Fiscal liability notice annulled; 25% EU-fund correction quashed as unjustified under proportionality principle; defendant’s appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 24.05.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâţii MCSI - OIPSI, şi cu chemaţii în garanţie Oraşele Videle, Zimnicea, Comunele Ciuperceni, Năsturelu, Frumoasa, Islaz, Scrioaştea şi Vităneşti, Mun. Alexandria, Roşiorii de Vede şi Turnu Măgurele, a solicitat:

1. suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017 până la data soluţionării definitive şi irevocabile a acţiunii în anulare;

2. anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017,

3. anularea deciziei nr. 991/01.03.2018 pronunţate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul MCSI în soluţionarea contestaţiei şi, în subsidiar:

4. cenzurarea corecţiei aplicate, în sensul reducerii procentului stabilit, sub plafonul de 25%, proporţional cu gravitatea în concret a eventualei nereguli şi în considerarea lipsei oricărui prejudiciu concret sau potenţial, în condiţiile atingerii tuturor obiectivelor stabilite prin proiect.

Prin încheierea pronunţată la data de 26.11.2018, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie. Prin încheierea pronunţată la data de 18.01.2019, instanţa a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, ca neîntemeiată, dar a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie.

Prin decizia definitivă nr. 3390/19.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă, ca nefondată. Prin sentinţa civilă nr. 222/22.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de perimare şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 2119/26.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ s-a respins excepţia de nulitate a recursului declarat de recurenta - reclamantă, s-a admis calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 222/22.06.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Dosarul nou format a primit numărul x/2023. La termenul din data de 11.09.2023, instanţa a constatat că are calitatea de pârâtă în cauză Autoritatea pentru Digitalizarea României.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1661 din 24 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017 şi decizia nr. 991/01.03.2018 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul MCSI - organismul intermediar pentru promovarea societăţii informaţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea sentinţei.

În motivarea recursului, a arătat că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, considerând că pârâta nu a indicat complet şi în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea.

Cele două acte normative constând în O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014 sunt rezultatul transpunerii în legislaţia naţională a variantei finale din 29.11.2007 a Notei COCOF 07/0037/03-RO, prin care Comisia Europeană recomandă corecţii contractelor care se află sub incidenţa directivelor comunitare privind contractele de achiziţii publice.

A arătat că în nota COCOF 07/0037/03-RO, O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014, în anexele actelor invocate sunt indicate complet şi în concret procentele care pot fi aplicate raportat la principiul proporţionalităţii în caz de abateri.

Cu privire la faptul că sancţiunea a fost nelegal aplicată întrucât nu s-a indicat complet şi în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea, a arătat recurenta că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, la: pag. 2 pct. 2 este menţionată baza legală a verificării (prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Codul de procedură fiscală şi contractul de finanţare nr. x/11.12.2013); la pag. 4 pct. 7 este menţionat temeiul de drept, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 1287/18.12.2012 şi H.G. nr. 457/2008; la pag. 8-9 sunt menţionate concluziile comisiei de control cu privire la suspiciunea de neregulă, cu indicarea în concret a temeiului de drept constând în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, recurenta a arătat că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a invocat în mod legal toate temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acestuia.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nemotivării recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Recurenta a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, considerând că pârâta nu a indicat complet şi în concret care este norma legală în baza căreia a fost aplicată sancţiunea.

Cu privire la acest aspect, a susţinut recurenta că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, la pag. 2 pct. 2 este menţionată baza legală a verificării (prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Codul de procedură fiscală şi contractul de finanţare nr. x/11.12.2013), la pag. 4 pct. 7 este menţionat temeiul de drept, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 1287/18.12.2012 şi H.G. nr. 457/2008, la pag. 8-9 sunt menţionate concluziile comisiei de control cu privire la suspiciuinea de neregulă, cu indicarea în concret a temeiului de drept constând în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Analizând susţinerile recurentei, instanţa de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate.

Astfel, se reţine că în cuprinsul procesului-verbal s-au indicat cu caracter general o serie de acte normative a căror incidenţă a fost constatată în speţă de pârâtul MCSI, dar în concluzia actului administrativ, la aplicarea efectivă a sancţiunii corecţiei cu stabilirea creanţei bugetare în procent de 25% din contravaloarea activităţii de implementare a sistemului informatic integrat, acesta nu a menţionat cu exactitate temeiul de drept în baza căruia a aplicat acest procent, altul în afara dispoziţiilor legale cu caracter general.

Prevederile legale din cuprinsul actelor normative enumerate cu caracter general în cuprinsul procesului-verbal de sancţionare, care nu au fost reluate la final în momentul aplicării sancţiunii, cu indicarea exactă a articolului care să releve textul de lege incident în cauză, nu conţin nicio menţiune privitoare la posibilitatea de aplicare a unor anumite procente în raport de principiul proporţionalităţii în caz de abateri la O.U.G. nr. 66/2011, astfel de procente regăsindu-se în H.G. nr. 519/2014, care însă nu a fost menţionată deloc în cuprinsul actului administrativ.

În aceste condiţii, în mod judicios a reţinut judecătorul fondului că sancţiunea a fost nelegal aplicată, deoarece nu s-a indicat complet şi în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea, ceea ce atrage nelegalitatea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de sancţionare.

În plus, Înalta Curte constată şi faptul că analiza instanţei de fond a privit şi aplicarea principiului proporţionalităţii, reţinându-se că din cuprinsul procesului-verbal contestat nu reiese cum a fost apreciat procentul de 25% pentru aplicarea corecţiei bugetare, abia prin întâmpinare recurentul-pârât explicând că, implementarea având patru elemente, procentul de penalitate s-a aplicat pentru a patra parte a sumei totale la care a fost evaluată activitatea de implementare. Totodată, a apreciat instanţa de fond că această manieră de sancţionare a reclamantei nu satisface cerinţele principiului proporţionalităţii, atât timp cât migrarea datelor nu a eşuat în totalitate, ci nu a fost îndeplinită 100%, deşi o parte semnificativă a acesteia a fost adusă la îndeplinire, chiar dacă a fost necesară prelungirea perioadei de implementare.

Prin urmare, s-a reţinut în mod corect că CJ Teleorman, ca reprezentant al UAT reclamante, a acţionat în limitele conferite de normele legale şi de dispoziţiile contractuale, iar soluţia adoptată de recurenta-pârâtă nu este justificată, în raport de elementele cauzei.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinţei nr. 1661 din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinţei nr. 1661 din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.