Opposability of final criminal judgment on damages to insurance guarantee fund in bankruptcy succession

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea Deciziei de respingere parţială a cererii de despăgubire nr. x/25.09.2020 şi obligarea intimatului la plata următoarelor sume:

- către contestatoarea C. (mama defunctului), la plata daunelor morale în cuantum de 412.451,5 RON (diferenţă a daunelor morale, neacordată);

- către contestatorul D. (tatăl defunctului), la plata daunelor morale în cuantum de 412.451,5 RON (diferenţă a daunelor morale, neacordată);

- către contestatoarea A. (soţia defunctului), la plata daunelor morale în cuantum de 407.145 RON (diferenţă a daunelor morale, neacordate) şi 9.301 RON (diferenţa a daunelor materiale neacordate);

- către contestatorul B. (fiul minor al defunctului), la plata daunelor morale în cuantum de 428.060,5 RON (diferenţă a daunelor morale, neacordate) precum şi a unei prestaţii periodice;

- către contestatoarea E. (sora defunctului) la plata daunelor morale în cuantum de 285.044 RON (diferenţă a daunelor morale, neacordate).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 760 din 10 mai 2024, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 24235 din 25.09.2020 şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumelor de bani astfel cum au fost stabilite prin sentinţa penală nr. 2572/29.10.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova, îndreptată prin încheierea din 08.11.2021 şi devenită definitivă prin decizia penală nr. 880/27.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, ignorând puterea de lucru judecat în ceea ce priveşte sumele cu titlu de daune morale datorate reclamanţilor, ce se încadrează în noţiunea de creanţe de asigurare astfel cum este aceasta definită de art. 4 din Legea nr. 213/2015.

Recurentul invocă incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; nu cuprinde motivele pe care se întemeiază), susţinând că nu există putere de lucru judecat cu privire la dobânda datorată de asigurător.

În opinia recurentului, instanţa penală nu s-a pronunţat cu privire la cuantumul sumelor ce pot fi achitate din resursele financiare ale Fondului, sau dacă sumele solicitate constituie creanţe de asigurare, astfel cum sunt definite de art. 4 din Legea nr. 213/2015, ci limitele investirii au fost determinate de necesitatea de a se pronunţa cu privire la solicitarea de tragere la răspundere penală a inculpatului, respectiv de stabilire a cuantumului daunelor morale/materiale suferite.

Recurentul mai arată că nu a fost parte în procesul penal, în care au avut calitate doar reclamanţii- părţi civile şi asigurătorul în faliment- parte responsabilă civilmente, întrucât nu avea calitate procesuală. Cu privire la calitatea FGA în procese s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 26/2017 -RIL.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 213/2015: (3)Fondul protejează creditorii de asigurări prin plata de creanţe de asigurări, rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în cazul constatării de către ASF a insolvenţei unui asigurător, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative reglementate de prezenta lege, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, prevăzute la art. 5; În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege. (3) Executarea silită pentru titlurile executorii obţinute împotriva asigurătorului nu poate fi demarată împotriva Fondului; În acest caz creditorul de asigurări depune o cerere de plată motivată, în condiţiile art. 14 alin. (1), cu respectarea procedurii şi a plafonului stabilite prin prezenta lege.

De asemenea, art. 4 din aceeaşi lege defineşte creanţele de asigurări drept creanţele creditorilor de asigurări, indiferent de momentul naşterii acestora raportat la data deschiderii procedurii de faliment, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă; se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

Fondul de Garantare a Asiguraţilor plăteşte din disponibilităţile sale în cazul falimentului unui asigurător doar creanţe de asigurări (art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 213/2015 creanţa de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;)

Potrivit art. 18 din Ordinul CSA nr. 14/2011: (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, ale statului în care acesta s-a produs.

Elocvente din perspectiva legăturii cauzale sunt prevederile art. 12 din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.

În plus, ca sancţiune pentru societatea de asigurare, în cazul în care nu plăteşte în termen despăgubirea, sau nu formulează un punct de vedere cu privire la cererea de despăgubire înăuntrul termenului de 3 luni, norma ASF prevede plata despăgubirilor de către societatea de asigurare în exact cuantumul solicitat (art. 37 alin. (2) din Norma ASF 23/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 826 din 12 noiembrie 2014), fără însă a se putea susţine că dacă persoana păgubită ar formula acţiune în răspundere delictuală împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, ar fi incident acelaşi text de lege şi pentru asiguratul RCA, instanţa fiind nevoită să cuantifice în concret daunele materiale sau morale etc. şi nu doar să se rezume la admiterea în întregime a pretenţiilor pentru nerespectarea termenului.

Este evident că ambele sancţiuni - atât cea a plăţii despăgubirii în cuantumul solicitat cât şi plata -penalităţilor sunt sancţiuni aplicate doar societăţii de asigurare, fără a se include în noţiunea de despăgubiri şi fără a fi aplicabile şi în cazul în care pretenţiile se emit direct faţă de asigurat.

FGA trebuie aşadar să preia şi să plătească doar prejudiciul pentru care asiguratul şi nu asigurătorul răspunde faţă de terţele persoane păgubite.

Nu orice sancţiuni aplicate F. sunt opozabile Fondului, care, venind în sprijinul asiguraţilor trebuie să achite doar despăgubiri, nu şi orice alte datorii F. ca penalităţi de întârziere, dobânda penalizatoare, onorarii experţi/avocaţi etc.- care deşi au fost generate de litigiile purtate de F., nu cad în sarcina Fondului.

Este evident, că în cazul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, legiuitorul a optat pentru plata despăgubirilor şi nu a tuturor sumelor datorate de asigurătorul în faliment, ba chiar reglementează în mod expres că Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege. (art. 11 din Legea 213/2015).

Conform art. 24 alin. (3) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2015: Dacă disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru efectuarea plăţilor de indemnizaţii/despăgubiri cuvenite creditorilor de asigurări, plata acestora se va efectua pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de lege. Autoritatea de Supraveghere Financiară poate majora oricând cuantumul cotei procentuale până la limita prevăzută la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Prin urmare, este evident că sumele plătite creditorilor de asigurări ai societăţilor aflate în faliment sunt suportate de către ceilalţi asigurători din piată şi resimţite de toţi consumatorii finali (asiguratii de RCA) care se văd nevoiţi să suporte prime mai mari, pentru a fi posibilă plata acestor contribuţii, e de altfel de notorietate haosul generat în piaţă de falimentul G., F., H. şi I. unii consumatori arătând expres că le este imposibil să mai suporte alte majorări ale primelor RCA.

- Fondul de Garantare nu suportă toate daunele ca urmare a producerii riscului asigurat şi a culpei procesuale a asigurătorului, întrucât această instituţie nu se subrogă în drepturile şi obligaţiile fostului asigurător. Obligaţia sa de plată este una legală şi este consecinţa principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu consecinţă directă a preluării riscului asigurat.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A., B., C., D. şi E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 16.09.2014 s-a produs un accident rutier în care au fost implicate autoutilitara, asigurat RCA la F. S.A. şi autoutilitara marca J. cu nr. de înmatriculare x.

În urma accidentului a rezultat decesului conducătorului autovehiculului cu nr. x astfel că s-a constituit dosarul penal nr. x/2014

Reclamanţii au depus la pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cerere de plată a despăgubirilor pentru prejudiciul produs în urma evenimentului rutier.

Prin Decizia nr. 24235/25.09.2020 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată şi a stabilit următoarele despăgubiri:

- pentru reclamanta C.- mama victimei- 37548,5 RON daune morale;

- pentru reclamantul B.- fiul victimei- 21.939 RON daune morale;

- pentru reclamanta A.- soţia victimei- 26255 RON daune morale şi 7299 RON daune materiale;

- pentru reclamantul D. - tatăl defunctului- 37548 RON daune morale;

- pentru reclamanta E.- sora victimei- 14.956 RON daune morale.

În dosarul penal nr. x/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. conducătorul autoutilitarei, asigurat RCA la F. S.A..

Dosarul a fost soluţionat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 2572/29.10.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova, îndreptată prin încheierea din 08.11.2021.

Prin această hotărâre, soluţionând latura civilă, s-a stabilit obligaţia părţii responsabile civilmente F. S.A., la plata următoarelor sume:

- pentru reclamantul B.- fiul victimei- 150.000 RON daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la data efectuării plăţii precum şi suma de 36.305 RON cu titlu de prestaţie periodică, calculată în sumă globală, de la data săvârşirii infracţiunii şi până la pronunţarea hotărârii;

- pentru reclamanta A. - soţia victimei- 125.000 RON daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la data efectuării plăţii şi 9.301 RON daune materiale;

- pentru reclamanta C. - mama victimei- 125.000 RON daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la data efectuării plăţii;

- pentru reclamantul D. - tatăl victimei- 125.000 RON daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la data efectuării plăţii;

- pentru reclamanta E. - sora victimei- 125.000 RON daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la data efectuării plăţii;

Hotărârea Judecătoriei Craiova a devenit definitivă prin decizia penală nr. 880/27.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Prin cererea de chemare în judecată de faţă, reclamanţii au solicitat anularea deciziei emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocând faptul că sumele stabilite cu titlu de despăgubiri morale sunt nejustificat de mici comparativ cu sumele la care sunt îndreptăţiţi, cu ignorarea particularităţilor de fapt ale cauzei.

Prin notele de şedinţă din 18.01.2024 reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumelor de bani astfel cum acestea au fost stabilite în cadrul dosarului penal.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale care reglementează soluţionarea cererilor de plată sunt reprezentate de art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 care stabilesc: "În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.", şi de art. 2 alin. (3) din Legea 213/2015, potrivit cărora: "Fondul protejează creditorii de asigurări prin plata de creanţe de asigurări, rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în cazul constatării de către ASF a insolvenţei unui asigurător, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative reglementate de prezenta lege, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, prevăzute la art. 5."

În prezenta cauză, aspectul dimensionării daunelor morale la care erau îndreptăţiţi reclamanţii a fost tranşat în mod definitiv prin sentinţa penală nr. 2572/29.10.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova, îndreptată prin încheierea din 08.11.2021 şi devenită definitivă prin decizia penală nr. 880/27.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Este de necontestat faptul că în cadrul acestui dosar, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a avut calitatea de parte, procedura derulându-se cu asiguratorul F. S.A., prin lichidatorul judiciar L., însă hotărârea este opozabilă pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, recurentul-pârât are obligaţia de a avea în vedere aspectele stabilite prin sentinţa penală.

Înalta Curte apreciază că daunele morale sunt apreciate raportat la durerea pe care au simţit-o şi pe care o simt şi în prezent petenţii, precum şi la consecinţele negative pe care dispariţia victimei B. le-a avut asupra vieţii acestora.

Suferinţa fiecărui petent, suferinţa cauzată de decesul brusc al soţului/tatălui/fiului, respectiv a fratelui, sunt motivele în fapt ce au stat la formularea prezentei cereri de despăgubire.

Prin urmare, daunele morale solicitate de către reclamanţii, pentru pierderea suferită, sunt pe deplin justificate şi reprezintă o reparaţie echitabilă şi rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 760 din 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.