Sufficiency of coordinated bidding evidence to override presumption of innocence in sanctioning anticompetitive collusion under EU competition law

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei Consiliul Concurenţei nr. 119/14.11.2022 până la soluţionarea definitivă a litigiului dedus judecăţii, anularea Deciziei Consiliul Concurenţei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluţionării prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1000 din 6 iunie 2023, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării şi de anulare a Deciziei Consiliului Concurenţei nr 119/14.11.2022, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei şi a dispus restituirea cauţiunii achitate în cuantum de 6.495,37 RON cu recipisa de consemnare x din data de 13.04.2023.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că, în cauză, este o eroare de analiză raportat la efectele deciziei C.E.D.O. în cauza Menarini Diagnostics (2011), aplicabile efectele prezumţiei de nevinovăţie şi ansamblul de drepturi şi obligaţii care o însoţesc. Prezumţia de nevinovăţie primează în faţa prezumţiei legale care operează în cazul încălcărilor prin obiect a interdicţiei acordurilor şi practicilor anticoncurenţiale şi în fata prezumţiei de legalitate a actului administrativ în măsura în care, aceasta din urmă, ar limita revizuirea de către instanţa de judecată doar la aspectele formale ale deciziei de sancţionare.

Dreptul concurenţei este cunoscut pentru nivelul foarte ridicat a sancţiunilor dar a apariţiei consecinţelor directe în ceea ce priveşte probarea respectivelor fapte. Este vorba de trei prezumţii şi de interacţiunea dintre acestea:

a) -prezumţia de încălcare prin obiect a interdicţiei acordurilor şi practicilor anticoncurenţiale prevăzută la art. 5 aliniat 1 din L21/96 şi de art. 101 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (TFUE),

b) prezumţia de legalitate a actului administrativ şi

c) prezumţia de nevinovăţie.

Dreptul concurenţei este o materie a dreptului public, aplicându-i-se standardele prevăzute art. 23 alin. (11) din Constituţia României-prezumţia de nevinovăţie, fapt confirmat şi de jurisprudenţă. Efectele deciziei CEDO din cauza Menarini(43509/08) prin care se stabileşte o piatră de hotar în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale din dreptul concurenţei este obligatorie pentru CJUE şi pentru instanţele naţionale care analizează valabilitatea deciziilor emise de către autorităţile de concurenţă. Aşa sunt şi efectele art. 4 C. proc. civ. prin care suntem informaţi despre aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene.

Principala consecinţă a aplicării prezumţiei de nevinovăţie în dreptul concurenţei este că are loc o răsturnare a sarcinei probei astfel că, prin decizia nr. 317/09.09.2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 705/08.10.2003, Curtea Constituţională a României a decis "simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sale". Utilizarea de către legiuitor a noţiunii de "contravenient" în dreptul administrativ sau de "infractor" în dreptul penal nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovăţie consacrată la art. 23 aliniat 11 din Constituţia României.

Recurenta mai arată că în cauza T-44/02, T-54/02, T-56/02, T-60/02, T-61/02, Dresdner Bank AG şi alţii vs. Comisia se precizează că "Orice dubiu în analiza Curţii trebuie să fie interpretat în favoarea întreprinderii căreia îi este adresată decizia ca, Comisia să stabilească existenţa încălcării la standardul cerut dacă încă se identifică dubii, în particular cu ocazia procedurii pentru anularea deciziei de sancţionare". Între efectele actelor ataşate de către recurentă şi comunicate intimatei-pârâte rezultă că, noţiunea de "dubii" sau "dubiu" se menţine în această speţă, astfel cum rezultă în special în cuprinsul articolului 6 paragraful 2 C.E.D.O., iar potrivit jurisprudenţei Curţii textul de lege menţionat este încadrat în sfera principiilor generale ale dreptului comunitar (cauza T-110/07,SiemensAG-).

Ca urmare, instanţa de fond a confirmat o condamnare civilă fără existenţa unor probe suplimentare la mărturisirile unor participanţi, iar alţi participanţi la licitaţie nu au confirmat punctul de vedere al denunţătorilor. Între nevoile economice a fiecărui participant, verificarea veridicităţii declaraţiilor denunţătorilor este supusă analizei şi completării cu alte probe.

Neaplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene impune confirmarea existenţei unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate. Efectiv s-au selectat probele, s-au dat curs efectelor valabilităţii unor declaraţii în detrimentul actelor ataşate cererii introductive şi au limitat efectele principiului prezumţiei de nevinovăţie în această cauză civilă. Pentru a evita aceste dificultăţi legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de casare, care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii sau care nu au nici o legătură cu pricina (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Instanţa de fond nu a mai efectuat nici o analiză şi şi-a fundamentat hotărârea atacată exclusiv pe practica anterioară şi pe aparenţa probelor, pe care intimata le-a constatat.

Dacă această susţinere este omisă, atunci tentaţia instanţei de fond era şi este ca să "acopere" şi să ignore faptul că prezumţia nu exonerează autoritatea publică ca să realizeze o analiză completă şi obiectivă. Gradele de profunzime ale analizei unei înţelegeri anticoncurenţiale transferă obligaţia de a dovedi această vinovăţie intimatei-pârâte pentru că instanţa nu are ştiinţa şi nici motivarea condiţiilor reale de funcţionare a societăţii şi de structura pieţei sau a pieţelor de desfacere a produsului finit (hotărârea Aliianz Hungaria Biztosito şi alţii EU:C:2013:160, punctul 36).

În opinia recurentei, deţinerea de către o societate comercială a unei poziţii dominante pe piaţa relevantă nu este interzisă, aceasta fiind rezultatul eficienţei activităţii desfăşurate.

De aici şi neconcordanţa între ipotezele de condamnare şi de apariţie a lipsei masei probatorii de acuzare şi a lipsei motivării în acest sens, limitând efectele principiilor de drept aducându-le în derizoriu iar aceeaşi finalitate este atribuită şi efectelor art. 102 din T.F.U.E.. Una dintre condiţiile sine qua non pentru existenţa economiei de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, reprezintă mediul concurenţial nedistorsionat. Dar, ca să ajung la antonimul ultimei noţiuni, analizez fenomenul dinamic şi spontan a concurenţei comerciale pe o anumită piaţă în baza legii cererii şi ofertei, în vederea dobândirii unui profit acesta era şi este scopul unic a fiecărui participant la licitaţie. De aici şi atribuirea societăţii prin simpla participare la licitaţie a unei anverguri economice, motivând instanţa de fond simpla participare a societăţii la licitaţie ca un abuz şi atribuindu-i faptul că şi-a urmărit completarea stocului cu o masă lemnoasă la un anumit preţ, fiind o faptă contravenţională.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 307 din 17.03.2020, s-a dispus disjungerea investigaţiei declanşate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 78/01.02.2016, în două investigaţii distincte, după cum urmează:

- investigaţia având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea concurenţei şi a art. 101 alin. (1) din Tratat, prin practici de împărţire a pieţei şi/sau fixare a preţurilor, pe piaţa comercializării masei lemnoase din România, pentru o serie de întreprinderi;

- investigaţia ce vizează o posibilă practică concertată/înţelegere care are ca obiect sau are ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe o parte a pieţei comercializării masei lemnoase, susceptibilă să încalce prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, de către întreprinderile: B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L., A. S.R.L. şi J. S.R.L., cu ocazia participării la procedura de licitaţie organizată de K., judeţul Sibiu, în data de 09.01.2015, reluată în data de 16.01.2015.

Prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 119 din 14 noiembrie 2022 s-a constatat încălcarea de către B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., I. S.R.L., A. S.R.L. şi J. S.R.L. a prevederilor de art. 5 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea concurenţei nr 21/1996, pentru stabilirea preţului la licitaţia organizată de K., judeţul Sibiu, în data de 09.01.2015 şi pentru împărţirea pieţei la aceeaşi licitaţie care a fost reluată la data de 16.01.2015.

Întreprinderea reclamantă a fost sancţionată, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei cu amendă în cuantum de 199.537,58 RON, reprezentând 3,6465 % din cifra de afaceri realizată în anul 2021.

Instanţa de fond a respins cererea privind suspendarea şi anularea Deciziei nr. 119/2022 a Consiliului Concurenţei, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte, pentru următoarele considerente.

Nemulţumirile întreprinderilor participante la procedura de vânzare a masei lemnoase organizate de Ocolul Silvic Valea Frumoasei în data de 09.01.2015 au vizat preţul ridicat de pornire al licitaţiei şi modalitatea de comercializare. Un preţ de pornire al licitaţiei ridicat conduce la venituri mai mari pentru organizator şi cheltuieli mai mari pentru cumpărători.

La licitaţia organizată în data de 09.01.2015, cele 10 întreprinderi care au fost admise să participe, ca urmare a preselecţiei, nu au depus nicio ofertă, întocmind un proces-verbal, semnat şi ştampilat de reprezentanţii acestora, prezenţi la licitaţie, prin care şi-au exprimat dezacordul comun faţă de preţurile partizilor scoase la licitaţie, precum şi faţă de modalitatea de comercializare a masei lemnoase, întreprinderile vizând, totodată, să adjudece partizile cu oferte de 0 trepte (preţul de pornire).

Potrivit Procesului-verbal de licitaţie pentru masa lemnoasă pe picior, din data de 09.01.2015, înregistrat la L. cu nr. 42/09.01.20156, agenţii economici admişi la preseiecţie, printre care şi recurenta, au achitat taxa de participare la licitaţie, au primit lista de partizi şi plicurile pentru completarea şi depunerea ofertelor, însă nu au depus nicio ofertă.

Prin adresa nr. x/09.01.20157, L. înştiinţează cele 10 întreprinderi, semnatare ale procesului-verbal, despre faptul că adjudecarea la 0 (zero) trepte nu se poate realiza în cursul procedurii de licitaţie, deoarece pentru ca o partidă să fie adjudecată trebuie să fie ofertată de minim doi agenţi economici. În anunţul de participare la licitaţie s-a specificat că, în caz de neadjudecare a unor partizi, licitaţia se va repeta, în aceleaşi condiţii, în data de 16.01.2015.

De asemenea, a menţionat faptul că agenţii economici înscrişi la licitaţia analizată, organizată în data de 09.01.2015 vor fi primiţi la licitaţia din data de 16.01.2015, fără îndeplinirea altor formalităţi, iar în cazul în care vor exista şi alţi agenţi economici care doresc să participe, aceştia vor fi admişi cu îndeplinirea condiţiilor din documentaţia de preselecţie.

În contextul reluării licitaţiei în data de 16.01.2015 s-a constatat că, deşi la fiecare partidă s-au înscris mai multe întreprinderi, printre care şi A., fiecare dintre acestea a oferit, pe rând, 1 pas peste preţul de pornire, celelalte oferind doar preţul de pornire, astfel încât partizile au fost adjudecate la 1 pas de către toate cele 8 întreprinderi participante, printre care şi recurenta.

Au fost situaţii în care întreprinderile au operat modificări în ofertele depuse (au fost identificate modificări olografe), fapt ce a permis întreprinderilor concurente, participante la licitaţie, să adjudece, la 1 pas, partida de interes.

Potrivit Regulamentului privind procedura de valorificare prin vânzare a masei lemnoase pe picior (Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local a oraşului Sălişte nr. 106/2014) "dovada achitării garanţiei de participare se va depune, în mod obligatoriu, la sediul entităţii organizatoare anterior orei de începere a şedinţei de licitaţie. Agenţii economici admişi la licitaţie vor depune ofertele scrise, în plic închis şi sigilat, cu menţiunea "Pentru licitaţia în vederea valorificării prin vânzare de masă lemnoasă pe picior" la registratura entităţii organizatoare, (...). Ofertele sosite la sediul Regiei Autonome după această dată se restituie ofertantului, nedesigilate."

Potrivit Procesului-verbal de licitaţie pentru masa lemnoasă pe picior nr. x/16.01.2015l0, din data de 16.01.2015, licitaţia a început la ora 11:00. Agenţii economici au primit şi au luat la cunoştinţă de conţinutul documentaţiei de licitaţie, care cuprindea printre altele: lista partizilor supuse licitaţiei, caietul de sarcini şi modelul de contract, condiţiile de desfăşurare a licitaţiei, pe care aceştia şi le-au însuşit fără obiecţiuni. Deşi la fiecare partidă s-au înscris mai multe întreprinderi, fiecare dintre acestea a oferit, pe rând, 3 pas peste preţul de pornire, celelalte oferind doar preţul de pornire, aşadar partizile au fost adjudecate la 1 pas de către toate cele 8 întreprinderi participante.

Întreprinderile participante la reluarea licitaţiei în data de 16.01.2015, au achitat garanţia de participare chiar în data de 16.01.2015, fapt care reiese din ordinele de plată şi biletele la ordin vizate de bănci în data de 16.01.2015.

Totodată, s-a constatat că valorile garanţiilor de participare la licitaţie, care s-au plătit înainte de începerea procedurii de licitaţie, potrivit Regulamentului licitaţiei, au coincis cu valoarea garanţiilor aferente partizilor efectiv adjudecate şi nu cu valoarea garanţiilor care ar fi trebuit achitate, urmare a ofertelor depuse.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 85/2004 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase de către deţinătorii de fond forestier proprietate publică, către agenţii economici (intrată în vigoare la data de 1 martie 2004 şi abrogată la data de 13 iunie 2015), "nivelul preţului pe specii pentru calculul preţului de pornire la licitaţie, pentru masa lemnoasă pe picior, în cazul licitaţiilor organizate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, se aprobă prin decizie a directorului general al acesteia, însă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ, preţul de începere al licitaţiei pentru ceilalţi organizatori, cum este şi L., se stabileşte de către aceştia."

Prin urmare, instanţa de fond în mod corect şi motivai a înlăturat argumentele recurentei-reclamante în sensul că normele aplicabile la momentul derulării procedurii de vânzare a masei lemnoase permiteau participanţilor la procedura de achiziţie publică să determine preţul de începere a licitaţiei.

Contrar celor susţinute de către recurenta-reclamantă, din analiza normelor invocate (art. 10 alin. (1) din H. G. nr. 85/2004) instanţa de fond a reţinut în mod corect că "preţul de începere a licitaţiei organizate de către L. la data de 9.01.2015 se stabileşte de către organizatorul procedurii de licitaţie, iar nu de către participanţii la procedură prin semnarea procesului-verbal pe care recurenta împreună cu celelalte părţi implicate l-au depus la L..

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că părţile implicate la procedura de licitaţie organizată de către L. au renunţat la independenţa economică şi decizională a acestora şi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, au stabilit o strategie comună în vederea atingerii obiectivelor comune propuse, respectiv împărţirea partizilor şi adjudecarea masei lemnoase la cel mai mic preţ cu ocazia participării la procedura de licitaţie analizată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că fapta reţinută prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 119 din 14 noiembrie 2022 intră sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu sub incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei care vizează abuzul de poziţie dominantă. Cele două fapte anticoncurenţiale sunt prevăzute şi sancţionate în mod distinct de către legislaţia incidentă, fiecare dintre acestea fiind analizate de către autoritatea de concurenţă potrivit unor condiţii şi standard de probă diferite.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că îndeplinirea elementelor constitutive ale contravenţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea concurenţei nr. 21/1996 rezultă din comportamentul coordonat al întreprinderilor participante la licitaţia din 09.01.2015, respectiv din cuprinsul procesului-verbal întocmit şi semnat de reprezentanţii acestora, înregistrat la Ocolul Silvic Valea Frumoasei RA cu nr. 57/09.01.2015.

De asemenea, Înalta Curte reţine că standardul probatoriu european impune că, pentru a constata existenţa unei încălcări, trebuie să fie furnizate dovezi suficient de precise şi solide, însă fără a fi necesar ca fiecare probă examinată în mod individual să îndeplinească criteriile de standard probatoriu, ci fiind suficient ca dovezile obţinute de către autoritatea de concurenţă, în ansamblul lor şi coroborate, să îndeplinească aceste criterii.

În materia practicilor anticoncurenţiale, plecând de la premisa principial valabilă că activităţile pe care înţelegerile anticoncurenţiale le implică au loc într-o manieră clandestină, documentele asociate acestora fiind reduse la minimum, instanţele europene au stabilit că autoritatea de concurenţă are dreptul la libera apreciere a probelor, singurul criteriu relevant fiind credibilitatea acestora.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 6 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.