Suspension of rural investment recovery notice and re-verification pending lack of imminent financial harm from guarantee letter enforcement

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2023 sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele le-a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale-Centrul Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova şi Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând:

- suspendarea finalizării activităţii de reverificare - Formular IRD 2.18/17.08.2023 - privind propunerea de aplicare a corecţiei de 100% Contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 si recuperarea avansului acordat în suma de 4.453.503 RON;

- suspendarea Notificării - Formular IRD 0.6 nr. 1682/22.08.2023 - cu titlul rambursare sume privind proiectul x/14.12.2016, denumire "Înfiinţare reţea apa şi apă uzată în jud. Olt" - 4.453.503 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 135 din data de 07.12.2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a dispus: Respinge excepţia lipsei de obiect şi excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele, (...) în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale-Centrul Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova, şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs UAT COMUNA IZVOARELE, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, pe fond, admiterea cererii de suspendare până la soluţionarea definitiva a acţiunii având ca obiect anulare act administrativ.

Subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă UAT Comuna Izvoarele a invocat următoarele aspecte:

- instanţa de fond a respins nelegal cererea de suspendare a actului administrativ - Notificarea nr. x/22.08.2023 - cu titlul rambursare avans motivând că nu există o pagubă iminentă prin executarea actului administrativ. Apreciază că, în condiţiile în care, din însuşi caracterul executoriu al actului, rezulta neechivoc obligaţia de restituire, stabilită în sarcina recurentei şi executarea silită a Scrisorii de garanţie nr. 310/21.07.2017, emisa de Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii S.A. IFN.

Scrisoarea de garanţie nr. 310/21.07.2017 pentru executarea căreia s-a emis Notificarea nr. x/22.08.2023 - constituie titlu de creanţă, în raport atât cu debitorul principal - recurenta U.A.T. comuna Izvoarele dar şi în raport cu garantul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru valoarea creanţei garantate - reprezentând suma de 4.453.503 RON, decontată de intimata AFIR către debitoarea principala în baza contractului de finanţare.

Susţine recurenta-reclamantă că, instanţa nu a analizat motivele cererii de suspendare a Notificării nr. x/22.08.2023 în raport de dispoziţiile invocate de intimată în conţinutul actului administrativ, respectiv art. 23 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 şi art. 23 alin. (20) din aceeaşi ordonanţă.

Susţine recurenta că actul administrativ şi cererea de executare (titluri executorii) nu sunt condiţionate de emiterea unui alt titlu de creanţa decât în condiţiile inserate în conţinutul Scrisorii de garanţie. Astfel, nelegal, instanţa de fond, a asimilat procedura executării Scrisorii de garanţie prevăzută de O.U.G. nr. 49/2015, în condiţiile art. 4 din contractul de finanţare cu executarea titlului de creanţă, emis in baza O.U.G. nr. 66/2011, în urma unei activităţi de verificare, conform art. 6 sau reverificare a achiziţiei, conform art. .21 alin. (26), art. 24 şi art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

Deşi la data emiterii actului administrativ nu exista un titlu de creanţă cu denumirea - Nota de corecţii financiare - instanţa de fond nu a analizat motivul prin care a arătat ca din conţinutul Proiectului notei de constatare nu rezulta temeiul de drept în baza căruia a fost declanşată activitatea de verificare/reverificare, deoarece intimata a susţinut emiterea actului administrativ în baza Proiectului.

Mai susţine recurenta-reclamantă UAT Comuna Izvoarele că motivarea instanţei este şi contradictorie, deoarece a apreciat, pe de o parte, că Proiectului notei de constatare nu constituie titlu de creanţă pentru emiterea Notificării nr. x/22.08.2023, iar pe de altă parte că, în virtutea acestei notificări reclamanta nu este suspusa unei pierderi patrimoniale, întrucât în caz de neplată urmează a fi executată scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare, în condiţiile în care cererea de executare era deja emisă.

Instanţa de fond nu a analizat actele administrative şi de executare depuse pe parcursul judecăţii de către intimata, la solicitarea recurentei, inclusiv Cererea de executare silita AFIR 13125/14.09.2023, necomunicata pana la termenul de judecata din data de 22.11.2023, analiza condiţiilor cererii de suspendare nefiind completă.

Susţine recurenta că, întrucât instanţa nu a analizat efectiv motivele cererii de suspendare, prin prisma caracterelor juridice ale operaţiunii şi actului administrativ, conţinutul şi motivării acestuia, temeiului de fapt şi de drept invocat si efectelor produse, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) art. 22 C. proc. civ., art. 23 alin. (5) şi (7) din O.U.G. nr. 491/2015, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. (5) C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de drept material, respectiv art. 2 alin. (1) lit. s) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 4, art. 8 şi art. 9 din contractul de finanţare raportat la art. 1270 C. civ., art. 23 alin. (5) şi (7) din O.U.G. nr. 49/2015, art. 21 alin. (13), alin. (26), alin. (27), art. 24, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 39 din Regulamentul delegat UE nr. 640/201, art. 61 din Regulamentul UE 2021/2116 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2 decembrie 2021 potrivit cărora "În cazul neconformităţii cu normele Uniunii sau cu cele naţionale privind achiziţiile publice, statele membre se asigură că partea din ajutor care nu trebuie plătită sau care trebuie retrasă se stabileşte ţinând cont de gravitatea neconformităţii şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii, art. 8 alin. (2) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/95 al Consiliului.

Apreciază că, referitor la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea acestora, deoarece nu a analizat îndoiala serioasă a legalităţii actului administrativ - Notificare restituire avans- prin prisma conţinutului dispoziţiilor invocate de intimata ca temei de drept, respectiv art. 4, art. 8 si art. 9 din contractul de finanţare raportat la art. 1270 C. civ.

Susţine recurenta că hotărârea recurata a fost data cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (51 ) şi (7) din O.U.G. nr. 49/2015, care prevăd caracterul de titlu executoriu al Cererii de executare a Scrisorii de garanţie, act emis în executarea actului administrativ.

Instanţa de fond a apreciat nelegal ca la momentul soluţionării cauzei nu exista nicio obligaţie patrimoniala impusa recurentei.

Instanţa de fond a pronunţat şi motivat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (13), art. 24, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece a invocat ca prevedere legală o altă normă din acelaşi act normativ, inaplicabilă, considerând nelegal că intimata a întreprins o activitate de verificare ce se finalizează printr-un proces-verbal de creanţe bugetare sau nota de corecţie, în condiţiile în care intimata a invocat ca temei de drept în conţinutul actului administrativ dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 ce se aplică activităţii de verificare anterioară aprobării cererilor de plată şi nu activităţii de constatare nereguli.

Hotărârea recurata a fost data cu interpretarea greşita a dispoziţiilor art. 21 alin. (27) din O.U.G. nr. 66/2011 ce a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. s) şi t) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că din etapele procedurii de verificare, astfel cum sunt consemnate în actele administrative rezultă că nu a fost finalizată prin emiterea procesului-verbal de creanţe, act administrativ cu caracter de titlu de creanţă prevăzut expres de dispoziţiile art. 21 alin. (26) şi art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

O altă critică priveşte faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. s) si t) din Legea nr. 554/2004, ignorând comportamentul abuziv al paratei in desfăşurarea activităţii de verificare si emiterea Notificării restituire avans, deşi nu se afla în prezenţa îndeplinirii condiţiilor din Scrisoarea de garanţie

Arată că intimata parată nu a soluţionat cererea de suspendare formulata de UAT Comuna Izvoarele, conform adresei nr. x/22.08.2023, şi a continuat activitatea de reverificare şi constatare, în baza art. 25 din O.U.G. nr. 66/2066, deşi nu a emis actul final prevăzut de acest text de lege, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

De asemenea, susţine că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/95 al Consiliului, deoarece prin executarea actului administrativ în condiţii vădit nelegale, intimata pârâtă a impus în sarcina recurentei o sarcină împovărătoare solicitând restituirea avansului în doua proceduri şi doua titluri - atât în procedura prevăzută de art. O.U.G. nr. 49/2015 prin emiterea Notificării - restituire avans şi a Cererii de executare silită subsecventa dar si in procedura O.U.G. nr. 66/2011 prin emiterea Notei de corecţii financiare.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii iar pe fond cererii de recurs, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

II.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

II.1.1. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., conform căruia "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motive motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin memoriul de recurs nu a fost indicată punctual regula de procedură a cărei nerespectare ar atrage nulitatea, astfel încât criticile recurentei-reclamante vor fi analizate prin raportare la celelalte motive de recurs.

II.1.2. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta este considerat fondat, hotărârea putând fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât şi atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu speţa.

Verificând cuprinsul sentinţei recurate, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde motivele pentru care au fost respinse pretenţiile recurentei-reclamante, fiind menţionată inclusiv situaţia de fapt, precum şi motivele în drept pentru respingerea acţiunii.

De asemenea, în considerentele sentinţei recurate nu există argumente contradictorii sau motive străine de natura cauzei, astfel că nu sunt întemeiate criticile recurentului privind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

II.1.3. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În această privinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod legal că în ceea ce priveşte suspendarea activităţii de verificare, dispoziţiile art. 21 alin. (27) din O.G. nr. 66/2011 prevăd că activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi suspendată în cazul în care executarea actului administrativ în baza căruia se exercită a fost suspendată în condiţiile prevăzute de lege, iar câtă vreme nu a intervenit suspendarea executării actului administrativ în baza căruia se exercită activitatea, nu ar putea interveni suspendarea.

Referitor la cererea de suspendare formulate potrivit art. 14 din LCA, prima instanţa a reţinut în mod judicios că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi admisă deoarece nu este întrunită cerinţa pagubei iminente.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că momentul respectiv al procedurii nu a fost emisă o notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor, numai în prezenţa unui asemenea act putându-se vorbi, eventual, despre o pagubă iminentă, ca urmare a stabilirii unei obligaţii de plată în sarcina reclamantei. Însă, la momentul la care a fost solicitată suspendarea activităţii de verificare, exista numai o propunere de notă de constatare, potrivit formularului IRD 2. B, insuficientă pentru a susţine concluzia unei pagube iminente prin raportare la eventualele corecţii.

Sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante referitoare la pretinsa pagubă iminentă decurgând din obligaţia de restituire a avansului, prin prisma existenţei notificării din formularul IRD 0.6 nr. 1682/22.08.2023, întrucât, în acord cu prima instanţa, Înalta Curte apreciază că drept efect al acestei notificări, reclamanta nu a fost expusă la o pierdere patrimonială, deoarece, aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul notificării, în caz de neplată urmează a fi executată scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare. În concluzie, cum în mod corect a stabilit prima instanţă, nici în acest caz nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă ce se impune a fi prevenită prin suspendarea efectelor notificării până la stabilirea legalităţii pe fond a actului contestat.

De asemenea, sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante în sensul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. s) si t) din Legea nr. 554/2004, ignorând comportamentul abuziv al pârâtei în desfăşurarea activităţii de verificare şi emiterea Notificării restituire avans, deşi nu se afla în prezenţa îndeplinirii condiţiilor din Scrisoarea de garanţie, deoarece nu a fost dovedit caracterul abuziv al comportamentului intimatei-pârâte.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul declarat de UAT Comuna Izvoarele împotriva sentinţei civile nr. 135/2023 din data de 07.12.2023, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia ca X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de UAT Comuna Izvoarele împotriva sentinţei civile nr. 135/2023 din data de 07.12.2023, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia ca X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 aprilie 2025.