Suspension of enforcement of administrative acts: non-fulfillment of the "justified case" condition due to substantive validation of legality in a parallel judgment

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.12.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti a depus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat suspendarea Deciziei nr. 44 din 25.10.2022 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/17.05.2022, suspendarea Deciziei nr. 45/31.10.2022 si a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022. Odată cu cererea de suspendare a executării, reclamanta a formulat şi cerere de anulare a respectivelor acte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 153 din 20 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, privind suspendarea executării Proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022 şi nr. y/17.05.2022.

S-a dispus suspendarea executării celor două procese-verbale până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei privind suspendarea executării Deciziilor nr. 44/25.10.2022 şi nr. 45/31.10.2022, de soluţionare a contestaţiilor administrative.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 octombrie 2024, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 153 din 20 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că s-a înlocuit menţiunea "până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative" cu menţiunea "până la soluţionarea definitivă a cererii privind anularea actelor administrative".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei şi, în urma rejudecării, respingerea cererii privind suspendarea executării celor două procese-verbale.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanţa poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenţei dreptului.

Având de soluţionat recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 60 din data de 26 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 au fost calificate excepţiile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca fiind apărări de fond împotriva actelor administrative contestate. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, având ca obiect anularea Deciziei nr. 44 din 25.10.2022, a Deciziei nr. 45/31.10.2022, a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.05.2022 şi înregistrat sub nr. x/17.05.2022 şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.05.2022 şi înregistrat sub nr. x/17.05.2022.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, soluţia pronunţată constituie un argument în susţinerea neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenţei de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalităţii actelor contestate, pronunţându-se în sensul validării acestora.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a nelegalităţii actelor administrative de către instanţa care a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare şi care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex şi analizării actelor deduse judecăţii sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acţiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ şi pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalităţii actului administrativ.

În consecinţă, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenţei unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiţii să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 153 din 20 august 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, privind suspendarea executării Proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022 şi nr. y/17.05.2022, ca nefondată.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 153 din 20 august 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, privind suspendarea executării Proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022 şi nr. y/17.05.2022, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.