexei nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, ale art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 119/2022, ale Anexei nr. 2 la O.U.G. nr. 119/2022 şi ale art. I pct. 21 din Legea nr. 357/2022 sunt neconstituţionale, decizia nu este redactată şi publicată în Monitorul Oficial la acest moment, prevederile fiind astfel încă în vigoare şi producând în continuare efecte juridice, în acord cu prevederile Constituţiei.

În opinia sa, prevederile analizate de Curtea Constituţională rămân constituţionale până la publicarea Deciziei nr. 640/2024 în Monitorul Oficial, astfel că prezentul demers judiciar este pe deplin admisibil în această situaţie.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă menţionează că excepţia ridicată vizează dispoziţii dintr-o ordonanţă care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, în baza O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 119/2022 şi, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 au fost emise actele administrative a căror nulitate se solicită în prezenta cauză.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost respinsă de instanţa de fond cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege sau ordonanţă criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul principal.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările şi completările ulterioare, fără a aduce o motivare concretă, exactă, din care să rezulte legătura textelor criticate cu speţa dedusă judecăţii, în sensul în care declararea respectivelor texte de lege ca neconstituţionale să poată influenţa soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 640/2024 a Curţii Constituţionale a României, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora:

"(3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."

Or, prin Decizia nr. 640/2024, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 şi Anexa 6 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, instanţa de fond în mod temeinic şi legal a respins sesizarea Curţii Constituţionale.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt. neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.