Employment authorization refusal: validity of prior employer's consent under O.G. 25/2014 and effect of active labor contract

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2023 la data de 24.02.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia de Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş - Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI Caras Severin NR. 4770182/BICS/BED din 10.02.2023 (comunicat reclamantei la data de 15.02.2023) privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl B., cetăţean al statului NEPAL, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 340 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Criticile recurentei se structurează pe mai multe paliere, fiecare vizând modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

Prima critică priveşte interpretarea instanţei de fond cu privire la îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale pentru eliberarea avizului de angajare reglementate de O.G. nr. 25/2014. Recurenta arată că noul angajator, S.C. A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, respectiv C., societate la care cetăţeanul străin B. figura cu aviz de muncă nr. x/06.12.2021 şi contract individual de muncă nr. x/11.04.2022, activ la momentul formulării cererii. În lipsa acestui acord sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 nu erau îndeplinite, iar instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale.

A doua critică se referă la dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de ordonanţă constituie motive de refuz al avizului de angajare. Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin susţine că refuzul emis a fost temeinic şi legal, întrucât reclamanta nu a depus documentele obligatorii, iar instanţa de fond a ignorat aceste prevederi.

A treia critică priveşte procedura de depunere a documentaţiei pe portalul electronic al Inspectoratului General pentru Imigrări. Recurenta arată că încărcarea documentelor online are doar rolul de verificare preliminară şi programare, fără a constitui depunerea efectivă a cererii în sens administrativ. Înregistrarea cererii se realizează exclusiv la ghişeul instituţiei, odată cu prezentarea documentelor originale. Instanţa de fond a acordat valoare juridică unei operaţiuni tehnico-materiale care nu produce efecte juridice, pronunţând astfel o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de procedură administrativă.

Ultima critică se referă la situaţia de fapt a cetăţeanului străin B.. Recurenta arată că acesta a solicitat la data de 12.06.2023 prelungirea dreptului de şedere în scop de angajare la acelaşi angajator C., contractul său de muncă nefiind încetat niciodată. Această împrejurare contrazice susţinerile reclamantei şi concluziile instanţei de fond, care a apreciat că raporturile de muncă ar fi încetat din vina angajatorului anterior. În realitate, contractul era activ, iar străinul figura în continuare ca angajat al C., aspect ce exclude posibilitatea legală de emitere a unui nou aviz de angajare pentru un alt angajator.

Pentru toate aceste motive, Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 340/08.06.2023 şi, după rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii formulate de A. S.R.L. ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. S.R.L a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea depusă online la data de 18.11.2022 şi înregistrată de pârât sub nr. 609894, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., cetăţean al statului NEPAL.

Prin actul nr. x/BICS/BED din 10.02.2023 emis de Biroul de Imigrări Caraş-Severin, pârâtul i-a comunicat că cererea a fost soluţionată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior sau a decizia de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.

Nemulţumită de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanţei în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia "(5)Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, reţinând că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2015 este greşită.

Constată astfel că dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, prevăd următoarele:

"ART. 17

1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe.

(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiaşi angajator fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care nu a fost depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării.

În ceea ce priveşte "angajatorul anterior" care a obţinut un aviz de muncă, acesta a fost C., în speţă, cetăţeanul străin figurează cu avizul de angajare în muncă nr. x/06.12.2021 şi contractul de muncă nr. x/11.04.2022, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părţilor sau demisia străinului " dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.

Or, în legătură cu acest angajator, reclamanta susţine că străinul a încetat raporturile de muncă iniţiale din vina angajatorului, care l-a exploatat acesta fiind preluat de o asociaţie umanitară care îi oferă suport până la găsirea unui nou loc de muncă.

Însă acest aspect nu poate fi valorificat faţă de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015 anterior citate.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cetăţeanul străin B. a solicitat ulterior, la data de 12.06.2023, prelungirea dreptului de şedere în scop de angajare la acelaşi angajator C., contractul său de muncă nefiind încetat. Această împrejurare contrazice susţinerile reclamantei şi concluziile instanţei de fond, care a apreciat că raporturile de muncă ar fi încetat din vina angajatorului anterior. În realitate, contractul era activ, iar străinul figura în continuare ca angajat al C., aspect ce exclude posibilitatea legală de emitere a unui nou aviz de angajare pentru un alt angajator.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţinând ca fiind fondată critica recurentului privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, constată că acesta în mod legal a refuzat emiterea avizului de angajare solicitat de intimata-reclamantă, astfel că sentinţa instanţei de fond, prin care s-a admis cererea reclamantei a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anterior menţionate, fiind necesară reformarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

Pe cale de consecinţă, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul Pentru Imigrări Caraş-Severin, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 340 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.