Animal welfare subsidy reduction upheld; appeal against challenge to ministerial order correcting calculation errors dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, a solicitat:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privinţa cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunătăţirea condiţiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului şi a cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriţilor şi nitraţilor din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

- obligarea pârâţilor Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului a cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunătăţirea condiţiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului şi a cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriţilor şi nitraţilor din apa utilizată;

- anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016, emisă de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL004/30.09.2016;

- anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL004/30.09.2016, emisă de pârâta Agentia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea;

- anularea tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, inclusiv Nota privind plăţile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016 şi Instiinţarea nr. 1801/08.03.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea;

- obligarea pârâţilor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenţei de 98.641,73 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plătii unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 3212 din 19.09.2017, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor emise de APIA - Centru judeţean Vâlcea, a actelor şi operaţiunilor care au stat la baza emiterii lor şi repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea. Capetele de cerere privind anularea parţială a OMADR nr. 826/2016, modificarea aceluiaşi ordin şi obligarea MADR la repararea prejudiciului aferent au fost disjunse, fiind constituit prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 3815/27.09.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale; a fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtului ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă; a fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4971/26.10.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva sentinţei civile nr. 3815 din 27 septembrie 2018 şi a încheierii din data de 7 iunie 2018 pronunţate de Curtea Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat hotărârile recurate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF (veche) la data de 15.03.2023 sub numărul de dosar x/2017 în vederea rejudecării, ulterior, la data de 15/03/2023, fiind versionat în cadrul completului nr. 3 Fond al secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2017

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2647/22.04.2021 (dosar nr. x/2017) şi a Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 32/R/26.01.2021 (dosar nr. x/2016), respectiv, regula cuprinsă în art. 430 coroborat cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., privind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Recurenta a arătat că în considerente instanţei de fond se menţionează:

"In secundar, cu privire la puterea de lucru judecat invocată, prin raportare la decizia Curtii de Apel Braşov nr. 32/R/2021 în dosarul nr. x/2016 şi Decizia ICCJ nr. 2647/2021 în dosarul x/2017, Curtea retine ca aceste hotărâri privesc subpachetele 3a si 5a (porcine), obiect diferit de cauza de faţă. In plus, Curtea observă că aceste hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate anterior pronunţării hotararii CJUE în cauza C-443/21 (...)".

În opinia recurentei aceste considerente nu sunt legale, întrucât încalcă puterea de lucru judecat (componenta res judicata) a Deciziei Curtii de Apel Brasov nr. 32/R/2021 şi a Deciziei Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2647/2021.

Mai mult decât atât, nelegalitatea considerentelor instanţei de fond rezultă şi mai clar din faptul că motivele care au stat la baza deciziei civile nr. 32/26.01.2021 a Curţii de Apel Braşov nu au vizat principiile încrederii legitime şi securităţii juridice, ci alte aspecte (identice cu cele invocate în prezenta cauza), care sunt extrem de relevante.

Rezultă, aşadar, că cele două hotărâri definitive, care au putere de lucru judecat în prezenta cauză, nu au fost pronunţate cu nerespectarea normelor europene, astfel cum acestea din urmă au fost interpretate de către CJUE.

In al doilea rând, faptul că respectivele hotărâri privesc subpachetele 3a si 5a (porcine) nu este apt să înlăture puterea de lucru judecat a acestor hotărâri, întrucât, contrar considerentelor instanţei de fond, atât obiectul, cât şi cauza juridică sunt identice cu cele din prezenta cauză, respectiv: obiectul constă în cererea de anulare parţială a Ordinului MADR nr. 826/2016, în ce priveşte dispozitiile prin care a fost redus sprijinul financiar aferent măsurii 215, iar cauza juridică constă în descoperirea de către autorităţile publice a propriilor erori de calcul - atât în cazul subpachetelor 3a şi 5a (porcine), cât şi în cazul subpachetelor 3b si 4b (păsări). Motivele de drept reţinute de Curtea de Apel Braşov şi de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt identice în cazul tuturor subpachetelor şi, pe cale de consecinţă, instanţa nu poate înlătura puterea de lucru judecat doar pe motiv că hotărârile privesc alte subpachete.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea următoarelor norme de drept material: art. 148 din Constituţia României; art. 288, 291, 297 paragraful final din TFUE; Hotărârile pronunţate de CJUE, în temeiul art. 267 TFUE, care consacră prezumţia de validitate a actelor emise de instituţiile comunitare; Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16.07.2008 de aprobare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 ("PNDR"); Decizia de punere în aplicare C(2012) 3529 final a Comisiei din 25.05.2012 de modificare a PNDR, în sensul introducerii Măsurii 215 (şi inclusiv de reglementare a cuantumurilor aferente fiecărui subpachet); art. 9 alin. (3) din Regulamentul nr. 1974/2006; art. 18 şi 19 din Regulamentul 1698/2005; prevederile art. 4 alin. (3) şi art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 7 alin. (5) din C. civ., care reglementează principiul neretroactivităţii legii civile; art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, care defineşte notiunea de "exces de putere", precum şi cu încălcarea principiului asumării răspunderii statului.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, precum şi dispoziţiile de drept comunitar, prin aceea că nu a dat prevalenţă dreptului Uniunii Europene, aplicabil în speţă.

Instanţa de fond trebuia să analizeze cauza nu doar prin prisma Deciziei CJUE pronunţată în cauza C-443/21, ci şi prin luarea în considerare şi aplicarea prevederilor obligatorii ale dreptului comunitar, pe care dacă le-ar fi aplicat, ar fi ajuns la o soluţie contrară, respectiv aceea că nu se poate exclude de la aplicare Decizia Comisiei de aprobare/modificare a PNDR, chiar dacă ar exista neconcordanţe între aceasta şi art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, iar cauza nu se putea rezolva legal doar prin aplicarea principiilor încrederii legitime şi securităţii juridice, astfel cum au fost interpretate acestea de CJUE în Cauza C-443/21.

Instanţa de fond s-a substituit CJUE şi a considerat nevalidă Decizia Comisiei, deşi art. 288 TFUE şi prezumţia de validitate a actelor organelor Uniunii o împiedica să facă acest lucru, astfel că, înlăturând-o de la aplicare, a încălcat în mod direct prevederile art. 288 TFUE şi prezumţia de validitate a deciziilor Comisiei, prin aceea că a ignorat caracterul obligatoriu al deciziilor Comisiei faţă de statul român precum şi prevalenţa acestora faţă de actele interne adoptate de statul român şi care au fost atacate pentru nelegalitate în prezenta cauză, iar această chestiune nu are nicio legătură cu ceea ce CJUE a interpretat în cauza C-443/21.

Astfel cum se arată în art. 9 alin. (3) din Regulamentul nr. 1974/2006, de asemenea încălcat de instanţa de fond, Decizia CE de aprobare a Măsurii 215 nici nu mai putea fi modificată, fiind şi din această perspectivă un act obligatoriu, inclusiv pentru Comisie.

Cu privire la acest aspect, în Hotărârea Tribunalului Uniunii din 18.01.2023 (considerată, în mod greşit ca nefiind relevantă de instanţa de fond), rămasă definitivă, prin care a fost admisă acţiunea Statului Român şi s-a dispus anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1734 a Comisiei din 18 noiembrie 2020 de excludere de la finanţarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) şi al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care aceasta exclude anumite cheltuieli pe care România le-a angajat în cadrul FEADR pentru exerciţiile financiare 2017-2019, în cuantum de 18717 475,08 euro.

Contrar considerentelor instanţei de fond, această hotărâre priveşte şi actele de drept comunitar incidente şi în speţa de faţă, fiind extrem de relevantă în soluţionarea prezentei cauze.

Deci, pornind de la aceste considerente extrem de pertinente ale Tribunalului, perfect valabile şi în speţa de faţă, rezultă că instanţa de fond, deşi avea şi obligaţia să ia în considerare dispozitivul Hotărârii CJUE dată în cauza C-443/21 privind interpretarea dată din perspectiva art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, art. 58 alin. (1) din Regulamentul 1306/2013 şi a principiilor protecţiei încrederii legitime şi securităţii juridice, avea totodată obligaţia să constate că chiar în prezenţa acestei interpretări a CJUE, există norme de drept comunitar care se impuneau a fi analizate şi aplicate în speţă, independent de interpretarea CJUE din cauza în discuţie. Una dintre aceste chestiuni vizează, în acord cu Tribunalul Uniunii, împrejurarea că, deşi din perspectiva redată de CJUE în cauza C-443/21, prevederile comunitare citate şi cele două principii nu se opun adoptării de către Statul Român a unor acte interne contrare PNDR, totuşi, Statul Român nu putea adopta acte interne contrare Deciziei de aprobare a PNDR şi a Măsurii 215, pentru că aceasta nu mai putea fi modificată şi, totodată, avea un caracter obligatoriu aşa cum indica art. 288 TFUE.

Astfel, prin neaplicarea cu prioritate a Deciziei de aprobare/modificare a PNDR faţă de dreptul intern, indiferent de interpretarea dată de CJUE în cauza C-443/21, instanţa de fond a încălcat şi prevederile art. 18 şi 19 din Regulamentul 1698/2005, astfel cum a reţinut şi Tribunalul Uniunii în cauza de mai sus.

Instanţa de fond a încălcat şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Emiterea Ordinului 826/2016 a avut ca scop adaptarea angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 la noul cadru juridic aplicabil, respectiv PNDR 2014-2020, în condiţiile în care angajamentele au fost asumate pe o durata de 5 ani, intrând astfel şi sub incidenta PNDR 2014-2020.

Însă, Ordinul 826/2016 nu s-a limitat la implementarea măsurilor necesare adaptării angajamentelor la noile reglementări comunitare, ci a modificat şi cuantumul finanţării nerambursabile, deşi niciunul din actele normative în baza căruia a fost emis Ordinul nu stabileşte dreptul MADR de a modifica aceste sume.

Aşadar, pe lângă organizarea aplicării regulamentelor comunitare şi a actelor normative naţionale menţionate în Preambul, în sensul modificării perioadelor de angajament şi a datelor limită de depunere a cererilor de plată, intimatul-pârât MADR a "profitat" de ocazie pentru a "îndrepta" o eroare identificată în metodologia de calcul a ratelor de sprijin aferente Măsurii 215, prin reducerea cuantumului aferent subpachetelor 3 b şi 4 b - deşi nu avea nicio bază legală în acest sens.

Redând reţinerile instanţei de fond referitoare la motivul de nulitate a Ordinului 826/2016 pentru încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, recurenta a susţinut că, în realitate, dispoziţiile rectificative cuprinse în Ordin se referă la o perioada anterioară datei de 10.06.2016 (data intrării în vigoare a Ordinului), ceea ce contravine principiului neretroactivităţii legii civile.

Or, pentru a nu fi retroactiva, o dispoziţie legală rectificativă nu poate viza decât perioada care începe odată cu intrarea în vigoare a acestei dispoziţii, nefiind legală "rectificarea" pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a normei.

În cauza de faţă, folosindu-se de un "artificiu", respectiv de instituirea unei obligaţii în sarcina fermierilor de a redepune cererile de plată pentru anul 2016 şi clauzele de revizuire a angajamentelor, Ordinul 826/2016 a reglementat şi cu privire la perioada de dinaintea intrării în vigoare a acestuia - ceea ce încalcă, în mod direct şi flagrant, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Sentinţa recurată a fost dată inclusiv cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum şi a principiului asumării răspunderii statului.

Pe cale de consecinţă, întrucât Ordinul 826/2016 a fost emis pentru a corecta anumite greşeli de calcul realizate de către intimatul-pârât MADR, iar aceste erori prejudiciază societatea, alături de toţi beneficiarii Măsurii 215, fără a putea fi imputată nicio culpă a acestora din urmă a considerat recurenta că Ordinul a fost emis cu exces de putere publică, impunându-se sancţionarea corespunzător a acestei conduite nelegale a intimatului.

Cu privire la încălcarea principiului asumării răspunderii statului, recurenta a susţinut că acest principiu a fost consacrat numai pe cale jurisprudenţială, motiv pentru care analiza acestuia trebuie realizată prin referire la dispozitivul Hotărârii CJUE din 5 martie 1996, Brasserie du pecheur SA/Bundesrepublik Deutschland, C-46/93 şi C-48/93 - aceasta fiind incidentă în cauză, contrar celor reţinute de prima instanţă. Pe cale de consecinţă, în cauză este incident principiul comunitar al asumării răspunderii statului, toate condiţiile cuprinse de CJUE în jurisprudenţa sa anterior menţionată fiind indeplinite.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea sau reducerea acestora.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este următoarea:

La data de 14.11.2012, C. S.R.L. a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Vâlcea, cererea de ajutor privind Măsura 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări, prin care a solicitat sprijin financiar nerambursabil în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii animalelor dintr-un număr de 6 ferme de creştere pui de carne.

La data de 18.01.2013, după intrarea în vigoare a Ordinului MADR nr. 239/2012, C. S.R.L. a redepus la Agenţia de Plaţi si Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Vâlcea, cererea de ajutor privind Măsura 215 - plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări, prin care a solicitat sprijin pentru îmbunatăţirea calităţii vieţii animalelor din cele şase ferme, la care a adăugat-o pe cea din localitatea Budeşti, judeţul Vâlcea.

La data de 16.10.2015, C. S.R.L. a informat APIA Centrul Judeţean Vâlcea cu privire la transferul integral al D. către reclamanta B. S.R.L. (în prezent A. SRL).

La data de 12.11.2015, reclamanta a depus la APIA Centrul Judeţean Vâlcea cererea de plată pentru anul IV de angajament, corespunzător perioadei octombrie 2015 - octombrie 2016, pentru D., subpachetele 1b, 2b, 3b, 4b si 5b. În cererea de plată a luat în considerare cuantumurile ratelor de sprijin menţionate în Ordinul MADR nr. 1125/2013, respectiv 14,29 euro/uvm/an aferent subpachetului 3b şi 29,49 euro/uvm/an aferent subpachetului 4b.

La data de 08.03.2016, APIA Centrul Judeţean Vâlcea a înştiinţat reclamanta că au fost identificate erori cu impact asupra angajamentelor încheiate in cadrul Măsurii 215 şi, având în vedere riscul asociat constatării unor erori sistemice in implementarea Măsurii 215, structurile decizionale competente din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale au decis că, până la finalizarea discuţiilor cu reprezentanţii ECA (Curtea Europeană de Conturi) si DG AGR1, să se efectueze plata pentru angajamentele încheiate corespunzător ratelor de sprijin recalculate în urma identificării erorilor în metodologia de calcul. Noile rate de sprijin vor fi utilizate pentru cererile de plată, respectiv deconturile justificative care sunt depuse şi neplătite şi cele care urmează a fi depuse.

Cauza reducerii sprijinului financiar nerambursabil aferent subpachetelor 3b si 4b a fost reprezentată de o "eroare sistemică in implementarea Măsurii 215".

Prin Nota nr. x/16.10.2015 emisă de pârâtul MADR, s-a dispus sistarea plăţilor atât pentru pachetul 215 a), cât şi pentru pachetul 215 b), şi reinstrumentarea dosarelor care au fost autorizate la plată, dar pentru care plăţile nu au fost încă efectuate, iar prin Nota nr. x din 20.01.2016 s-a dispus efectuarea parţială a plăţilor pentru toate categoriile de animale eligibile pentru subpachetele 3a şi 5a ale Pachetului a - bunăstarea porcilor, pentru toate categoriile de păsări eligibile pentru subpachetul 3b al Pachetului b - bunăstarea păsărilor şi pentru toate categoriile pui de carne şi pui de curcă pentru subpachetul 4b al Pachetului b, având în vedere riscul asociat constatării unor erori sistematice în implementarea Măsurii 215, până la luarea unei decizii finale de gestionare a situaţiei semnalate, cu scopul reducerii riscului de acordare a unor plăţi necuvenite către beneficiarii Măsurii 215.

Pârâtul MADR a constatat că în perioada 18-29 mai 2015 a avut loc o misiune de audit a ECA (EUROPEAN COURT OF AUDITORS - Curtea Europeană de Conturi), care a vizat implementarea măsurii 215. În concluziile preliminare se fac referiri la unele erori de calcul în metodologie, atât pentru pachetul adresat creşterii porcilor, cât şi pentru pachetul adresat creşterii păsărilor, erori care nu au fost identificate pe parcursul procesului de negociere a fişei tehnice a Măsurii 215 cu serviciile Comisiei Europene. Plăţile au fost reduse, până la finalizarea discuţiilor cu reprezentanţii ECA şi DG AGRI. şi a fost luată şi măsura reinstrumentării dosarelor care au fost autorizate la plată, dar pentru care plăţile nu au fost efectuate până la aprobarea acestei note.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, s-au aprobat modelele cererilor de plată pentru măsura 215, s-a stabilit că pot depune cereri de plată conform acestor modele cei care au depus cereri în baza ordinelor anterioare, că cererile pot fi depuse până la data de 15 iunie 2016 şi vor acoperi efectivul estimat a fi realizat în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, iar cererile de plată depuse pentru anul 2015 sunt amendate prin clauza revizuire.

Ca urmare a emiterii notei şi a ordinului contestat, reclamanta a depus la APIA Centrul Judeţean Vâlcea clauza de revizuire privind angajamentele aferente Măsurii 215 - Plaţi privind bunăstarea animalelor, Pachetul b) Plaţi în favoarea bunăstării pasărilor, cererea de plată aferentă perioadei 01 ianuarie - 31 decembrie 2016 şi decontul justificativ pentru perioada 16.10.2015-31.12.2015.

La data de 30.09.2016, APIA Centrul Judeţean Vâlcea a emis Decizia de plată prin care a stabilit drepturile reduse în sensul celor arătate anterior.

Cu privire la caracterul definitiv sau temporar al măsurii adoptate de pârât, a mai reţinut instanţa de fond faptul că, deşi iniţial reducerea a fost concepută ca o măsură provizorie, sub forma unor plăţi parţiale până la finalizarea controlului, procedura desfăşurată de Curtea Europeană de Conturi a fost finalizată cu emiterea de către Comisia Europeană a Deciziei de excludere de la finanţare (2018/873), iar această decizie a rămas definitivă prin respingerea acţiunii Statului Român, ca inadmisibilă - Ordonanţa Tribunalului Uniunii Europene pronunţată în cauza T-530/18 din 30.04.2019. În concluzie, măsura de reducere a valorii plăţilor este definitivă.

Prin sentinţa recurată a fost soluţionată, ca urmare a disjungerii dispuse din dosarul nr. x/2017, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privind anularea parţială a OMADR nr. 826/2016, modificarea aceluiaşi ordin şi obligarea MADR la repararea prejudiciului aferent. Sentinţa recurată a fost pronunţată ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reţine motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prin care recurenta a susţinut că se încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 32/R/2021 şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2647/2021.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 32/R/2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016, cererea de chemare în judecată din acest dosar a fost formulată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, fiind solicitate următoarele:

- anularea Deciziei de plată nr. a.2.3. BV006/16.03.2016 emise de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, anularea Deciziei de plată nr. a.2.3BV007/30.09.2016, emisă de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov;

- anularea tuturor operaţiunilor şi actelor administrative pregătitoare care au stat la baza emiterii acestor decizii de plată, inclusiv Nota privind plăţile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016, actul denumit Paşii procedurali privind reinstrumentarea cererilor aferente Măsurii 215 - Plaţi în favoarea bunăstării animalelor, emis de pârâta Agenţia de Plaţi şi Intervenţie în Agricultură sub nr. x/02.02.2016, şi înştiinţarea nr. 2698/07.03.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov;

- obligarea pârâţilor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a emiterii deciziilor de plată, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenţei de 499.167,13 RON;

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, în privinţa modelului Cererii de plată privind Măsura 215 - pachetul a) - Plaţi în favoarea bunăstării porcinelor, prevăzut în anexa nr. 1 la Ordin şi modelul formularului de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor asumate în cadrul Măsurii 215 - pachetul a) Plaţi în favoarea bunăstării porcinelor, prevăzut în anexa nr. 3 la Ordin.

Prin sentinţa civilă nr. 485/22.03.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor APIA -Aparat Central, APIA - Centrul Judeţean Braşov şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost respinsă excepţia lipsei de interes pentru petitele de anulare a celor două decizii de plată, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată şi completată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Braşov, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 32/R/26.01.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 485/CA/22.03.2018, pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia de plată nr. a.2.3. BV006/16.03.2016 în ce priveşte cuantumul ratelor de sprijin pentru subpachetele 3 a) şi 5 a), a) obligat pârâta APIA Centrul Judeţean Braşov să plătească reclamantei S.C. E. S.R.L. sumele cuvenite cu titlu de compensaţie pentru perioada aferentă anului III de angajament (18.02.2015-17.02.2016), cu luarea în considerare a ratei de sprijin aferente subpachetului 3 a) de 4,8 Euro/UMV în loc de 1,43 Euro/UMV şi a subpachetului 5 a) de 16,8 Euro/UMV în loc de 14,18 Euro/UMV, a anulat dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 826/2016 din 9 iunie 2016, Model formular de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor cu scopul adaptării acestora la noul cadrul juridic aplicabil măsurii 215 pachetul a) - plăţi în favoarea bunăstării porcinelor, numai cu privire la dispoziţiile ce vizează perioada până la data de 31.12.2015, a anulat în tot Decizia nr. a.2.3BV007/30.09.2016.

Prin decizia civilă nr. 356/20.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta E. S.R.L. Turdaş împotriva Deciziei nr. 32/R/26.01.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2016, s-au admis cererile de revizuire formulate de revizuenţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Deciziei nr. 32/R/26.01.2021, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia de anulare a dispoziţiilor art. 3 din Ordinul nr. 826/2016 din 9 iunie 2016, s-a înlăturat dispoziţia de anulare a dispoziţiilor din Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 826/2016, s-au menţinut, în rest, dispoziţiile Deciziei nr. 32/R/26.01.2021.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 2647/22.04.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, cauza a avut ca obiect cererea prin care reclamanta F. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Petre Daea, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 în privinţa cuantumului de 1,43 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Porci graşi" - Subpachetul 3a) Îmbunătăţirea condiţiilor de bunăstare a suinelor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului, cuantumului de 14,18 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Porci grasi" - Subpachetul 5a) Reducerea noxelor cu 30% faţă de nivelul minim obligatoriu prin menţinerea în limite optime a parametrilor de microclimat, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului;

- obligarea pârâţilor la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului şi în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului a: cuantumului de 4,80 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament pentru categoria "Porci graşi" - Subpachetul 3a) Îmbunătăţirea condiţiilor de bunăstare a suinelor pe durata transportului; cuantumului de 16,80 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament pentru categoria "Porci graşi" - Subpachetul 5a) Reducerea noxelor cu 30% faţă de nivelul minim obligatoriu prin menţinerea în limite optime a parametrilor de microclimat;

- anularea Deciziei nr. 8972 din 25.11.2016 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de plată nr. b.l.4VL001/30.09.2016, anularea Deciziei de plată nr. a.l.4VL001/30.09.2016;

- anularea tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, inclusiv Nota nr. x din 20.01.2016 şi Înştiinţarea nr. 1799/08.03.2016;

- obligarea pârâţilor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenţei de 316.904,70 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004;

Prin sentinţa civilă nr. 969 din 6 martie 2018 a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 2647/22.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, formulată de recurenta-reclamantă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă F. împotriva încheierii din 05.12.2017, s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă F. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 969/06.03.2018, a fost casată sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de anulare a Ordinului M.A.D.R. nr. 826/09.06.2016, a fost anulată decizia nr. 8972/25.11.2016 şi decizia de plată nr. a.1.4VL001/30.09.2016 şi obligată pârâta APIA CJ Vîlcea la plata către reclamantă, a sumei de 316.904,70 RON, s-a respins, în rest, acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 430 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată."

Art. 431 din acelaşi act normativ, potrivit căruia "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", prevede efectele autorităţii de lucru judecat, efectul negativ şi efectul pozitiv.

Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate. În ceea ce priveşte efectul pozitiv, este necesar să fie adusă în discuţie, între aceleaşi părţi, o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicţională precedentă să nu poată fi contrazisă

În cauză, se invocă nefondat, în contextul în care în cauzele în care au fost pronunţate aceste hotărâri reclamanta nu a fost parte, autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2647/22.04.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 şi a Deciziei nr. 32/R/26.01.2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016, schimbată în parte prin Decizia nr. 356/20.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Se invocă, în fapt, practică judiciară, litigiile invocate referindu-se la plăţi/alte categorii de plăţi acordate altor beneficiari, la cereri respinse definitiv de anulare a unor dispoziţii din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016. Faptul că, în respectivele litigii, instanţele au avut de tranşat chestiuni juridice similare cu cele din prezentul litigiu, este lipsit de relevanţă în condiţiile în care, potrivit art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentei din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumat căruia a susţinut că instanţa de fond trebuia să analizeze cauza nu doar prin prisma Hotărârii Curţii de Justiţie pronunţată în cauza C-443/21, ci şi prin luarea în considerare şi aplicarea prevederile obligatorii ale dreptului comunitar, pe care, dacă le-ar fi aplicat, ar fi ajuns la o soluţie contrară, respectiv aceea că nu se poate exclude de la aplicare Decizia Comisiei de aprobare/modificare a PNDR, chiar dacă ar exista neconcordanţe între aceasta şi art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, iar cauza nu se putea rezolva legal doar prin aplicarea principiilor încrederii legitime şi securităţii juridice, astfel cum au fost interpretate acestea de CJUE în Cauza C-443/21, ordinul fiind emis cu exces de putere publică.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 a fost aprobat modelul cererilor de plată, precum şi modelul formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări.

Prima instanţă a făcut trimitere în mod corect la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-443/21, S.C. C. S.R.L., având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Piteşti, prin care instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005 şi articolul 58 alin. (1) din Regulamentul nr. 1306/2013, coroborate cu articolul 310 alin. (5) TFUE, precum şi principiile protecţiei încrederii legitime şi securităţii juridice trebuie interpretate în sensul că se opun ca autorităţile naţionale implicate în implementarea unei măsuri de sprijin financiar nerambursabil să decidă, ca urmare a unei erori de calcul constatate de Curtea de Conturi, să reducă cuantumul ajutorului financiar acordat prin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat de Comisie, fără a aştepta adoptarea de către aceasta a unei decizii care să excludă de la finanţarea din partea Uniunii sumele rezultate din această eroare de calcul.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că temeiul unei astfel de reduceri îl constituie prevederile art. 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005. Astfel cum se arată în paragraful 47 din hotărârea menţionată, "(…) modul de redactare a articolului 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005 este, după cum reiese din cuprinsul punctului 42 din prezenta hotărâre, lipsit de ambiguitate, acesta indicând în mod clar şi precis costurile suplimentare şi pierderile de venituri pe care urmăresc să le acopere plăţile în favoarea bunăstării animalelor prevăzute la articolul 40 menţionat. Prin urmare, este necesar să se constate că principiul securităţii juridice nu se opune ca autorităţi naţionale precum autorităţile române în discuţie în litigiul principal să adopte, ca urmare a unor erori de calcul constatate de Curtea de Conturi, care au determinat o supracompensare a acestor costuri şi pierderi, acte care impun o modificare a cuantumului ajutorului financiar acordat prin PNDR 2007-2013 în temeiul acestei dispoziţii, chiar dacă Comisia nu ar fi adoptat încă o decizie de excludere de la finanţarea din partea Uniunii a sumelor care depăşesc costurile şi pierderile menţionate, rezultate din aceste erori de calcul."

S-a subliniat, de asemenea, la paragraful 36 din această hotărâre, faptul că

"trebuie amintit că orice exercitare de către un stat membru a unei puteri de apreciere asupra oportunităţii de a solicita sau nu restituirea fondurilor Uniunii acordate în mod necuvenit sau nelegal ar fi incompatibilă cu obligaţia impusă, în cadrul PAC, autorităţilor administrative naţionale de a recupera fondurile plătite în mod necuvenit sau nelegal (Hotărârea din 20 decembrie 2017, Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse, C-516/16, EU:C:2017:1011, punctul 68 şi jurisprudenţa citată)."

Având în vedere Hotărârea Curţii de Justiţie din cauza C-443/21, prin care s-a stabilit că "Articolul 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 74/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, şi articolul 58 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului coroborate cu articolul 310 alin. (5) TFUE, precum şi principiile protecţiei încrederii legitime şi securităţii juridice trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca autorităţile naţionale implicate în implementarea unei măsuri de sprijin financiar nerambursabil să adopte, ca urmare a unei erori de calcul constatate de Curtea de Conturi Europeană, acte care impun o reducere a cuantumului ajutorului financiar acordat prin programul de dezvoltare rurală al României din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru perioada de programare 2007-2013, astfel cum a fost aprobat de Comisia Europeană, fără să aştepte adoptarea de către aceasta a unei decizii care să excludă de la finanţarea din partea Uniunii sumele rezultate din această eroare de calcul", în mod corect au fost înlăturate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă şi s-a reţinut că norma naţională este conformă normei europene, neputând fi avute în vedere dispoziţiile naţionale iniţiale, în privinţa ajutoarelor acordate în temeiul măsurii 215 privind păsările, întrucât acestea cuprind erori de calcul al plăţilor compensatorii care conduc la depăşirea nivelurilor necesare pentru compensarea pierderilor de venituri şi a costurilor suplimentare ocazionate de implementarea măsurii 215, cu încălcarea articolului 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Este adevărat că Ordinul nr. 826/2016 conduce, implicit, la o diminuare a ajutorului prin instituirea obligaţiei de a depune o nouă cerere, modificată, cu un cuantum diminuat faţă de prima cerere depusă de beneficiari, însă acest Ordin, care a condus la reducerea ajutorului, este legal, având ca fundament prevederile Regulamentului nr. 1698/2005, şi nu se poate vorbi de o retroactivitate a acestui act, în condiţiile în care, încă de la început, beneficiarii Măsurii 215 nu erau îndreptăţiţi, în raport de Regulamentul nr. 1698/2005, la ajutorul acordat, costurile suportate şi pierderile de venituri reale fiind inferioare sumelor stabilite conform PNDR.

Aşa cum a reţinut şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, la paragraful 41 din Hotărârea din cauza C-443/21, "dintr-o jurisprudenţă constantă rezultă că principiul protecţiei încrederii legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii precise a unui text de drept al Uniunii, iar comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii care este în contradicţie cu acest drept nu poate crea pentru un justiţiabil încrederea legitimă că va beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii (Hotărârea din 7 august 2018, Ministru kabinets, C-120/17, EU:C:2018:638, punctul 52 şi jurisprudenţa citată)."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva sentinţei civile nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.