Judicial Inspection resolutions against prosecutor: appeal inadmissible due to statutory definitiveness

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.12.2023 cu numărul x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat instanţei desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 23-1382/01.09.2023 şi a Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C24-897/26.09.2023.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1546 din 1 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a disous următoarele:

- a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active;

- a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii;

- a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1546 din 1 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, reclamantul învederează în esenţă următoarele argumente:

- omisiunea Inspecţiei Judiciare de a investiga acuzaţiile şi indiciile de protejare a procurorului B.;

- încălcarea principiului imparţialităţii şi refuzul de examina probele concrete;

- necesitatea de a corecta deficienţele şi prejudiciul asupra drepturilor sale procesuale;

- protecţia excesivă acordată procurorului şi necesitatea unei investigaţii permanente;

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, învederând că prin dispozitivul sentinţei atacate, instanţa de fond a stabilit expres "cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare".

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, iar calea de atac promovată în cauză este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă, aşadar, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 23-1382/01.09.2023 şi a Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C24-897/26.09.2023.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, constatând că rezoluţiile contestate sunt legale şi temeinice.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24 decembrie 2023, hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară şi împotriva rezoluţiilor inspectorului-şef sunt definitive.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

În ceea ce priveşte menţiunea din cuprinsul sentinţei atacate cu privire la calea de atac a recursului şi termenul în care aceasta poate fi exercitată, Înalta Curte constată că menţionarea greşită din cuprinsul hotărârii nu poate deschide părţii posibilitatea de a declara o cale de atac neprevăzută de lege, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate, în vederea respectării principiului legalităţii căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va respinge recursul declarat, ca inadmisibil.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1546/2024 din 1 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.