Omission of costs disposition in appeal judgment: supplemental allocation of litigation expenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant-appellant's request for completion of the previous judgment, ordering the plaintiff-appellant to pay 15,000 RON in litigation costs to the defendant-appellant, thereby supplementing the prior decision which had dismissed both parties' appeals but omitted the disposition on costs. This procedural action followed an administrative dispute where the initial court and the High Court both dismissed the plaintiff's main appeal and the defendant's cross-appeal, leaving the lower court's rejection of the plaintiff's claim and dismissal of the defendant's capacity exception in force. The court relied on Article 444 of the Code of Civil Procedure to cure the omission and Article 453(2) of the Code of Civil Procedure to apportion the costs, recognizing that although the defendant's appeal was also rejected, the plaintiff was the party that lost on the merits of the main action and bore the procedural fault, thus obligating the plaintiff to compensate the defendant for the necessary legal expenses incurred in defending against the principal appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 C. proc. civ, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 453 alin. (2) C. proc. civ, art. 453 alin. (2) din C. proc. civ, art. 444 din C. proc. civ; Omission of costs disposition in appeal judgment: supplemental allocation of litigation expenses: This procedural action followed an administrative dispute where the initial court and the High Court both dismissed the plaintiff's main appeal and the defendant's cross-appeal, leaving the lower court's rejection of the plaintiff's claim and dismissal of the defendant's capacity exception in force. The court relied on Article 444 of the Code of Civil Procedure to cure the omission and Article 453(2) of the Code of Civil Procedure to apportion the costs, recognizing that although the defendant's appeal was also rejected, the plaintiff was the party that lost on the merits of the main action and bore the procedural fault, thus obligating the plaintiff to compensate the defendant for the necessary legal expenses incurred in defending against the principal appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the operative order to apportion litigation costs between the parties after the dismissal of both appeals.
Procedural provision cited in the operative order to admit the request for completion of the previous decision's dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025
Asupra cererii de completare dispozitiv de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită
Prin Decizia nr. 4988 din data de 5 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins atât recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. cât şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest împotriva sentinţei civile nr. 95 din data de 9 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
2. Cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunţate în recurs
Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2025, recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 4988 din data de 05.11.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contentios Administrativ şi Fiscal, în sensul de a se dispune şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cuantum de 19.385,38 RON.
În susţinerea cererii de completare, întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, la termenul de judecată din 05.11.2024, reprezentantul său convenţional a depus la dosar Borderoul nr. x/AJ/04.11.2024 împreună cu dovezile cheltuielilor de judecată efectuate.
În condiţiile în care recursul recurentei-reclamante a fost respins, consideră că, din omisiune, dispozitivul hotărârii nu conţine nicio dispoziţie cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs
Examinând cererea formulată de recurenta-pârâtă, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Analizând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului dispozitivului Deciziei nr. 4988/05.11.2024, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest a susţinut că dispozitivul deciziei nu conţine soluţia privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei, deşi dovada existenţei şi întinderii acestora a fost făcută prin documentele depuse la dosar la termenul de judecată din 05.11.2024.
Înalta Curte constată că împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond (Sentinţa nr. 95 din data de 9 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal), reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs principal.
De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest a formulat recurs incident.
Verificând dispozitivul Deciziei nr. 4988/05.11.2024 pronunţate de instanţa supremă, a cărei completare o solicită recurenta-pârâtă, constată că recursul formulat în cauză de către recurenta-reclamantă a fost respins, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra eventualelor cheltuieli de judecată solicitate de partea adversă.
Chiar dacă prin decizia Înaltei Curţi a fost respins şi recursul incident formulat de recurenta-pârâtă, recurs ce vizează soluţia primei instanţe dată excepţiei calităţii sale procesuale pasive, respingerea recursului principal şi menţinerea soluţiei pronunţate pe fond de respingere a acţiunii face ca partea care a pierdut procesul să fie, în mod evident, recurenta-reclamantă A. S.R.L.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
În cauză, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele textului de lege anterior menţionat, cheltuielile de judecată efectuate de recurenta-pârâtă în combaterea recursului principal, în cuantum de 19.385,38 RON, fiind solicitate şi dovedite.
Astfel, potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar coroborată cu documentele doveditoare, se constată că recurenta-pârâtă a făcut dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare, însă instanţa nu s-a pronunţat pe această cerere.
Totodată, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.:
"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."
Ţinând seama de faptul că şi recurentei-pârâte i-a fost respins recursul propriu, va obliga recurenta - reclamantă la plata unei părţi din cheltuielile de judecată conform dovezilor depuse la dosarul de recurs, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest privind completarea Deciziei nr. 4988 din data de 5 noiembrie 2024, urmând a obliga recurenta - reclamantă A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 de RON către recurenta-pârâtă, în raport cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4988 din data de 5 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contentios Administrativ şi Fiscal.
Completează Decizia nr. 4988 din data de 5 noiembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contentios Administrativ şi Fiscal în sensul că:
Obligă recurenta - reclamantă A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 de RON către recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, în raport cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 aprilie 2025.